ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Peste 70 de personalități ale societății românești au semnat o scrisoare deschisă adresată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe tema certificatului verde, informează site-ul R3.
Printre semnatari se regăsesc persoane extrem de cunoscute societății, cât și Bisericii, precum: regizorul Cristi Puiu, Prof. Dr. Pavel Chirilă, Prof. Univ. Dr. Radu Baltasiu, Ioan Savu, erou al revoluției din 1989, prințul Dimitrie Șerban Sturdza, scriitorul Gabriel Purcăruș, artiștii Marius-Stelian Crăciun (Cedry2k) și Tudor Sișu (La Familia), profesorul Gabriel Braic, avocații Gheorghe Piperea, Ana Corina Săcrieru, Marina-Ioana Alexandru, Dan Chitic, Toni Neacșu și Florentin Țuca, actrițele Manuela Hărăbor și Ioana Picoș, profesorul Radu Zlati, biofizicianul Virgiliu Gheorghe, publiciști precum Iulian Capsali, Cătălin Sturza sau Corneliu Berari, mai informează sursa citată.
Lista, au precizat autorii documentului, rămâne deschisă. ActiveNews susține inițiativa pentru că nici noi nu vrem să auzim strigătul pietrelor (Luca, 19).
Citiți și APOCALIPSA 13
Textul vine în contextul în care săptămâna aceasta se va discuta, în Camera Deputaților, soarta certificatului verde la locul de muncă. Conform unui amendament depus la proiect, se impune și obligativitatea certificatului verde la locul de muncă pentru școlile confesionale.
Semnatarii, în calitatea lor de creștin-ortodocși, au atras atenția Patriarhului Daniel și ierarhilor români că impunerea unui certificat verde la locul de muncă, în completarea celorlalte restricții existente, au instituit, „o segregare a cetățenilor patriei noastre”.
Documentul a fost trimis tuturor episcopilor BOR și semnatarii precizează că introducerea certificatului verde va duce la condiționarea, de facto, a dreptului la muncă de vaccinare.
„În aceste zile, în Parlamentul României se dezbate introducerea obligativității Certificatului „Verde” (care presupune dovada vaccinării, a trecerii prin boală și, în funcție de amendamente ce vor fi sau nu votate, eventual și a testării la două zile) pentru accesul la locul de muncă. Cu alte cuvinte, dreptul la muncă, un drept elementar a cărui suprimare pune în primejdie și dreptul la viață, este condiționat de facto de vaccinare, de vreme ce trecerea prin boală este recunoscută de autorități doar pe termen scurt și în anumite condiții, iar testarea implică proceduri și costuri care o transformă într-o alternativă greu de pus în practică”, se arată în text.
Practic, afirmă semnatarii, prin instituirea certificatului verde, se va institui, implicit vaccinarea obligatorie.
„Iată că azi, în numele unui presupus bine colectiv, oamenii sunt siliți să renunțe la libertatea de a decide personal asupra trupului și sănătății lor. Chiar dacă formal vaccinarea nu va fi „obligatorie”, acesta este sensul implicit, de netăgăduit, al segregării noastre și al condiționării dreptului la muncă de Certificatul „Verde”.
Căci ce libertate poate fi aceea, când ți se condiționează existența materială personală și a familiei de o asemenea „alegere” care este în fapt o coerciție? E ca și cum am spune că țăranii care au semnat să-și dea pământul la colectiv, pe vremea comunismului, sub amenințarea glonțului, l-au dat de bună voie, pentru că totuși au semnat hârtiile și din punct de vedere formal au aderat din proprie inițiativă”, se arată în scrisoare.
Autorii textului atrag atenția că dacă se institui obligativitatea certificatului verde, Biserica nu va scăpa de acest document.
„Dorim să atragem atenția asupra unei posibile erori: aceea de a crede că Biserica va fi, cumva, scutită de aceste îngrădiri. Vă amintim că, printr-o simplă Hotărâre de Guvern, executivul interimar și-a stabilit ca țintă de vaccinare cifra de 90% din populația generală. Este evident că, în contextul Certificatului „Verde”, aceasta va însemna foarte probabil condiționarea participării la slujire de obținerea acestui document atât pentru credincioși, cât și pentru cler.
