Ovidiu Tânjală: Statinele ca pretext epistemologic

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Statinele – o clasă de medicamente utilizate pentru reducerea concentrației lipidelor în sânge – sunt, se pare, cele mai profitabile medicamente din istoria industriei farmaceutice, profiturile de pe urma acestor molecule fiind în zona unui trilion de dolari. Pe urmele lui Fleming, dr. Akira Endo a descoperit că ciupercile – fungii conțin substanțe care pot inhiba sinteza colesterolului în organismul uman. Cercetarea asupra acestor molecule a început în anii 70 ai secolului trecut, în anii 80 au fost începute primele tratamente experimentale iar acesta au evidențiat și unele dintre efectele secundare cu care ne confruntăm zilnic și astăzi, lovastatina ajungând să fie aprobată pentru comercializare în 1987.

Deși distorsiunile introduse de ceea ce numim proprietate intelectuală nu sunt subiectul acestui text, este de notat că Alexander Flemig a fost un simplu medic de familie înzestrat cu un microscop și multă curiozitate intelectuală iar prin descoperirea antibioticelor acesta a devenit omul care a salvat imens de multe vieți, îi suntem cu toții îndatorați. De-a lungul vieții a refuzat să-și patenteze descoperirea, a considerat-o mereu contribuția sa la binele umanității. Doar 40 de ani mai târziu studiul penicilinelor început de Fleming va conduce către cele mai profitabile molecule din istoria industriei farmaceutice.

După punerea pe piață a primei statine, industria farmaceutică a început să producă studii peste studii care să le ateste utilitatea, practic orice persoană peste 40 de ani ce-și vizita medicul putea să se aștepte să-i fie prescrise statine – noua minune a medicinei moderne. Noi ghiduri terapeutice au fost produse, nivelul de colesterol considerat dezirabil în organism a fost scăzut astfel încât numărul celor susceptibili pentru a primi tratament cu statine să se tripleze. Tratamentul pentru o lună costa sute de dolari, profiturile industrie farmaceutice erau stratosferice, noi și noi molecule aparținând clasei statinelor erau puse pe piață.

Au trecut ani de zile în care literatura medicală, studiile puse la dispoziția medicilor au detaliat efectele secundare pe termen scurt, s-a câștigat experiență privind interacțiunile medicamentoase, medicii prescriau cu bună credință statine unui public încrezător având credința că noile medicamente vor ajuta la prelungirea vieții multor pacienți cu boli cardio-vasculare.

Au apărut și primii nori în paradis, inițial erau practicieni izolați, medici dedicați sănătății pacienților lor, mai puțin preocupați de turismul medical prilejuit de congresele organizate în diverse locuri exotice, medici cărora propaganda corporatistă nu le-a suspendat atenția și spiritul de observație. Aceștia au observat o incidență crescută a problemelor diabetice în cazul pacienților cărora le-au prescris – conform protocoalelor terapeutice și cu bună credință – statine.

Studiile au continuat să nege ani de zile chestiunea riscului apariției diabetului provocat de administrarea de statine, mulți dintre medicii practicieni – în ciuda presiunilor – și-au menținut poziția, publicul a devenit neîncrezător, neîncrezător în medicament și în profesiunile medicale. Am descris mai sus ceea ce s-a numit războiul statinelor – statin war.

Au mai trecut ani, au apărut medicamente generice corespunzătoare fiecărei statine, medicamente altă dată scumpe au ajuns să coste 2-3 lei pentru o lună de tratament. Interesele comerciale s-au diminuat, riscul apariției diabetului provocat de administrarea statinelor a ajuns să fie menționat în prospectul ce poate fi găsit în fiecare cutie de medicament.

Voi recapitula cele de mai sus dintr-o altă perspectivă, acest text își propune să ajute cititorii activenews.ro să înțeleagă mecanisme care o dată înțelese vor putea fi utile pentru a judeca situații similare.

În 1985, cu doi ani înainte de aprobarea pentru comercializare a primei statine, premiul Nobel pentru medicină a fost primit de dr. Goldstein și dr. Brown pentru o serie de lucrări referitoare la sinteza colesterolului în organism, muncă continuată și după primirea Premiului Nobel pe o perioadă de alți zece ani. Mecanismele de reglare a nivelului colesterolului sunt subtile, au fost descrise în sute de lucrări care poartă semnătura celor doi laureați ai premiului Nobel. Înțelegerea la nivel molecular a științei, a mecanismelor de reglare a colesterolului este cu certitudine dincolo de posibilitatea medicilor practicanți sau chiar și a celor implicați în dezvoltarea noilor generații de statine. Dr. Akira Endo a descoperit statinele, a înțeles că acestea reduc nivelul colesterolului în sânge mult înainte de a fi disponibilă cunoașterea mecanismelor care reglează colesterolul în organism așa după cum au fost descrise de dr. Goldstein și de dr. Brown. În măsura în care le cunoaștem, mecanismele de acțiune ale statinelor sunt complexe, sunt mult dincolo de înțelegerea unui practician care nu are printre pasiuni biochimia. Acesta este firescul, în cele din urmă nici mecanismul de acțiune a paracetamolului – un medicament cu o vechime de 150 de ani – nu-l cunoaștem cu toate că este poate cel mai folosit medicament pe plan mondial. Încrederea mutuală dintre cercetători și medicii practicieni este esențială și tocmai de aceea comunicarea dintre aceștia nu ar trebui trecută prin filtrul intereselor comerciale. Atunci însă când cercetarea este practic acaparată prin diverse mecanisme de marile firme farmaceutice nu pot să nu apară disonanțe precum cele descrise în cazul statinelor iar acestea sunt mereu în detrimentul pacienților.

