Efectele devastatoare ale măștii în Școli: Cum sunt nenorociți copiii – Un articol cenzurat de Forbes

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

După ce un utilizator a distribuit pe Twitter un articol din Forbes despre efectele devastatoare ale măștii în școli asupra copiilor, iar postarea a devenit virală, revista a șters articolul de pe site-ul său.

„Prieteni, citiți acest articol de Zak Ringelstein, sunt uimit că în sfârșit cineva înțelege că măștile la copii nu sunt benefice”, a scris utilizatorul respectiv pe Twitter.

Postarea a fost distribuită de peste 500 de ori într-o singură oră, înainte ca Forbes să șteargă articolul.

Ineficiența măștilor a fost dovedită încă din noiembrie 2020 de un studiu important, realizat de o

echipă de cercetători din Danemarca și publicat în Annals of Internal Medicine.

De asemenea, s-a dovedit științific faptul că efectele COVID-19 la copii sunt minime, mortalitatea fiind foarte aproape de 0%.

Cu toate acestea, autoritățile din majoritatea țărilor occidentale se încăpățânează și continuă să impună mascarea copiilor în școli, inclusiv la orele de educație fizică.

Reproducem mai jos integral articolul din Forbes, după o variantă salvată pe internet.

Autorul articolului este profesorul Zak Ringelstein, doctorand la Universitatea Columbia.

Mi-am petrecut întreaga carieră din domeniul educației luptând împotriva testelor standardizate și a ravagiilor pe care acestea le provoacă asupra sănătății mentale și bunăstării elevilor americani, în special a copiilor proveniți din familiile cu venituri reduse.

Înainte de pandemia COVID-19, anii noștri de activism aduseseră în sfârșit roade și legislația din întreaga țară tocmai începuse să anuleze examenele draconice importante, realizând răul pe care îl produc asupra psihicului, sănătății și performanțelor școlare ale elevilor americani.

În locul băncilor așezate în șir, s-au recomandat mesele rotunde.

În locul temelor cu opțiuni multiple, s-au recomandat proiectele colaborative.

În locul disciplinei punitive, s-a recomandat învățarea bazată pe atenție și empatie.

Viitorul părea promițător pentru educație constructivistă, având în centru elevul, pentru toți copiii. Se părea în sfârșit că nu doar familiile bogate își vor putea permite să se retragă din cadrul școlar restrictiv, bazat pe teste.

Așa părea până când COVID-19 a ajuns în Statele Unite și a transformat brusc sistemul educativ public american în ceva de nerecunoscut: un sistem de restricții și obligativități mult mai represive decât au fost vreodată testele standardizate.

Elevii din majoritatea sălilor de clasă americane trebuie acum să poarte o mască și să stea la distanță de colegii lor pe toată durata zilei.

În numeroase școli, elevii sunt obligați să se joace singuri în recreație.

Chiar și pentru elevii cei mai mici, băncile sunt așezate una în spatele celeilalte. Copiii nu pot vedea zâmbetele celorlalți sau nu pot dobândi competențe sociale și verbale de o importanță majoră.

Propoziția pe care o aud repetată iar și iar pentru a justifica măștile este: „copiii sunt rezistenți”.

Însă, ca profesor de școală primară și doctorand la Universitatea Columbia, specializat în traume educaționale, mă tem că această afirmație este prea simplistă și înșelătoare.

Ceea ce ar trebui să spunem este: „Măștile și distanțarea socială provoacă traume, iar traumele la vârste fragede reprezintă un pericol pentru dezvoltare, în special pentru copiii care suferă traume și în alte aspecte ale vieții”.

Psihologii au privit adesea trauma în mod deformat ca fiind rezultatul unic al unor evenimente izolate, cum ar fi pierderea unui părinte sau un accident de mașină.

Însă studiile asupra sărăciei au contribuit la lărgirea definiției traumei la stresul sau frica continue și persistente, când un copil elimină constant hormonul stresului, cortizolul.

Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, „traumele sunt definite ca evenimente care produc sau reprezintă o amenințare pentru integritatea fizică a unei persoane și care provoacă o reacție de frică intensă, de oroare sau de neputință”.

Este genul de amenințare pe care copiii o percep atunci când li se spune să se distanțeze de alți copii și să-și acopere partea corpului cu care comunică, își exprimă emoțiile și se hrănesc.

A-i forța pe copii să poarte măști sau să se îndepărteze de semenii lor indică nu doar faptul că sunt o amenințare pentru ei, ci le și răpește mijlocul cel mai elementar prin care copiii își liniștesc sistemul nervos.

După cum a scris Psychology Today, „expresiile faciale ale altora ne ajută să ne liniștim sistemul nervos, însă dacă nu primim aceste semnale putem intra în modul de supraviețuire”.

Ar trebui realizate mai multe studii despre modul în care traumele cauzate de restricțiile COVID-19 în școli sunt asociate cu starea de sănătate pe termen lung și cu bunăstarea copiilor americani, însă cercetări privind Sindromul Stresului Post-Traumatic au arătat că „stresul și frica, ca reacții la o amenințare reală sau potențială, sporesc posibilitatea formării de amintiri legate de traumatism”.

Fiecare an din copilărie pune bazele vieții adulte, iar temeliile nesigure se prăbușesc.

În conformitate cu Piramida Nevoilor a lui Maslow, copiii cărora nu li se asigură securitatea personală (de exemplu, anxietatea socială provocată de măști și distanțarea socială) sunt adesea incapabili să stabilească legături sociale sănătoase și pot avea dificultăți să stabilească relații intime în viața lor.

Studii neurologice demonstrează că copiii care trăiesc acest tip de frici și traume la vârste fragede suferă o reorganizare structurală și funcțională a cortexului prefrontal al creierului lor, care conduce la probleme emoționale și de procesare cognitivă.

Asemenea traume îi afectează în special pe copiii care cresc în sărăcie și care au adesea efectul cumulativ al altor traume acasă sau în comunitate.

Mai mult, copiii cu măști care sunt distanțați social au o probabilitate mai mare de a ajunge la un stil de viață sedentar la școală și acasă, și astfel au o probabilitate mai mare de a deveni atât obezi cât și depresivi.

Numărul de cazuri de COVID-19 la copii a crescut din cauza tulpinii Delta, însă, potrivit Academiei Americane de Pediatrie, „0,00% până la 0,03% din toate cazurile de COVID-19 la copii au dus la deces” săptămâna trecută.

Ar trebui să continuăm să monitorizăm aceste cifre pentru a verifica dacă morbiditatea și mortalitatea la copii se agravează față de situația actuală.

Însă trebuie să ne punem întrebarea: beneficiile măștii și distanțării sociale depășesc cu adevărat răul psihic, fizic, social și educațional pe termen lung pe care îl provocăm unei întregi generații de elevi americani?

Dacă ne pasă cu adevărat de echitate și de cei mai vulnerabili membri ai societății noastre, măcar nu ar trebui să ne fie teamă să punem această întrebare.