Dacă Biserica va tăcea când pâinea cea de toate zilele le este condiționată enoriașilor săi, ce legitimitate va mai avea reacția Bisericii atunci?”, se mai arată în Scrisoarea Deschisă pe care o republicăm integral mai jos:
SCRISOARE DESCHISĂ
Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Noi, semnatarii acestui document, în calitate de fii și fiice ale Bisericii pe care o păstoriți, Vă supunem atenției o situație alarmantă și fără precedent care, prin implicațiile ei, aduce atingere libertății și demnității persoanei umane așa cum este ea mărturisită de conștiința creștină.
Pe fondul crizei pandemice, guvernanții au instituit o serie de „măsuri”, restricții și obligații cu statut legal incert, în baza declarării stării de urgență, iar apoi a stării de alertă, care aduc atingere unor drepturi fundamentale, Constituționale, inclusiv libertății religioase, de conștiință, de exprimare și la consimțământ liber și informat privind metodele de profilaxie sau tratament împotriva Covid-19.
În aceste zile, în Parlamentul României se dezbate introducerea obligativității Certificatului „Verde” (care presupune dovada vaccinării, a trecerii prin boală și, în funcție de amendamente ce vor fi sau nu votate, eventual și a testării la două zile) pentru accesul la locul de muncă. Cu alte cuvinte, dreptul la muncă, un drept elementar a cărui suprimare pune în primejdie și dreptul la viață, este condiționat de facto de vaccinare, de vreme ce trecerea prin boală este recunoscută de autorități doar pe termen scurt și în anumite condiții, iar testarea implică proceduri și costuri care o transformă într-o alternativă greu de pus în practică.
Anterior, guvernul interimar, în ciuda statutului său legal care-i restrânge din atribuții, a decis limitarea liberei circulații și a accesului concetățenilor „nevaccinați” în instituții publice și organizații private, inclusiv în magazine considerate „neesențiale” (nealimentare), instituind, practic, o segregare a cetățenilor patriei noastre.
Introducerea certificatului verde cu scopul de a condiționa dreptul la muncă de vaccinare și segregarea pe criteriul vaccinării sunt practici care, în prezent, nu întrunesc consensul instituțiilor europene și al altor organisme internaționale, nici nu sunt generalizate în țările membre UE sau din lumea civilizată. Dacă este adevărat că o serie de state au recurs la astfel de metode, la fel de adevărat este că practicile menționate sunt controversate, contestate și extrem de problematice.
Poziția oficială a Bisericii noastre a fost de a informa enoriașii asupra campaniei de vaccinare, subliniind că este un act voluntar, un drept, nu o obligație. Această poziție corespunde vocației de mărturisitoare a demnității și libertății persoanei umane pe care o are Biserica, și ține de importanța esențială a consimțământului informat și liber în privința procedurilor medicale.
Or, restricțiile, segregarea și condiționarea drepturilor elementare ale persoanei umane aduc atingere gravă libertății ei, viciază imperativul consimțământului liber și informat și îi lezează demnitatea, refuzându-i statutul de cetățean integru și responsabil.
În plus, nu este prevăzut niciun fel de drept la refuz pe considerente de conștiință și religioase.
Pentru mulți credincioși, vaccinurile folosite în prezent împotriva Covid-19 nu sunt admisibile moral din cauza folosirii, în etapele de testare și/sau producție, a unor linii celulare dezvoltate de la copii avortați.
În multe state din SUA, inclusiv în cele în care există cerințe ferme de vaccinare pentru accesul la locul de muncă sau în universități, curțile de justiție au recunoscut în multiple cazuri dreptul de a fi exceptat de la această obligație pe motive de conștiință și religioase. De ce în România nu ar exista acest drept pentru cei ce au o astfel de conștiință și rețineri etice?
