Revoluția, văzută de ziariștii americani și englezi (II). La 24 decembrie 1989, secretarul de Stat James Baker declara că „SUA ar sprijini orice intervenție militară a unei țări est-europene de partea forțelor pro-democratice din România”

Ȋn seara zilei de 21 decembrie 1989, conform „Baltimore Sun”, liderul sovietic Mihail Gorbaciov refuza să comenteze ceea ce se întâmpla în România, spunând că „informațiile sunt contradictorii”.

A doua zi, 22 decembrie 1989, la ora 23:00, după fuga lui Ceaușescu, Ion Iliescu anunța, la TVR, că Frontul Salvării Naționale a devenit organul suprem de conducere a țării. La scurt timp, în noaptea care a urmat, „Gorbaciov și parlamentarii sovietici și-au declarat solidaritatea cu revoluția populară din România”, anunța, din Moscova, corespondentul „Baltimore Sun”. A doua zi, Uniunea Sovietică a trimis ajutoare medicale către România. 

24 decembrie 1989, „Baltimore Sun”: „Prim-ministrul Nicolai Rîjcov a declarat că el s-a opus unei intervenții militare”

„MOSCOVA: Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical către România și s-a consultat cu aliații din Pactul de la Varșovia, în legătură cu continuarea luptelor de acolo, dar nu a existat niciun indiciu că s-ar plănui o intervenție militară. «Noi suntem de acord acum să contactăm țările pactului de la Varșovia, pentru a coordona acțiunile noastre reciproce de ajutorare a poporului român», a spus liderul sovietic Mihail Gorbaciov, în Congresul Deputaților Poporului.

Atunci când o locuință a funcționarilor sovietici și a familiilor lor din București a fost atacată și cel puțin un cetățean sovietic a fost rănit, guvernul sovietic a emis o atenționare prin agenția oficială de știri TASS, și anume: «Uniunea Sovietică nu poate rămâne indiferentă față de soarta cetățenilor sovietici și cere ca cei care au declanșat acțiunile ce au pus în pericol viețile acestora să fie imediat opriți.»

Mai târziu, agența TASS a raportat că proprietățile mai multor instituții sovietice din România au suferit considerabile pagube materiale iar membrii personalului au fost răniți, fără să ofere însă și alte detalii. 

Noaptea trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic a refuzat în mod repetat să comenteze posibilitatea ca trupele sovietice să fie trimise să contracareze forțele de securitate loiale dictatorului Ceaușescu, care a fost înlăturat de la putere. Purtătorul de cuvânt, Vadim Pertiliev, a confirmat că Moscova a oferit ajutor umanitar, iar dl. Gorbaciov a declarat că ajutoarele medicale și de tot felul au ajuns deja pe aeruportul din București. 

Dis de dimineață, prim-ministrul Nicolai Rîjcov a declarat că el s-a opus unei intervenții militare: «Noi trebuie să-i ajutăm pe ei (poporul român) din punct de vedere medical și chiar și cu altfel de ajutoare», a spus dl. Rîșcov.

El a făcut observația că, tocmai cu câteva zile în urmă, oficialii Pactului de la Varșovia au condamnat intervenția din 1968 în Cehoslovacia. Acea intervenție a fost destinată să oprească schimbările democratice, în timp ce acum, orice acțiune militară a Pactului de la Varșovia va fi pentru a proteja schimbările democratice. Dar, el a declarat respinge cu atât mai mult toate propunerile cu privire la o implicare militară. «Noi nu trebuie să repetăm greșelile», a spus domnul Rîjcov.

O ședință a miniștrilor de externe din Pactul de la Varșovia , care se intenționa să se țină astăzi, a fost anulată încă de noaptea trecută, după arestarea domnului Ceaușescu și a membrilor familiei sale, după cum a anunțat televiziunea din Ungaria.

Televiziunea sovietică a prezentat noaptea trecută imagini deosebite, filmate în România.

