Soldat de 19 ani din Republica Moldova, decedat după două luni de chinuri prin spitale în urma unor reacții adverse la vaccinul Covid. El ar fi fost șantajat cu injectarea „benevolă” pentru a putea pleca în permisie la rude

Totul a început cu o lovitură la picior

„Totul a început de la o pălitură la piciorul stâng, era totul umflat jos la merișor, vânăt, el nici papucii nu-i putea încălța normal pe picior, i-au mai apărut niște pete mici și apoi mai mari pe picior, de culoare vișinie! S-a adresat la medicul de la militărie, dar acolo nu prea luau în serios (un om în vârstă) spunea că și pe el la fel îl dor picioarele… A făcut un roentghen la picior și acolo s-a arătat că totul e bine, dar când a dat analiza de sânge, totul era rău. Erau scăzute și leucocitele, și trombocitele și hemoglobina mică. A stat internat 3 zile la Spitalul militar și a primit ce a primit acolo, plasme de sânge și tot așa…”

Cei de acasă au aflat despre starea tânărului doar când a ajuns la Spitalul Oncologic

„Noi nu am fost la curent că este în spital la militărie de trei zile, nimeni nu ne-a sunat măcar să ne anunțe. El era o fire timidă, nu a avut curajul să ia un telefon de la cineva să ne sune să ne spună. A sunat-o pe mama în dimineata când l-au trimis la Oncologie, doar atunci am aflat că nu este bine. A fost internat în secția Hematologie la Oncologie. Acolo au început diferite picurători de tot felul, antivirale și tot așa …. Când s-a internat în spital era cu totul alt copil, mai vioi, vesel ….Pentru a se depista ce boală are i-a fost luat lichid din os și trimis la biopsie în Ucraina. I-a fost luată analiza pe 16 august și rezultatul a venit tocmai pe 22 septembrie. S-a confirmat că e anemie aplazică (măduva osoasă nu produce celulele roșii). Medicii presupuneau că e anemie aplazică și au cerut acordul mamei, pentru a începe tratamentul, pe 15 septembrie”.

„Uneori ne temeam să-l sunăm, căci de durere nu vroia să vorbească”

„El avea foarte mari dureri la urechea stângă, într-una făcea febră, gâtul era cam umflat. Pentru ureche îi dădeau nimicuri cu apă rece cum s-ar spune, vreo 3 sau 4 feluri de picături și nici de un fel nu îi ajutau, foarte mult a suferit toate aceste dureri, uneori ne temeam să-l sunăm, căci de durere nu vroia să vorbească cu noi. Avea o rană pe cerul gurii care nu-i trecea și se făcea tot mai mare. Nimic din ce i se administra nu-i ajuta, îl vedeam că se simțea de la o zi la alta mai rău. Nici nu prea putea să vorbească, era răgușit, respira cam greu, tensiunea i se ridica, am înțeles că de la pastilele pe care i le administrau. Când tușea, avea și dureri în partea dreaptă a pieptului, în ultimul moment se simțea rău de tot… Capul nu putea să-l ridice să bea apă, l-a ajutat medicul să bea cu paiul, de mâncat nici nu mai zic nimic, nu putea mânca …”.

„Doctorul fratelui meu mi-a spus că nu vrea să aibă probleme cu cei de la Militărie”

„Eu am fost la el luni, pe 27 septembrie, și l-am văzut peste geam de la etajul 7, l-am rugat să se ridice încet de pe pat să vină să-l văd măcar puțin….. Tot luni am intrat și la doctorul lui și am vorbit, tot întrebam de transplantul măduvei osoase, unde se face și cine îi poate fi ca donator, mai multe am întrebat de dumnealui, chiar și mi-a spus că dacă nu vor fi schimbări cu pastilele care le primea, el are altceva ce poate să mai încerce să-i administreze, dar nu mi-a spus că nu mai are mult de trăit. Din spusele dumnealui, nu vroia să aibă probleme cu cei de la Militărie. Marți mama a vorbit cu medicul lui și i-a spus că în orice moment i se poate opri creierul. Tot marți am vorbit spre seară cu el și mama pe grup și deja era transferat în altă cameră, unde avea pusă masca cu oxigen. El vorbea dar prin mască, nu se înțelegea ce ne spune, îi spuneam măcar să ne dea din cap Da ori Nu. El a ieșit de pe grup și nu a mai sunat. După asta, pe la orele 18:00, îmi scrie că îl transferă în Reanimare și că el lasă telefonul în cameră. Și așa și nu l-am mai auzit și văzut. Am înțeles că el la orele 19:00 a decedat”.

„Fratele meu s-a dus sănătos, fără nicio problemă de sănătate și uite ce s-a întâmplat în doar două luni și ceva!”, încheie Inga, sora lui, trista poveste a morții unui tânăr în formă și uniformă, ce părea să aibă toată viața înainte.

Ministerul Apărării neagă acuzațiile privind obligarea soldaților la vaccinarea Covid

Solicitat să vină cu o reacție la acuzațiile surorii lui Daniel, Ministerul Apărării a dezmințit obligarea sau șantajarea soldaților să se vaccineze, susținând că actul medical este, conform legii, voluntar și neobligatoriu: 

„Vaccinarea este o metodă de prevenire a răspândirii infectării în cadrul Armatei Naționale și este benevolă. Soldații nu sunt obligați să se vaccineze, dar sunt informați despre beneficiile imunizării și sunt încurajați să se vaccineze, pentru a preveni riscul infectării la contactul cu rudele și persoanele străine”, au transmis reprezentanții Ministerului Apărării din Republica Moldova.

Aceștia au explicat și cum sunt evaluați medical soldații înainte de a li se administra serul Covid:

„În conformitate cu Planul național de imunizare anti-Covid-19, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, s-a efectuat imunizarea efectivului pe contract și în termen în cadrul Centrului consultativ diagnostic al Ministerului Apărării. Toate persoanele sunt supuse în prealabil examenului medical, care include: determinarea pulsului și tensiunii arteriale, termometria, nivelului de oxigenare sanguină, precum și consultația medicului internist, pentru aprecierea stării sănătății. Militarul completează chestionarul triaj și semnează Consimțământul informat pentru vaccinarea anti – Covid -19. Acest procedeu a fost aplicat și soldatului Tarnaruțchii Daniel”, au informat reprezentanții M.A.N. Aceștia nu au transmis data la care s-a vaccinat soldatul și nici marca serului Covid întrebuințat. Se știe doar că este vorba de un ser administrabil în două doze.