ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.
Matthew Strachan a scris melodia pentru Who Wants to be a Millionaire? alături de tatăl său, Keith, în 1998 și a câștigat 12 premii pentru muzica sa, inclusiv 10 pentru coloana sonoră a emisiunii.
Trupul lui Strachan a fost găsit de paramedicii care au fost chemați la o adresă rezidențială din Chudleigh Road, Twickenham, în jurul orei 11:03.
Moartea sa vine la mai puțin de o lună după ce a fost condamnat la 10 luni de închisoare cu suspendare pentru că și-a dat foc la propria locuință într-o presupusă tentativă de sinucidere în luna martie a anului trecut.
Termenul, suspendat pentru doi ani, a inclus cerințe privind alcoolul și sănătatea mintală.
Un purtător de cuvânt al Serviciului de Ambulanță din Londra a declarat: „Am trimis un echipaj de ambulanță, doi medici în mașini și o echipă de intervenție în zone periculoase. Din păcate, persoana a murit la fața locului’.
Scotland Yard a declarat că Strachan a fost declarat mort la fața locului și că decesul subit nu este tratat ca fiind suspect.
Medicul legist din vestul Londrei a declarat că a deschis o anchetă privind moartea compozitorului pe 8 septembrie.
‘A avut loc o autopsie și așteptăm rezultatele toxicologice și histologice.
Odată ce vom avea rezultatele, patologul va putea să-și finalizeze raportul și sperăm că va putea stabili cauza morții’, au precizat aceștia într-un comunicat.
Tatăl lui Strachan, Keith, a declarat pentru BBC că fiul său era ființă umană amuzantă și talentată.
Omagii s-au revărsat asupra compozitorului britanic, cel mai cunoscut pentru „Who Wants to be a Millionaire?”, dar care a creat muzică și pentru alte programe, inclusiv pentru „Question Time”.
Colegul său, compozitorul Daniel Pemberton, a scris pe Twitter: ‘Vești foarte triste astăzi. Am aflat că Matthew Strachan a murit. El va fi cunoscut pentru totdeauna ca fiind compozitorul (împreună cu tatăl său!) al revoluționarului WHO WANTS TO BE A MILLIONAIRE.
‘Dar pentru mine a fost întotdeauna mai mult decât atât. A fost o persoană care a urmărit un vis magic…’.
Un alt compozitor și prieten al lui Strachan, Dirk Marks, a declarat: „La revedere, dragul meu prieten și imensul meu talent Matthew Strachan. Un prinț blând, amabil, talentat și foarte amuzant’.
Între timp, un prieten a declarat pentru The Sun: „Matthew a fost un suflet tulbure, dar un om incredibil de talentat.
‘A fost blând și amabil, dar a dus o luptă continuă cu demonii săi interiori. Este tragic că nu a putut fi în pace’.
Tema iconică a lui Strachan a apărut și în filmul premiat cu Oscar Slumdog Millionaire, regizat de Danny Boyle.
Și apare în ediția actuală a emisiunii Who Wants to be a Millionaire?”, care a fost relansată cu noul prezentator Jeremy Clarkson în 2018 și a ajuns pe prima pagină a ziarelor anul trecut, când concurentul Donald Fear, din Telford, a câștigat râvnitul premiu de 1 milion de lire sterline.
Duo-ul tată-fiu a scris coloana sonoră, precum și alte 94 de partituri, în opt zile, în 1998, în ceea ce Strachan a descris la BBC în 2014 drept „circumstanțe neobișnuite”.
Cei doi au fost chemați la o ședință a echipei de creație într-un ultim efort de a face ceva cu emisiunea de concursuri după ce un pilot inițial care nu a fost difuzat a eșuat.
El a spus că după întâlnire s-a „decis că trebuie să existe 95 de piese muzicale… pentru a acoperi orice eventualitate a ceea ce se întâmplă în emisiune”.
„Există o piesă muzicală pentru fiecare eveniment, o piesă muzicală pentru momentul în care se sting luminile, apoi există un fundal sonor pentru întrebări”, a spus el, descriind muzica ca fiind „destul de subliminală”.
De asemenea, cei doi au inclus și ‘ideea strălucită’ de a ‘pune pe muzică un semiton de fiecare dată când era o nouă întrebare, pentru a ridica puțin miza’, adăugând astfel dramatismul spectacolului.
În urma acestei decizii, cei doi au lucrat ’24 de ore pe zi’ pentru a scrie partiturile înainte de termenul limită impus de ITV.
În 2014, Strachan a declarat că emisiunea a fost ‘deosebit de bună’ datorită formatului simplu și intim și a ‘tensiunii inerente’ ca urmare a luminii și a muzicii.