Căci neîncrederea în statine nu a generat doar vânzări pierdute pentru marile firme farmaceutice, este în întregime posibil ca neîncrederea în medicament, imposibilitatea înțelegererii mecanismului de acțiune al acestuia, să fi dus la o estimare greșită a raportului risc / beneficiu atât din partea medicilor cât și din partea pacienților. Este în întregime posibil ca văzând că le sunt ignorate rapoartele care descriau apariția diabetului în urma administrării statinelor, practicienii să ignore la rândul lor statinele, ca pacienții citind articolele ce apar în presă să ignore la rândul lor recomandările medicilor. Propaganda, ocultarea adevărului, ignorarea realității nu au făcut bine nimănui, cu certitudine nu au făcut bine pacienților deveniți mefienți față de medicament sau față de medic.

Așa numitul război al statinelor ne-a arătat limpede că a folosi știința ca baros pentru a ne reduce oponenții la tăcere este nu doar contraproductiv dar este și străin de spiritul științei. Prin însăși natura sa, știința are menirea de a ne surprinde, atunci când încetează să o facă, atunci când este la îndemâna oricui, ar trebui să înțelegem că s-a transformat în ortodoxie și propagandă.

Acum multă vreme dr. Feynman ne învăța că întreaga realitate poate fi redusă la fizică, chiar și ramuri întregi ale fizicii pot fi reduse la fizica atomilor și a particulelor nucleare. Tot dr. Feynman ne avertiza că deși termodinamica sau mecanica fluidelor – capitole ale fizicii – pot fi reduse la fizica atomilor și a particulelor nucleare aceasta nu este o abordare practică tocmai din pricina faptului că nu știm încă suficientă fizică a atomilor și a particulelor nucleare, că până vom ști mai mult este practic să ne folosim de învățăturile termodinamicii sau ale mecanicii fluidelor. Dr. Feynman ne spune că întreaga chimie poate fi redusă la fizică, la interacțiunea dintre particulele subatomice dar că nu știm încă suficientă fizică, că este încă practic să ne folosim de cunoașterea pe care ne-o poate oferi studiul chimiei pentru imensa majoritate a chestiunilor de fiecare zi. În mod similar putem reduce cunoașterea biologiei la chimie și apoi fizică, ne putem imagina că atunci când vom cunoaște mai multă fizică medicii vor deveni un soi de fizicieni atomiști. Cu alte cuvinte cu cât medicina va avansa cu atât va deveni mai apropiată de studiul chimiei și apoi de cel al fizicii. Dar fizica este o știință experimentală, este o știință în care orice teorie trebuie validată de un experiment. Oricât de multă medicină vom ști vreodată, aceasta își va păstra caracterul experimental, orice teorie va trebui validată de experiență. Oricât de mult va fi avansat vreodată medicina, abordările teoretice vor trebui mereu confirmate de experiență, de experiența clinică. Experiența interacțiunii de zi de zi cu pacientul în față poate fi o dovadă științifică în medicină, teoria ne ajută să sistematizăm experiența dobândită în urma practicii medicale. Atunci când tratăm în grabă și cu superficialitate chestiunile experimentale, atunci când ignorăm pacientul, atunci când ignorăm practicienii aflați în contact direct cu pacientul ar trebui să fim siguri că știința s-a transformat în opusul acesteia, s-a transformat în dogmă.

Cazul statinelor ne mai arată și altceva, așa numitul război al statinelor a încetat atunci când interesele comerciale implicate au devenit evanescente din cauza prețului devenit modic o dată cu apariția soluțiilor generice pentru fiecare dintre moleculele clasei statinelor. Cu alte cuvinte piața liberă a rezolvat disputa științifică. A fost firesc să fie așa căci – așa după cum am arătat mai sus – medicina este o știință experimentală, considerațiile teoretice sunt mereu failibile în medicină, au mereu nevoie de confirmare clinică. Iar experimentul are nevoie de observație obiectivă care devine imposibilă atunci când suntem puși în mod fraudulos la intersecția dintre o știință apriorică precum economia și o știință experimentală precum medicina. Modul în care au fost gestionate interesele comerciale în cazul statinelor ar trebui să ne fi învățat că toată lumea și în special pacientul pierde atunci când știința medicală și cea economică se intersectează, că astfel de situații sunt ilegitime, că astfel de situații sunt compromițătoare pe termen lung pentru medicină, una dintre cele mai folositoare unelte pe care le avem la îndemână pentru a ne păstra și regăsi sănătatea.

Mai presus de toate, cazul statinelor ar trebui să ne dea o lecție de modestie epistemică: cunoașterea este aventuroasă în medicina modernă, ar trebui să fim cu toții mai modești, ar trebui să ne interogăm mai frecvent micile certitudini sau, dacă avem neapărată nevoie de certitudine, nu medicina, ci economia sau matematica ar trebui să fie obiectul atenției noastre. Instrumentalizarea fricii, politizarea, transformarea științei medicale în pretext pentru terorism medical de stat sunt străine de spiritul științific, vor lăsa cicatrice desfigurante asupra tuturor. Ar trebui să ne gândim la asta dimineața, atunci când ne privim chipul în oglindă.