Demontarea unei făcături abjecte: Conțin Ivermectina și Hidroxiclorochina celule de fetuși AVORTAȚI?

În încercarea de a contracara efectul informației că „vaccinurile” anti-COVID conțin celule de fetuși avortați, a început să circule (inclusiv în România) o listă cu studii științifice care urmărește să dovedească faptul că astfel de celule au fost folosite și la producerea unor medicamente uzuale, precum ibuprofenul, penicilina, amoxicilina dar și la fabricarea ivermectinei sau hidroxiclorochinei, alternativele sigure, eficiente și ieftine la vaccinuri.

După cum știți cu toții, LifeSiteNews a luat o poziție foarte clară în privința utilizării „vaccinurilor întinate de avort”, adică vaccinuri care au utilizat celule fetale avortate în procesul lor de producție sau de testare.

Această poziție este una veche de ani de zile, pe care am urmat-o și recent în legătură cu așa-numitele „vaccinuri” întinate de avort împotriva COVID.

De asemenea, am relatat despre utilizarea invermectinei ca tratament  împotriva COVID-19 și a complicațiilor legate de vaccinuri.

Însă, în ultimele săptămâni, am văzut că a început să circule o listă în cercurile catolice. O listă cu produse medicale care ar fi și ele contaminate de avort, la fel ca vaccinurile anti-COVID – în special de linia celulară fetală HEK-293, care este derivată dintr-un avort din 1973.

Această listă cuprinde medicamente de toate zilele, precum și tratamente împotriva COVID, ca ivermectina și hidroxiclorochina.

Să lăsăm pentru moment deoparte dezbaterea morală privind vaccinurile întinate de avort.

Să lăsăm deoparte miocarditele, proteinele spike, mesagerul ARN, creșterea numărului de accidente de mașină, cheagurile de sânge, atacurile de inimă și accidentele vasculare cerebrale și toate celelalte probleme asociate cu aceste grăbite așa-zise vaccinuri și terapii genetice, care au dus la decesul a sute de mii de vaccinați.

Să lăsăm deoparte Marea Resetare, pașapoartele de vaccinare și pe celelalte asemenea.

Să ne concentrăm doar pe această afirmație, că ivermectina și diferite medicamente uzuale folosesc celule fetale avortate la fel ca vaccinurile anti-COVID.

Este evident ce urmăresc cei care au realizat această listă: „Acceptați aceste medicamente”, ne spun nouă și altora. „Și totuși faceți un mare tămbălău în legătură cu vaccinurile. Sunteți niște ipocriți.”

Ei bine, să aruncăm o privire asupra dovezilor prezentate în listă, în legătură cu aceste afirmații.

Probabil că cea mai șocantă afirmație este că celulele HEK-293 au fost utilizate la producerea ibuprofen – un analgezic foarte folosit, inventat în 1961. Dar este adevărat?

Studiul din 2018 citat în listă drept dovadă în sprijinul acestei afirmații are titlul „Efectele aspirinei și ibuprofenului asupra proliferării celulelor cancerului de col uterin comparativ cu celulele necanceroase (HEK 293) într-un mediu de cultură celulară”.

Ce înșiruire de cuvinte complicate! Să o analizăm!

Este vorba despre un studiu realizat de un universitar care lucrează în Ungaria și Iran. Acest universitar cerceta efectele aspirinei și ibuprofenului asupra a două tipuri de celule: celulele canceroase ale colului uterin și celulele fetale HEK-293.

Nu ni se furnizează numărul paginii respective – deci de la dumneavoastră și de la mine, care nu suntem medici de profesie, se așteaptă să credem că un studiu academic de 10 pagini, cu un titlu irelevant și accesibil se pare doar contracost, are scopul de a dovedi că ibuprofenul a fost produs cu celule fetale avortate. Serios?

Îmi pare rău, dar nu are nici o noimă. În lipsa unui citat potrivit, a paginii de referință cu pricina sau a altor amănunte relevante, nu văd nici un motiv pentru care aș crede altceva decât că acest studiu este despre tratamentul cancerului de col uterin, nu despre ibuprofen.

Și chiar dacă ar fi fost despre testarea ibuprofenului pe celule fetale, poate pentru că anumiți oameni de știință independenți speculau undeva despre o legătură între acesta și cancer, cu ce este acest lucru comparabil cu testele pregătitoare necesare pentru a scoate un medicament pe piață?

