Serghei SavciucPresa occidentală este plină de articole care atrag atenția că Rusia a înaintat fără precedent și inacceptabil în dezvoltarea regiunii polare.Autorii publicațiilor compară progresul Rusiei cu starea actuală a Statelor Unite și deja nici măcar nu sugerează, ci cer direct și tranșant să nu se permită întărirea în continuare a rușilor în apele reci ale Arcticii.Publicului larg i se aduce la cunoștință o serie de fapte împlinite. De exemplu, că este în plină desfășurare proiectul rusesc al liniei de comunicații prin fibră optică a submarinului transarctic Murmansk – Vladivostok.Magistrala de mare viteză, numită „Polar Express”, cu o lungime de 12,5 mii de kilometri, va lega până în 2026 localitatea Teriberka din regiunea Murmansk de portul Vladivostok din Orientul Îndepărtat și nu numai că va oferi o conexiune modernă stabilă, dar și va face ca regiunile îndepărtate să devină mai apropiate. Și acesta nu este un proiect separat, ci face parte din programul de stat pentru dezvoltarea Traseului Mării Nordului în valoare de 890 de milioane de dolari – o sumă fabuloasă chiar și pentru țările foarte bogate.Analiștii străini atrag atenția asupra unui alt fapt foarte neplăcut pentru Occidentul colectiv. Două milioane și jumătate de oameni trăiesc în regiunile arctice rusești – aceasta este jumătate din populația totală a Arcticii. Adică, fiecare a doua persoană care trăiește în Cercul polar are cetățenia rusă.Populația slabă a acestor ținuturi din Rusia este adesea prezentată ca un eșec demografic. Nu poți să negi faptul că e firească tendința de migrare a populației către regiunile sudice, cu o climă mai blândă. Trebuie menționat că în aceeași Canada, care are imaginea unei țări cu o climă extrem de aspră, nouăzeci la sută dintre cetățeni locuiesc la sud, de-a lungul graniței cu Statele Unite.Dacă te uiți la harta corespunzătoare, se dovedește că cea mai nordică enclavă canadiană este centrul provinciei Alberta, iar mai sus pe hartă sunt doar pustiuri. Totul se înțelege doar prin comparație. Întrucât inițiativele sociale ale statului rus sunt un subiect destul de sensibil și pot ridica întrebări inutile față de propriile autorități, occidentalul de rând este tradițional speriat cu mașina militară a Kremlinului.Se anunță că Flota de Nord include un submarin nuclear unic K-329 „Belgorod”, că marinarii ruși testează torpila nucleară „Poseidon” în Arctica, că o nouă bază militară a fost construită în Murmansk, că în fiecare an sunt incluse noi nave de patrulare în Serviciul de Frontieră al FSB.O durere de cap separată este flota de spărgătoare de gheață care se dezvoltă rapid în Rusia. Peste patruzeci de nave sunt deja în serviciu, trei sunt în construcție chiar acum, iar în următorii zece ani Moscova intenționează să construiască cel puțin încă zece spărgătoare de gheață.Aceste cifre sunt cu atât mai scandaloase, dacă luăm în calcul doar două nave similare, Polar Star și Healy, sunt în serviciu în Statele Unite. Mai ales că prima și-a sărbătorit demult cea de-a 30-a aniversare și există doar datorită pieselor de schimb care sunt scoase din fratele său geamăn, Polar Sea. Ea face o singură călătorie pe an, livrând provizii la stația McMurdo din Antarctica. A doua nici nu este spărgător de gheață, ci un vas pe care în august anul trecut, din cauza unui scurtcircuit în cablaj, a avut loc un incendiu puternic.Situația cu dezechilibrul spărgătoarelor de gheață demonstrează cel mai clar faptul, neplăcut pentru mulți, că nu toate problemele pot fi rezolvate prin simpla pornire a mașinii de tipar al dolarului. Încă Donald Trump a alocat din buget tocmai 1,2 trilioane de dolari în cadrul programului Polar Security