Valerian Stan: Gunoiul lumii în casa regelui. Situațiunea (CVIII)

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

*În urmă cu două zile președintele a participat la ședința de bilanț a CSM, ocazie cu care a rostit și această frază: „O justiție independentă reprezintă o adevărată forță de modernizare a statului, de limitare a abuzurilor și creează cetățenilor sentimentul de apartenență la o comunitate de valori și certitudinea că drepturile și libertățile le sunt garantate și respectate, în litera și în spiritul legii”. Sunt de acord că să scrii frumos și să citești promptere nu-i lucru mare, însă în ultimele trei decenii n-a existat vreun demnitar al statului care să mai enunțe cu această claritate ideea Justiției ca forță de modernizare a statului, care să se opună abuzurilor și să garanteze drepturile cetățenilor. Atitudinea prezidențială pare consecventă cu ea însăși, mai ales cu cea de acum aproape doi ani, de la începutul celui de-al doilea mandat, când Iohannis a spus și că nu va mai permite imixtiunile politice în Justiție (nu mi-a fost clar atunci, și nici după, de ce nu s-a referit și la imixtiunile din partea serviciilor secrete, pentru că știm cu toții că nici ele nu lipseau). De mai bine de două decenii, ca ONG-ist de drepturile omului, dar și pe cont propriu, am avut și am o cazuistică de zeci de dosare de drepturi și libertăți fundamentale – și pot să spun în deplină cunoștință de cauză că poziția din ultimii doi ani a președintelui a avut urmări concrete. Iar noua declarație prezidențială sugerează o determinare clară – dar și absolut necesară – de a continua. Absolut necesară, pentru că problemele încă persistă, și încă destul de grave (știe președintele asta, fără să intervină încă?). Și, din păcate, chiar la nivelul instanței supreme (Secția de contencios administrativ), unde cerința independenței instanței a ajuns bătaia de joc a unor așa-ziși magistrați care constituie completurile de judecată după bunul lor plac. Și nu ca soluția să fie după dreptate, ci „cum trebuie”, cum vor ei și Sistemul nenorocit care-i controlează (știe cumva d-na președintă Alina Corbu și n-a intervenit încă?). Voi scrie curând despre acest caz-școală al unei nelegiuiri fără margini, încă remanentă în Justiția noastră.

*Cât îmi merg toate strună și sunt sănătos, conferențiez zile în șir despre credință și nădejde în Dumnezeu. Însă cum strănut un pic și-mi curg mucii, imediat intru în panică și alerg la doctor. Port nume de mucenic dar sunt un căcăcios.

*Se înmulțesc cazurile de icoane care plâng. Iar faptele sunt de netăgăduit, depun mărtuirii, le fotografiază și le filmează deopotrivă preoți și credincioși din locurile unde se întâmplă. ActiveNews a publicat și azi un asemenea caz. Maica Domnului și Mântuitorul ne spun că pătimesc cu noi, și că o vor face până la sfârșitul veacurilor. Pentru că, între altele, ceea ce trăiește azi această lume nu mai e decât un surogat de viață. Ceva ce nu s-a mai trăit nicicând pe pământ. Începând cu primul fratricid planetar totul s-a schimbat – de atunci cu adevărat nimic n-a mai fost ca înainte. Istoria scrisă, dar și memoria noastră și a bunicilor și străbunicilor noștri, dau mărturie despre o lume în care era nespus mai multă dragoste, mai multă bucurie și tihnă – și până și timpul trecea altfel. Azi nici nu mai știi când s-a făcut dimineață, cu toată nesiguranța și temerile pentru ziua ce va urma – și când noapte, cu epuizarea ei psihică și fizică, și parcă cu singura satisfacție că a mai trecut o zi cu amarul ei cu tot. După al Doilea Război Mondial, răul a devenit și mai mare, pe cât dragostea și celelalte ale ei s-au împuținat și mai mult. Astăzi un alt război, un fel de „război nevăzut” al Sfântului Nicodim. O alianță a demonilor cu oamenii (urmași ai celor din trecut) duce împotriva lumii un război apocaliptic și parcă eshatologic. Da, chiar cred că ce trăim noi azi nu mai e viață, ci parcă chinurile sfârșitului, pentru care cred că Mântuitorul și Maica Sa și a noastră pătimesc dimpreună cu noi.

*De azi, Germania are nou cancelar. Olaf Scholz, „social-democrat”, urmează, după 16 ani, „creștin-democratei” Angela Merkel. Va aduce ceva nou Olaf Scholz ca social-democrat? Mai au azi vreo relevanță, la acest nivel, doctrinele declarate? Nu cumva Angela Merkel și partidul său au fost în toți acești 16 ani exact opusul creștin-democrației? Și nu cumva de peste două decenii marea politică europeană, ca și cea transaltantică, a fost dominată de o stângă marxist-globalistă prost deghizată? Va fi altfel cu Olaf Scholz cancelar al Germaniei și al Europei? Mă îndoiesc; dar mă și rog bunului Dumnezeu să greșesc.