Oricum, nu uitați că ibuprofenul a fost descoperit în 1961. Cum a putut fi el creat pe baza unor celule fetale rezultate dintr-un avort din 1973 sau să fie întinat de o asemenea cercetare independentă din 2018?

Poziția noastră de conștiință este bazată pe faptul că medicamentele respective au fost create plecând de la celule rezultate din avorturi. Nu se bazează pe faptul că echipe aleatorii de cercetători, decenii mai târziu, au decis că doresc să facă teste imorale folosind aceste medicamente.

În cazul producției sau al testelor pregătitoare, medicamentul nu ar putea exista fără utilizarea imorală a acestor celule. Punct.

Însă dacă alți cercetători fac independent acest gen de studii, ani mai târziu, este un lucru total diferit.

Ce neînțelegere în privința poziției noastre, ce paralelă falsă și ce logică strâmbă!

„De acord”, ați putea spune dvs. „Au inclus o referință inadecvată. Dar rămâne restul listei.” Să vedem.

Penicilina, descoperită în 1928 și care este unul dintre cele mai cunoscute antibiotice, apare și ea pe listă.

V-ați putea întreba din nou, cum ar putea un medicament descoperit în 1928 să fi folosit celule HEK-293 rezultate dintr-un avort din 1973? Bună întrebare, dar poate există totuși un răspuns. Poate că astăzi penicilina este fabricată în mod diferit? Să vedem ce dovezi ni se oferă.

Studiul din 2017 citat aici – realizat de American Heart Association – cercetează dacă penicilina provoacă riscul unor probleme de inimă subite și al „decesului cardiac”. Acest studiu a folosit într-adevăr celule fetale.

Dar, încă o dată: Ce au au face niște teste realizate în 2017 cu un medicament care exista de decenii și care a fost creat cu mult timp înainte ca celulele HEK-293 să fi existat?

Nu uitați, afirmația aici este că celulele fetale au fost utilizate „la crearea” medicamentelor date ca exemplu.

Lista mai citează și un alt studiu legat de antibiotice – să vedem ce spune. Lista prezintă un articol ca dovadă că amoxicilina, descoperită în 1958, a folosit celule HEK-293 la producerea sa. Aici este aceeași problemă de cronologie.

În realitate, articolul respectiv este despre crearea membranelor de aluminiu pentru administrarea diferitelor medicamente. El menționează de cinci ori celulele HEK-293, însă nu într-un context care să sugereze că au fost folosite la producerea medicamentului. Studiul nici măcar nu are ca subiect amoxicilina. Ea este doar unul dintre medicamentele folosite la testarea membranelor de aluminiu.

Așadar, încă o dată, câtuși de puțin pertinent.

Încă două note de subsol eronate. Cum este posibil? O referință greșită ar putea fi o greșeală. Două demonstrează neglijență. Dar trei ce înseamnă? Că există o agendă în spatele acestei liste?

Să mergem însă mai departe și să examinăm medicamentele anti-COVID menționate. Aici, afirmația este diferită: în loc să spună că aceste medicamente au fost produse plecând de la celule fetale, lista pretinde doar că ele „sunt legate de utilizarea liniei celulare HEK-293”. Și dă ca exemple hidroxiclorochina și ivermectina.

Este interesant de remarcat că lista pretinde doar că sunt „legate” de această linie celulară.

Noi, la LifeSiteNews, știm că o versiune anterioară a acestei liste (care continuă să circule în anumite cercuri) afirma inițial că aceste medicamente „sunt create cu linii celulare fetale folosite în tipul procesului de producție”.

Vedem așadar că au apărut niște schimbări.

Ce înseamnă termenul eufemistic „legate” în acest context? Dacă nu am fi deja preveniți, după tot ce am văzut până acum, am putea presupune că înseamnă că aceste medicamente conțin sau au fost create cu celule fetale avortate.

Să privim însă dovezile pe care această listă ni le prezintă. Să începem cu hidroxiclorochina.

