O infrangere intr-o batalie nu inseamna pierderea intregului razboi. Dupa Decizia nr. 69/2021, prin care Curtea Constitutionala a desfiintat complet proiectul Legii privind protectia consumatorilor impotriva dobanzilor excesive (click aici pentru a citi), senatorul PSD Daniel Zamfir (foto) – vicepresedintele Comisiei economice din Senat – a refacut initiativa legislativa, care acum se numeste „Propunere legislativa privind protectia consumatorilor cu privire la costul total al creditarii si la cesiunea de creante”.
Marti, 16 noiembrie 2021, Zamfir a anuntat ca a primit in unanimitate raport de admitere din partea comisiilor economice, juridice si de buget-finante ale Senatului.
Iata mesajul senatorului de pe Facebook:
„ASA, DA!
Astazi, proiectul de lege privind plafonarea dobanzilor la creditele de consum a primit, IN UNANIMITATE, RAPORT FAVORABIL!!!
Iata ca se poate, dupa ani si ani de dispute, ca toti politicienii sa fie de aceeasi parte! A dreptatii si echitatii si, nu in ultumul rand a oamenilor striviti de nedreptati, de rate si dobanzi impovaratoare!
Multumesc, in primul rand parlamentarilor initiatori de la PSD, dar si de la toate celelate partide care au inteles nevoia de a-i apara pe oameni de abuzuri si nedreptati!
#faraAbuzuri
#tinemcuRomania”.
Ce a nemultumit CCR
Amintim ca instanta de contencios constitutional a declarat neconstitutionala legea lui Zamfir pe motiv ca nu ar fi fost clara definitia DAE din cuprinsul actului normativ. Mai precis, chiar daca legea de plafonare a dobanzilor definea dobanda anuala efectiva asemanator cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 52/2016, Curtea Constitutionala a constatat ca definitia din lege este neclara. Or, aceasta neclaritate viciaza intregul text al proiectului de act normativ, a conchis CCR.
Redam forma actualului proiect de lege:
„Art. 1. Prezenta lege se aplica raporturilor juridice dintre consumatori, creditorii financiari si entitatile care desfasoara activitatea de recuperare de creante, stabilind reguli de protectie a consumatorilor contra dobanzilor excesive, in scopul mentinerii echilibrului contractual si al asigurarii integritatii pietei financiar-bancare interne.
Art. 2. – (1) in sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) consumator – persoana fizica ce actioneaza in scopuri care se afla in afara activitatii sale comerciale sau profesionale, inclusiv codebitorul si fideiusorul care nu are calitatea de asociat, actionar semnificativ, administrator, director sau membru al organelor de conducere la debitorul principal-persoana juridica. Sunt asimilati fideiusorului si girantul si avalistul unei cambii sau al unui bilet la ordin care garanteaza prin semnatura pe cambie sau pe biletul la ordin o creanta care intra sub incidenta prezentei legi;
b) cesiune de creante – orice transfer al unei creante individuale sau a unui portofoliu de creante de la o un creditor financiar la un tert, inclusiv o entitate care desfasoara activitatea de recuperare de creante sau o entitate ce are drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate in baza unui portofoliu de creante, in conformitate cu prevederile OUG nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum sipentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de creditpentru consumatori
c) creditor financiar – o institutie de credit autorizata de Banca Nationala a Romaniei, denumita in continuare BNR, o sucursala din Romania a unei institutii de credit straine, o institutie financiara nebancara sau o entitate care desfasoara activitatea de recuperare de creante;
d) contractul de credit – este actul juridic voluntar prin care un creditor financiar acorda sau promite sa acorde unui consumator o amanare la plata, un imprumut sau alte facilitati financiare similare, iar debitorul se obliga sa achite sau sa ramburseze in rate o suma de bani, la care se adauga si dobanda si celelalte costuri ale creditarii;
e) creanta litigioasa – o creanta asupra careia exista un proces sau care face obiectul unei urmariri silite;
f) credit ipotecar pentru investitii imobiliare – este creditul acordat in scopul efectuarii de investitii imobiliare cu destinatie locativa sau cu alta destinatie decat cea locativa ori in scopul rambursarii unui credit ipotecar pentru investitii imobiliare contractat anterior.