Cutter, pentru dezvoltarea și construcția de noi spărgătoare de gheață. Se presupunea că deja în 2024 noi spărgătoare de gheață americane vor merge la teste pe mare, dar în acest moment este pur și simplu imposibil să găsești știri pe această temă.Dar cea mai mare îngrijorare, voalată intenționat, trezește altceva. Rusia lansează un program de explorare geologică pe scară largă în apele polare.La sfârșitul lunii august, nava de cercetare Bavenit (proiectul P-2790), care este pe bună dreptate considerată una dintre cele mai înarmate din punct de vedere tehnic din clasa sa, a efectuat foraje de explorare în regiunile neexplorate anterior ale Mării Laptev. „Bavenit”, capabil să efectueze studii geotehnice ale solurilor în sondă de până la 300 de metri la adâncimi de apă de peste un kilometru și jumătate, va efectua cercetări pe suprafețe vaste. Este vorba despre zone din Marea Kara (la sud-vest de Severnaia Zemlia), din Marea Laptev (la vest și nord de Insulele Liahovski) și teritorii vaste din Marea Siberiei de Est și Marea Ciukotsk, separate condiționat de Insula Wrangel. Concomitent, un alt vas științific, „Akademik Lazarev”, a pornit pe același traseu.Și aici trecem la cel mai important.În niciun caz, niciun proces global nu poate fi evaluat prin evenimente individuale. Acest lucru îngustează orizontul percepției și nu ne permite să înțelegem plenitudinea imaginii și dinamica evenimentelor.Și pentru a pătrunde la câteva straturi mai profunde decât ceea ce vorbește mass-media, trebuie să vă amintiți că, cu o săptămână înainte de începerea summitului de la Glasgow, oficialii europeni au publicat programul deja elaborat de interzicere completă a activităților de explorare și producție în Arctica. Adică, fiind conceput cu mult timp înainte. Reprezentantul Lituaniei la Comisia Europeană, Virginijus Sinkevičius, a prezentat un fel de „strategie arctică”, care presupune o intervenție europeană radicală în toate procesele climatice (a se citi: energetice) din Arctica, precum și introducerea unui moratoriu complet asupra explorării ulterioare și extracției de hidrocarburi.Dar petrolul și gazele nu sunt singurele interese ale ecologiștilor europeni. La prima etapă, Comisia Europeană vrea să-și deschidă reprezentanță în Groenlanda, foarte bogată în uraniu.Nu e de mirare că, după eforturi atât de disperate ale oficialilor europeni, chiar în momentul în care „Bavenit” și „Academicianul Lazarev” fac explorări în mările reci, absența președintelui rus la Glasgow a provocat o iritare atât de puternică la Washington. Dar acest scenariul au început să-l zdruncine în mod neașteptat propriii aliați ai Bruxelles-ului.Premierul norvegian Jonas Gahr Støre a criticat dur „Strategia Arctică”. Politicianul a spus că Norvegia, al doilea după Rusia cel mai mare furnizor de gaze naturale către Europa, refuză să garanteze fiabilitatea aprovizionării cu energie, în cazul unui moratoriu. În plus, nu va ajuta țările UE în ceea ce privește „tranziția verde” la surse energetice fără emisii de dioxid de carbon. De asemenea, Oslo nu este de acord categoric să pună în pericol Fondul Național de Pensii, ale cărui active totale sunt estimate la 1,4 trilioane de dolari și care este alimentat tocmai din încasările din vânzarea de gaze naturale și produse petroliere.Mihail Lomonosov era sigur că bogăția Rusiei va crește în Siberia, dar putem afirma cu încredere că principala bătălie pentru resursele naturale abia urmează și va avea loc în Arctica. Și cu cât mai mare succes are Rusia acolo, cu atât mai tare i se va cere să distrugă bazele militare, să întoarcă navele științifice în porturi și să oprească construcția spărgătoarelor de gheață.
About Post Author