Din Timișoara au fost transmise imagini cu corpurilor dezgolite ale victimelor forțelor de securitate, o masivă concentrare de trupe umplând centrul orașului, explozii, gloanțe, trasoare de luptă, pe scurt, rezultatul întâmplărilor de noaptea trecută.

Când în oraș a fost difuzată știrea despre sosirea corespondenților sovietici, zeci de mii de demonstranți au putut fi auziți cântând «Perestroika, Perestroika», apoi «Gorbaciov, Gorbaciov»…

Ȋn București, corespondenții agenției oficiale de știri TASS au raportat că au trebuit să abandoneze biroul agenției, când în apropiere au început să se tragă focuri de armă.

Joi (n.r. – 21 decembrie 1989), dl. Gorbaciov a refuzat să comenteze rapoartele cu privire la omorârea de către trupe a miilor de demonstranți. Dar vineri, după ce domnul Ceaușescu a fugit din București, el a susținut, și Congresul a aprobat, un document ce atestă că revoluția este o cauză a poporului român. Un act oficial al Guvernului a fost elaborat ieri (n.r. – 23 decembrie 1989), confirmând această poziție. Poporul român a înlăturat regimul dictatorial și s-a angajat pe drumul reformei democratice, a spus el.

Știrile democratice din România au fost estompate de creșterea furtunilor din interiorul Uniunii Sovietice, ca urmare a aspirațiilor de independență ale Republicilor Baltice.

Chiar dacă Kremlinul acceptă drepturi pentru aliații săi din balconul de răsărit, de a schimba politica lor internă și chiar de a respinge comunismul, el se ridică cu hotărâre împotriva mișcărilor de secesiune din Lituania, Letonia și Estonia, care au fost anexate în 1940.

Dezbaterea din Congres a fost aprinsă de a izbucnire emoționantă a domnului Gorbaciov, care a atacat deopotrivă sentimentele separatiste, cât și grupul de «deputați radicali interregionali». «Ȋn aceste zile, punerea în aplicare a autodeterminării prin secesiune înseamnă desființarea Uniunii, ațâțarea oamenilor unii împotriva altora, semănarea discordiei, vărsarea de sânge și moartea», a spus liderul sovietic, gesticulând supărat și vorbind liber.” (Scott Shane – Biroul de la Moscova al ziarului „Baltimore Sun” – 24 decembrie 1989)

25 decembrie 1989, „Baltimore Sun”: „Baker a declarat că Pactul de la Varșovia are sprijinul SUA, dacă decide să trimită trupe în România”

„Secretarul de Stat, James A. Baker III, a spus că SUA ar sprijini orice intervenție militară a unei țări est-europene de partea forțelor pro-democratice din România, deși nu sunt semne că o astfel de acțiune este iminentă. 

Printre reportaje contradictorii din România, despre luptele care continuă, descrise ca fiind cele mai teribile din Europa de la cel de-al doilea război mondial, președintele sovietic Mihail Gorbaciov a anunțat sâmbătă (n.r. – 23 decembrie 1989) că URSS nu intenționează să intervină direct în România. 

Ȋn schimb, domnul Baker, în acord cu o delegație a guvernului francez, a declarat că Pactul de la Varșovia are sprijinul SUA, dacă decide să trimită trupe în ajutorul noului regim al României. 

Domnul Baket a declarat la NBC (post TV): «Cred că vom sprijini orice efort de a ajuta F.S.N. din România. Ei încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte, foarte opresive.»

Domnul Baket a refuzat să spună ce măsuri ar putea să ia administrația Bush pentru a-i ajuta pe români, în afara încurajării discuțiilor care au avut loc, dintre reprezentanții români și americani. Domnul Baker, de asemenea, a refuzat să răspundă dacă voluntarii americani ar fi încurajați să se alăture forțelor pro-democratice în luptele din România. 

