ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Probabil mulți dintre
voi vă întrebați de ce sunt oamenii dispuși să creadă niște
minciuni care pot fi atât de limpede demonstrabile? Am putea tinde
să afirmăm, la prima vedere, că toată situația pe care o trăim
este un profund paradox. Nu a fost la fel și pe vremea comunismului?
Noi, generația post-comunistă, suntem pe deplin șocați de ceea ce
au trăit părinții și bunicii noștri; mai exact, nu ne vine să
credem că au putut să accepte acele ” promisiuni și minciuni
gogonate”. Însă persoanele care au trăit în teroarea
totalitaristă au cu totul o altă părere.
Comunismul, după cum
știm, a luat naștere în Rusia, îmbrățișând ideologia marxistă
care cuprindea principii de-a dreptul idealiste. Dictatura socialistă
nu a răsărit de pe o zi pe alta, ci a venit pe un fond deosebit de
favorabil. Populația Rusiei era majoritar agrară și era guvernată
de o monarhie absolută, deși revoluția industrială acapara din ce
în ce mai mult statele apusene, care continuau să se devolte și să
facă un pas uriaș în istorie. Așadar, sărăcia masivă și
instabilitatea economică din Rusia au creat premise favorabile
izbugnirii revoluției din 1917, condusă de Lenin și partidul său
bolșevic. Ideologia lor marxistă promitea oamenilor egalitate
absolută între clase, dizolvarea sărăciei și eliberarea de
societatea capitalistă. În final, marxismul promitea o lume mai „bună”. Primul prim-ministru al Rusiei, Serghei Witte, a
preconizat cu o deosebită acuratețe ceea ce reprezenta comunismul:
„Progresul omenirii este de neoprit. Ideea de libertate va triumfa,
dacă nu pe calea reformelor, atunci prin revoluție. Dar în această
ultimă eventualitate, ea va lua naștere din cenușa unei istorii de
o mie de ani, care va fi distrusă. (…) Încercările de a da viață
idealurilor socialismului teoretic – care sunt sortite eșecului,
dar vor fi fără îndoială puse în practică – vor distruge
familia, credința, proprietatea, temeliile legii”. Și așa s-a
petrecut! Procesul de distrugere a început treptat și a cuprins
state întregi, ecoul său răspândindu-se dincolo de hotarele
timpului. Dovadă este prăpastia formată între străbunicii și
bunici/ părinții noștri. Pe vremea acestora din urmă, adică în
plină eră comunistă, biserica, valorile creștine, istoria
adevărată și accesul la informații veridice erau strict
interzise. Nu e surprinzător deci ruperea aceasta de rădăcinile
neamului. Nu e surprinzător faptul că din oamenii crescuți în
sistemul totalitarist al secolului XX s-a născut generația noastră,
o societate care îmbrățișează cu ușurință curentele din
Occident, alegând să creadă în orice spiritism modern, în yoga
sau în iubiri eliberatoare, lipsite de ” prejudicii”. Mai
mult decât atât, se constată o îndepărtare tot mai mare de
tradițiile și obiceiurile poporului român, uneori chiar
indiferență sau dispreț față de costumele populare, cântecele
și jocurile folclorice.
În acord cu Dicționarul
explicativ al limbii române, civilizația reprezintă totalitatea
bunurilor materiale și spirituale pe care le acumulează un popor
de-a lungul timpului. Ei bine, tocmai civilizațiile de pe fiecare
continent au fost programate la distrugere prin smulgerea, denigrarea
și indiferența față de valorile fiecărui popor. Oamenii au
primit în schimb o sumă de oportunități moderne prin care să își
construiască o viață mai plăcută și mai ușoară, dar care să
uite de trecutul adânc înțelenit în inima lor.
De ce acceptă oamenii,
și mai cu seamă tinerii, totalitarismul de azi? Răspunsul este
simplu. Fără credință în Dumnezeu, fără tradiții și fără
dragoste față de valorile care definesc poporul din care face
parte, orice om își pierde Sensul și idealurile din această viață
trecătoare. Însă sufletul îi însetează fără încetare după
un scop cert al existenței și astfel, acceptă cu zel ”
adevărurile” propovăduite de noua ideologie.
Nu am fost creați să
trăim în neant, ci fiecare ființă umană are nevoie de rădăcini
bine înfipte atât în pământ, cât și în Cer. Doar atunci
există certitudine că niciun curent progresist, niciun ateism
mascat în diverse ideologii, nu va putea clătina verticalitatea
sufletului.
About Post Author
