După pandemie, realitatea va trebui privită cu ochi noi, a spus papa Francisc în interviul realizat de mons. Dario Viganò și publicat în ultima sa carte intitulată “Privirea: ușa inimii. Neorealismul între memorie și actualitate”, apărută la Editura Effatà. Pontiful îndeamnă la a redescoperi, prin cinema, o educație în spiritul unei priviri pure și importanța păstrării memoriei prin intermediul imaginilor.
“O pedagogie pentru ochi care schimbă privirea noastră mioapă apropiind-o de însăși privirea lui Dumnezeu. Papa revine astfel la ceea ce el însuși a definit “cateheză a umanității” – cinema-ul – cu ocazia unei noi cărți a mons. Dario Edoardo Viganò, vice-cancelar al Academiei Pontificale de Științe Sociale. Intitulat “Lo sguardo: porta del cuore” (“Privirea: ușa inimii. Neorealismul între memorie și actualitate”), volumul a fost prezentat sâmbătă, 17 iulie a.c., la Ambasada Italiei pe lângă Sfântul Scaun, potrivit vaticannews.va.
Cartea începe cu un interviu luat papei Francisc pentru marele ecrane, ce conduce “la un parcurs de memorie și contemplare”. Asemenea răsfoirii unui album de amintiri, Sfântul Părinte se întoarce cu memoria pe calea vieții, la copilăria în Argentina, când asculta la Radio, împreună cu părinții, opere lirice, sau mergea să vadă un film la cinematograful din cartierul în care locuia, la Buenos Aires.
Referindu-se la „cateheza privirii”, papa Francisc istorisește în interviu că, între zece și doisprezece ani, a văzut toate filmele cu Anna Magnani și Aldo Fabrizi, filme importante care le-au permis copiilor de atunci să înțeleagă, în profunzime, nu doar istorisirile despre viața migranților, ci și tragedia războaielor mondiale.
Pentru pontif, filmele neorealismului au format și formează și în prezent esența, pentru că „au învățat publicul să privească la realitate cu ochi noi”. Și, în cuvintele Succesorului lui Petru, „privirea este instrumentul pentru înfruntarea rănii pandemiei care, în acest moment „pare să înmulțească falimentele omenirii” și „să genereze îngrijorare, frică, disconfort: de aceea – a spus – sunt necesari ochi în măsură să pătrundă în întunericul nopții”.
Și, în acest sens, și cinema-ul devine mediu, mijloc și oportunitate pentru „o cateheză a privirii”, deoarece avem nevoie „de o pedagogie pentru ochii noștri, deseori incapabili să contemple în obscuritate „marea lumină” (Is 9,1) adusă de Isus.
Pentru pontif, neorealismul – chiar dacă istorisește situația dramatică din Italia succesivă războaielor mondiale – are o valență perenă care ajută la formarea unei priviri care se deschide spre transcendent, iar cinema-ul ne poate ajuta să privim astfel.
“Cât ar fi de frumos” – scrie pontiful – “să redescoperim prin intermediul cinema-ului importanța de a educa privirea la puritate, așa cum a făcut neorealismul”. Papa Francisc citează și filmul “La strada” de Fellini și “I bambini ci guardano” de Vittorio De Sica, subliniind că “în multe filme, privirea neorealismului a fost privirea copiilor asupra lumii: o privire pură, capabilă să capteze totul, o privire limpede prin intermediul căreia putem deosebi imediat și cu claritate binele de rău”.
About Post Author