Acordarea creditului este garantata cel putin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investitiei imobiliare pentru finantarea careia se acorda creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investitiei imobiliare pentru finantarea careia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru investitii imobiliare, a carui rambursare urmeaza a fi astfel finantata;
g) credit de consum – creditul sau imprumutul a carui valoare maxima este 100.000 lei, si a carei perioada maxima de rambursare este de 5 ani, nefiind garantat cu ipoteca imobiliara
h) dobanda anuala efectiva – denumita in continuare DAE – costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului, dupa caz, inclusiv costurile deschiderii si mentinerii unui anumit cont, costurile utilizarii unui mijloc de plata atat pentru tranzactii, cat si pentru trageri din acel cont, precum si alte costuri legate de operatiunile de plata sunt incluse in costul total al creditului pentru consumator, ori de cate ori deschiderea unui cont sau mentinerea acestuia este obligatorie pentru obtinerea creditului sau pentru obtinerea acestuia in conformitate cu termenii si conditiile oferite, egala, pe o perioada de un an, cu valoarea actuala a tuturor angajamentelor – trageri, rambursari si costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor si de consumator;
i) valoarea totala a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispozitie pe baza unui contract de credit;
j) valoarea totala platibila de catre consumator – suma dintre valoarea totala a creditului si costul total al creditului pentru consumator;
k) costul total al creditului pentru consumator- toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte imprumutatul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, in special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, in cazul in care obtinerea creditului sau obtinerea acestuia potrivit clauzelor si conditiilor prezentate este conditionata de incheierea unui contract de servicii;
l) dobanda excesiva – dobanda anuala efectiva care depaseste plafoanele stabilite la art. 4-6.
Art. 3.- (1) Calitatea de consumator care actioneaza in scopuri personale sau familiale se prezuma si se analizeaza in raport de contractul care intra sub incidenta prezentei legi, si nu de intreaga activitate a debitorului.
(2) in sensul prezentei legi, are calitatea de consumator si codebitorul, precum si fideiusorul care nu are calitatea de asociat, actionar semnificativ, administrator, director sau membru al organelor de conducere la debitorul principal-persoana juridica.
(3) Sunt asimilati fideiusorului si girantul si avalistul unei cambii sau al unui bilet la ordin care garanteaza prin semnatura pe cambie sau pe biletul la ordin o creanta care intra sub incidenta prezentei legi.
Art. 4. – (1) in cazul in care creditorul financiar este o institutie financiara nebancara, dobanda anuala efectiva la creditele ipotecare pentru investitii imobiliare nu poate depasi cu mai mult de opt puncte procentuale dobanda la facilitatea de creditare practicata de BNR pe piata financiarbancara interna.
Art. 5. – Dobanda anuala efectiva in cazul creditelor de consum nu poate depasi cu mai mult de 15 puncte procentuale dobanda la facilitatea de creditare practicata de BNR.
Art. 6. – Prin exceptie de la prevederile art. 5, in cazul creditelor de consum in valoare maxima de 15.000 lei, valoarea totala platibila de catre consumator nu poate depasi dublul valorii totale a creditului.
Art. 7. – Daca nivelul dobanzii anuale efective este mai ridicat decat plafoanele stabilite la art. 4- 6, acest nivel va fi redus, in mod corespunzator, la cererea consumatorului, fie pe cale amiabila, fie printr-o hotarare judecatoreasca.
Art. 8. – (1) in situatia depasirii plafoanelor prevazute la Art. 4-6, consumatorul va solicita creditorului financiar revizuirea contractului, iar creditorul financiar este obligat sa efectueze, in termen de maxim 45 de zile de la primirea cererii corespunzatoare a consumatorului, o propunere, in scris, de revizuire a contractului, tinand cont de situatia financiara, inclusiv din perspectiva gradului maxim de indatorare.
