Doar 2% din spitalizările înregistrate în Franța în 2020 au fost din cauza COVID. Raport oficial

  

(Martin Blachier)

În 2020, anul în care COVID-19 și-a făcut apariția și a declanșat limitări ale libertăților publice nemaiîntâlnite până atunci în cea mai mare parte a lumii, doar 2% dintre spitalizările pacienților din Franța au fost atribuite acestei boli. Și, în pofida agitației legate de presiunea intolerabilă asupra spitalelor din sistemul francez, doar 5 la sută dintre pacienții aflați la terapie intensivă erau pacienți COVID.

Aceste cifre au fost făcute publice la 28 octombrie de către o agenție oficială legată de Ministerul francez al Afacerilor Sociale și Sănătății, ATIH (Agenția Tehnică de Informare privind Spitalizarea), și au fost aduse în atenția publicului de către Martin Blachier, analist de date și specialist în sănătate publică cu pregătire medicală. 

Blachier a declarat unui jurnalist de la La chaîne parlementaire (LCP), postul public de televiziune al parlamentului francez, că ATIH „gestionează toate sistemele de date din spitale și cunoaște toate spitalizările care au loc pe întreg teritoriul francez, precum și motivul acestora”. 

„Când citești acest raport, în primele rânduri afli că în cursul anului 2020 pacienții COVID au reprezentat 5% din totalul pacienților îngrijiți în unitățile de terapie intensivă. Citești mai departe și afli că pacienții COVID au reprezentat 2 la sută din totalul pacienților internați în anul 2020. Când vedeți acest raport al ATIH, sunteți puțin surprins, vă uitați în sus și spuneți: „Vorbim despre acest an 2020, în care au existat 2 închideri”. A costat Franța 200 de miliarde de euro și știm că 35% dintre tineri au recunoscut că au avut ideații suicidare din cauza acestor închideri, și nici măcar nu vorbesc despre întârzierile de învățare și fobiile școlare care nici măcar nu au fost cuantificate prin studii oficiale”, a spus el. 

În ultimele 18 luni – și peste 500 de apariții în mass-media – Martin Blachier a oscilat între predicții alarmiste și verificări ale realității. În ultimele săptămâni, el a criticat politicile de închidere și, deși a promovat „vaccinarea” pentru persoanele în vârstă, a precizat foarte clar că nu ar fi niciodată de acord să impună vaccinurileCOVID propriilor săi copii. 

În cadrul emisiunii LCP, Blachier a continuat să comenteze raportul oficial, menționând că „în realitate, este puțin mai complex”. 

„Este adevărat că aceste spitalizări COVID sunt un pic mai lungi decât spitalizările standard, dar dacă luați în considerare acest factor, pe numărul total de zile de spitalizare, mai puțin de o [zi] din cinci [zile] a fost legată de COVID în anul 2020. Și da, ați avut o saturație mai mare în cele câteva săptămâni de vârf al valurilor, dar în orice caz, pe tot anul, aceste două procente de spitalizări sunt foarte, foarte, foarte, foarte departe de imaginea pe care o avem despre ele: adică, că pe tot parcursul anului 2020, secțiile de spital au fost pline până la refuz cu pacienți COVID, iar ceilalți pacienți nu au mai putut să meargă la spital”, a spus el. 

Numeroși critici ai politicilor publice privind COVID s-au năpustit asupra cifrelor, observând că tacticile de sperietură folosite de guvern pentru a impune restricții, închideri și, în prezent, vaccinarea forțată a lucrătorilor din domeniul sănătății și al asistenței medicale, precum și permisul sanitar obligatoriu pentru toți cetățenii cu vârsta de peste 12 ani, se bazează pe realități care nu sunt nici pe departe atât de îngrijorătoare pe cât au fost prezentate. 

Mass-media mainstream a „verificat” datele și, deși nu au putut nega statisticile publicate de o agenție guvernamentală, au insistat asupra faptului că lucrurile au fost într-adevăr foarte rele în timpul vârfurilor celor două epidemii de COVID înregistrate în Franța în primăvara anului 2020 și apoi în octombrie și noiembrie, cu până la 35.000 de pacienți cu COVID internați simultan în spital timp de câteva săptămâni în aprilie și noiembrie. 

De asemenea, ei au subliniat că pacienții COVID au stat în medie până la 18 zile în unități de susținere a vieții, 11% dintre pacienți reprezentând 19% din zilele de spitalizare. 

Dar nu au recunoscut că aceste șederi au fost mai scurte în timpul primului „val”, când pacienții aflați în cea mai gravă situație au murit la câteva zile de la spitalizare, după ce li s-a ordonat să rămână acasă până când sistemele lor erau atât de rele încât abia mai puteau respira. Situația s-a schimbat oarecum în timpul celui de-al doilea „val” (numit a doua epidemie de către Dr. Didier Raoult, deoarece virusul a suferit mutații considerabile), cu o îngrijire mai bună, incluzând, în unele cazuri, antibiotice, terapie cu corticosteroizi și tratamente anticoagulante pentru cei spitalizați. Acest lucru în sine a dus la șederi mai lungi, în timp ce pacienții mai puțin bolnavi au fost duși în spitale pentru oxigenoterapie (deși aceasta ar fi putut fi administrată la domiciliu, după cum a subliniat și Raoult în multiple interviuri de la începutul epidemiei).