Cu privirea la moartea lui: probabil a fost ucis, prin malpraxis sau poate mai mult decât atât – ziariștii, ca și polițiștii, cum a fost Valentin Boeru înainte de a deveni jurnalist, au dreptul și datoria să ia în considerare toate variantele -, în spitalul în care a ajuns internat pentru o fractură de col femural și a ieșit cu picioarele înainte și sufletul în văzduh pentru a da o ultimă roată peste România lui iubită. Rămâne ca Dumnezeu, care le vede pe toate, să judece această jertfă pe altarul presei române. Iată unul dintre ultimele sale trei editoriale, la care subscriem în totalitate:
Iohannis a descoperit cine sunt dușmanii poporului. Toți cei care nu vor să solidarizeze împotriva pandemiei. Să solidarizăm cu cine? Și cum s-o facem? Din vorbe, așa cum o face el? Bunăoară, eu am încercat să fiu solidar cu spitalul din Lețcani. Apoi cu alte spitale, la fel de goale și la fel de vizitate de Iohannis. Am fost solidar și cu spitalele lucrate la traforaj. După un timp, când am văzut hoțiile de care scria presa în legătură cu ele, solidaritatea mea a luat pauză. Și acum tot în pauză este.
„O criză este un test de unitate. Lupta împotriva acestui virus agresiv ne-a pus și în fața unei alte lupte – cea cu dezinformarea, cu stigmatizarea, din păcate, inclusiv a personalului medical. Scopul celor care răspândesc dezinformări și știri false este tocmai acela de a slăbi solidaritatea națiunii noastre. Să nu le permitem să facă așa ceva!” E un mic pasaj din cuvântarea Întâiului Brancardier al Țării, la Ziua Ambulanței. Acum, când recitesc monologul cetățeanului Iohannis, îmi dau seama că scopul meu profesional este exact cum a spus el, să răspândesc dezinformări și știri false. Am scris că masca de protecție ne apără de virus. Fals! Minciună! Studiile arată că nu ne apără nici măcar mustața de frig. Am dezinformat când am spus că Pfizer este viitorul vaccinos al omenirii. Am mințit când am afirmat că vaccinurile ne apără de virus. Neadevărat! Nu sunt în stare să ne păzească de moarte și nici de Covid.
Cât de repede am ajuns dușman al poporului. Nici mie nu îmi vine să cred.
Sunt singurul? Nu. Mai suntem câteva milioane de dușmani. Nu vrem să ne vaccinăm și pace. Noi suntem armata de cetățeni normali, care nu cred nici în predicile lui Iohannis, nici în îndemnurile că vaccinarea are efecte certe și demonstrate. Am devenit dușmani ai poporului pentru că eu și colegii mei am scris despre potlogăriile medicilor care n-au chef să-și complice existența cu tratamente inovatoare. Am slăbit, deci, solidaritatea națiunii. O națiune solidară cu cine?
About Post Author