Iată că azi, în numele unui presupus bine colectiv, oamenii sunt siliți să renunțe la libertatea de a decide personal asupra trupului și sănătății lor. Chiar dacă formal vaccinarea nu va fi „obligatorie”, acesta este sensul implicit, de netăgăduit, al segregării noastre și al condiționării dreptului la muncă de Certificatul „Verde”.
Căci ce libertate poate fi aceea, când ți se condiționează existența materială personală și a familiei de o asemenea „alegere” care este în fapt o coerciție? E ca și cum am spune că țăranii care au semnat să-și dea pământul la colectiv, pe vremea comunismului, sub amenințarea glonțului, l-au dat de bună voie, pentru că totuși au semnat hârtiile și din punct de vedere formal au aderat din proprie inițiativă.
Exact această „libertate” se preconizează a li se pune în față milioanelor de fii și fiice ale Bisericii în acest moment.
Recent, Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel, ne-a transmis cu ocazia praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou din acest an că libertatea și responsabilitatea aparțin fiecărei persoane în parte, nu vreunei alte entități: „Fiecare trebuie să fie conștient, liber și responsabil, când sănătatea sa se află în pericol, pentru că noi nu știm dacă suntem suficient de pregătiți să trecem dincolo. De aceea părinții din pustie mai cereau de la Dumnezeu o clipă în plus a vieții pentru a se pocăi.”
În acest moment, vaccinați sau nevaccinați, ni se refuză dreptul de a fi conștienți, liberi și responsabili. În mod iresponsabil, suntem divizați, stigmatizați, culpabilizați.
Dorim să atragem atenția asupra unei posibile erori: aceea de a crede că Biserica va fi, cumva, scutită de aceste îngrădiri. Vă amintim că, printr-o simplă Hotărâre de Guvern, executivul interimar și-a stabilit ca țintă de vaccinare cifra de 90% din populația generală. Este evident că, în contextul Certificatului „Verde”, aceasta va însemna foarte probabil condiționarea participării la slujire de obținerea acestui document atât pentru credincioși, cât și pentru cler.
Dacă Biserica va tăcea când pâinea cea de toate zilele le este condiționată enoriașilor săi, ce legitimitate va mai avea reacția Bisericii atunci?
Credem că va fi prea târziu!
Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Vă mulțumim pentru echilibrul de care ați dat dovadă în această atât de grea criză prin care trece poporul nostru, alături de alte neamuri și biserici și de întreaga umanitate.
Vă asigurăm că suntem conștienți de presiunile ce se fac, tot mai vizibil, asupra Bisericii, de tentativele și atacurile mediatice menite a o determina să-și părăsească imparțialitatea și să se angreneze „cu arme și bagaje” în promovarea unor produse farmaceutice – produse în jurul cărora se ridică serioase probleme de etică.
Știm că binele nu se face niciodată cu forța. Nici măcar în numele unei iluzorii sănătăți publice. Să ne amintim că în numele „sănătății publice” s-au săvârșit multe orori în trecut, atât în regimurile totalitare, naziste și sovietice, cât și în democrații clasice. Eugenia, sterilizarea, experimentele medicale s-au efectuat sub diverse pretexte și în Germania lui Hitler, și în URSS-ul lui Stalin, dar și în alte țări.
Vă rugăm cu smerenie, dar și cu toată convingerea, să vă mențineți și să mărturisim împreună, păstori și păstoriți, care alcătuim cu toții Sfânta Biserică Ortodoxă Română luptătoare, poziția potrivit căreia vaccinarea trebuie să rămână voluntară, că pentru libertatea și demnitatea persoanei este esențial ca actul medical să fie liber și responsabil, întemeiat pe consimțământul ei liber și informat, și că segregarea și condiționarea de vaccin a dreptului lăsat de Dumnezeu de a ne câștiga traiul lezează grav atât drepturile constituționale elementare, cât și statutul hristic al ființei umane.
Cu adâncă prețuire și smerită supunere de fii duhovnicești,
Semnatarii de până la momentul publicării pot fi găsiți la finalul Scrisorii Deschise, publicate în format PDF – AICI.
About Post Author