Hidroxiclorochina a intrat recent în atenția opiniei publice ca medicament anti-COVID, la începutul lockdown-urilor. Este un medicament anti-paludism și a fost aprobat pentru prima dată în Statele Unite în 1955. Deci, încă o dată, nu ne putem împiedica să întrebăm cum un medicament atât de vechi a putut să fie „legat” de linii celulare fetale din 1973?

Însă, așa cum am spus: poate că există noi modalități de a produce acest medicament care implică mijloace imorale. Ce spun dovezile care ni se furnizează?

Ei bine, studiul din 2016 citat cercetează dacă hidroxiclorochina și clorochina pot crea probleme de vedere. Este adevărat că acești oameni de știință – având legături cu American Pharmacists Association – și-au realizat experimentele utilizând celule HEK-293.

Lucru pe care îl deplângem, evident. Însă… există cu adevărat vreo „legătură” cu hidroxiclorochina însăși? Este ea relevantă pentru producția sau dezvoltarea medicamentului?

Nu, nu este. Este vorba de o cercetare independentă realizată de cercetători independenți.

Deci, din nou: încă o notă de subsol irelevantă, încă o referință eronată. Ce se întâmplă cu această listă?

Nu așa funcționează dezbaterile. Dacă cei care au realizat lista doresc să facă afirmații ca acestea, ei trebuie să le susțină cu citate directe sau cu referințe la pagini specifice – nu doar să indice texte foarte tehnice, să spună „Sunt undeva pe acolo” și să se aștepte să fim intimidați de tot acest jargon științific.

Astfel, am ajuns până acum la patru referințe eronate, patru note de subsol care nu oferă nici o dovadă clară că medicamentele acuzate au utilizat celule fetale avortate la producerea lor.

Dată fiind lipsa de seriozitate demonstrată până acum de listă, în ce măsură am putea crede că lucrurile ar putea sta altfel în privința ivermectinei?

Ivermectina a fost descoperită în 1975 și autorizată pentru utilizarea în scopuri medicale în 1981.

Nu mai trebuie să amintim că a fost descrisă drept un „medicament miracol” sau că unul dintre inventatorii săi a primit premiul Nobel în 2015 sau să discutăm de efectele sale asupra COVID. Să rămânem concentrați pe utilizarea celulelor fetale în producerea sa.

Ei bine… pornim cu stângul, când vedem că studiul citat în listă a fost realizat de o universitate germană la decenii după ce medicamentul se găsea deja pe piață.

Studiul se referă la ivermectină și la receptorii celulari. Menționează celulele HEK-293 de 24 de ori, însă nicăieri nu sugerează – nici pe departe – că ivermectina a fost produsă cu linii celulare fetale.

Încă o dată: o echipă de cercetători independenți – nu producătorii, nici dezvoltatorii – au decis să facă un studiu legat de ivermectină într-un mod imoral, și se așteaptă de la noi să credem că astfel ar fi fost „contaminat” medicamentul însuși.

Încă o dată, această listă face o nouă afirmație – a cincea – despre un medicament și celule fetale, fără a fi sprijinită de nici o referință furnizată.

Asta te face să te întrebi: cum a fost fabricată această listă de referințe?

A folosit cineva un motor de căutare online, căutând nume de medicamente uzuale împreună cu cuvintele „celule HEK-293” și a luat referințele găsite fără a le verifica?

Trebuia ca noi, ne-medicii, să vedem acel întreg jargon medical și să presupunem că notele de subsol au fost verificate?

Noi dorim aici să facem ceea ce se cuvine. Nu le știm pe toate și  încercăm să ne călăuzim mințile după ceea ce pare să fie legea naturală și bunele principii morale.

Știm că vaccinurile COVID în chestiune, și alte tratamente medicale,  conțin celule fetale avortate, sau au fost create cu ajutorul acestor linii de celule, sau au fost efectuate teste pregătitoare cu ajutorul acestor celule.

Ceea ce vrem să spunem este că ele sunt întinate de avort.

Însă, dacă grupuri independente de oameni de știință decid să își realizeze propriile lor proiecte de cercetare pe aceste medicamente (ivermectina sau hidroxiclorochina) – uneori cu decenii după crearea lor – și decid să utilizeze celule fetale din avorturi, aceasta este o cu totul altă chestiune.

Desigur, deplângem acest lucru. Însă cercetările unor echipe independente de medici nu pot „contamina” medicamentul însuși.