(2) Propunerea de revizuire a contractului va contine reducerea sau stergerea partiala a unor obligatii ale consumatorului, reesalonarea sau refinantarea acestora ori, dupa caz, darea in plata a imobilului ipotecat, in conditiile Legii nr. 77/2016 privind darea in plata a unor imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite.
(3) in caz de refuz explicit al cererii de revizuire amiabila a contractului sau in caz de intarziere cu mai mult de 45 de zile a raspunsului la o astfel de cerere, consumatorul va putea solicita instantei competente adaptareajudiciara a contractului.
(4) De la data depunerii cererii de adaptare judiciara a contractului, efectele acestuia asupra consumatorului se suspenda.
(5) In cazul in care instanta respinge cererea de adaptare judiciara a contractului, creditorul financiar va putea pretinde dobanzi, comisioane, penalitati si alte accesorii ale creantei numai daca reclamantul a formulat cererea cu rea-credinta.
(6) Dispozitiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile cererii de adaptare judiciara a contractului, formulata conform alineatului anterior
(7) Dispozitiile alin. (1) – (6) se aplica si in cazul in care creantele rezultate din contractele de credit sau de imprumut au fost cesionate sau extemalizate in alt fel de catre institutia de credit sau de catre institutia financiara nebancara catre un tert.
(8) Dispozitiile alin. (1) -(7) nu impiedica aplicarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicata, cu completarile ulterioare, si nici aplicarea Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
(9) Dispozitiile din dreptul comun referitoare la nulitate sau la alte cauze de inlaturare, totala sau partiala, a efectelor contractului, se aplica numai daca sunt favorabile consumatorilor
(10) in caz de nulitate absoluta a contractului, repunerea in situatia anterioara priveste doar capitalul, nu si dobanzile, comisioanele, penalitatile si celelalte costuri ale capitalului.
Art. 9. – Constituie practica comerciala incorecta a creditorilor financiari si se sanctioneaza conform Legii nr.363/2007, cu modificarile si completarile ulterioare:
a) stipularea si utilizarea de dobanzi excesive sau de clauze privind costul total al creditului care determina depasirea plafoanelor maximale de costuri prevazute la art. 4-6 din prezenta lege;
b) stipularea si utilizarea de dobanzi penalizatoare care depasesc totalul sumei acordate cu titlu de imprumut sau de credit;
c) stipularea si utilizarea de dobanzi asupra sumelor care contin dobanzi sau ascunderea cu reacredinta de dobanzi si anatocisme sub alte denumiri de costuri sau sub stipulatii destinate, aparent, reglementarii altor aspecte ale raporturilorjuridice cu consumatorii;
d) utilizarea de comisioane, speze, prime sau alte accesorii ale creditului, cu intentia de ascundere a dobanzilor excesive.
Art. 10. – in scopul echilibrarii prestatiilor si al reducerii riscurilor generate de astfel de contracte, prezenta lege este aplicabila si contractelor in derulare.
Art. 11. – (1) Dispozitiile art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu completarile ulterioare, nu se aplica in situatia in care debitorul este un consumator, iar creanta rezulta dintrun contract cu un creditor financiar.
(2) Dispozitiile art. 53 si 54 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 52/2016, cu modificarile ulterioare, raman aplicabile raporturilorjuridice reglementate de prezenta lege.
(3) Contractele de imprumut incheiate intre persoane fizice se supun dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/2011, aprobata prin legea nr. 43/2012, cu completarile ulterioare.
Art. 12. – (1) in vederea transparentizarii activitatii de cesiune de creante, la momentul transferului creantei individuale ori in cadrul unui portofoliu de creante, consumatorul este informat cu privire la cuaniumul sumei datorate, fiindu-i prezentate si documentele justificative, cu respectarea termenelor si a procedurilor prevazute de OUG 52/2016
(2) Se interzice entitatii care desfasoara activitatea de recuperare a creantei sa perceapa de la debitor o suma totala care sa depaseasca cuantumul creantei, certificat de creditor la momentul incheierii contractului de cesiune”.
* Cititi aici expunerea de motive
About Post Author