La sfârșitul săptămânii, forțele democratice au cerut ajutor de la alte țări, în special muniție, pentru a învinge trupele securiste care luptă de partea președintelui Ceaușescu, înlăturat de la putere. După părerea secretarului Apărării, Dick Cheney, este prea devreme să se pronunțe asupra luptelor dintre forțele revoluționare care l-au dat jos pe Ceaușescu și trupele securiste, aflate de partea dictatorului.

«Este evident că sperăm ca forțele revoluționare să învingă, dar situația încă este foarte confuză», a spus domnul Cheney într-un interviu la NBC. «Cred că rezultatul este incert. Guvernul francez sprijină o intervenție militară a țărilor din estul Europei, în favoarea Revoluției.»

Mai târziu, ministrul de externe francez, Roland Dumas, într-un interviu acordat televiziunii franceze, a declarat că Franța este dispusă să trimită o brigadă de voluntari, făcând parte dintr-un grup multinațional de intervenție, ca să ajute noul guvern din România. Guvernul Olandei este de acord cu intervenția militară care ar «ajuta aspirațiilor poporului român». 

Numeroase state, incluzând Uniunea Sovietică și alte țări ale Pactului de la Varșovia, au trimis ajutoare spre România, deși luptele din România au împiedicat ca majoritatea alimentelor și medicamentelor să ajungă la destinație.

Ambasadorul SUA în România a fost autorizat să folosească fonduri de urgență pentru «ajutorul umanitar» al celor prinși în lupte.

Domnul Baker a spus că ieri SUA a avut convorbiri cu reprezentanții noului regim și «sperăm totuși ca situația din România să fie rezolvată pe cât de pașnic este posibil. Credem că este important ca liberalizarea și pluralismul politic să ia ființă în România». Domnul Baker a refuzat să declare dacă sunt cereri ale noului regim către SUA; singurul lucru precizat a fost acela că au avut loc convorbiri.” (Paul West, „Baltimore Sun” – 24 decembrie 1989)

27 decembrie 1989, „Baltimore Sun”: „Departamentul de Stat al S.U.A. își exprimă îndoieli în privința capacității noului guvern”

„Ȋn timp ce noul guvern român începe să se formeze, Departamentul de Stat al S.U.A. își exprimă îndoieli în privința capacității noului guvern de a conduce o țară care nu are tradiții democratice și a cărei economie a fost distrusă de guvernarea comunistă. «Este dificil de spus cum vor reuși», a menționat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. Cei mai mulți dintre membrii noului guvern român au arătat puțină competență sau chiar deloc în guvernarea țării ori deținerea puterii politice. Nu este nimeni în România cu faima și popularitatea liderului Solidarității Poloneze, Lech Walesa, în jurul căruia poporul s-ar uni. Un comitet special al Departamentului de Stat încearcă să reconstituie informațiile despre lideri ai guvernului provizoriu.

Guvernul a fost format vineri (n.r. – 22 decembrie 1989) de către Frontul Salvării Naționale, un grup de indivizi puțin cunoscuți care au apărut odată cu căderea președintelui Nicolae Ceaușescu. Forțele pro-democratice, în primele lor măsuri, au numit ieri pe unul din liderii lor, Ion Iliescu, în vârstă de 59 de ani, ca președinte al guvernului provizoriu și care va conduce țara până la alegerile din primăvară. (…)

Noul șef al guvernului, domnul Iliescu, este unul dintre puținii membri ai Guvernului despre care se știe cât de cât în S.U.A.. 

Domnul Iliescu, cel care a anunțat primul formarea Frontului și prinderea președintelui Ceaușescu, a fost în trecut un membru promițător în ierarhia Partidului Comunist Român. Se spune despre el că ar fi fost un prieten al președintelui Mihail Gorbaciov, pe care l-a cunoscut când studia în tinerețe, la Moscova, ingineria. Ȋn anii 1960, domnul Iliescu a deținut diferite poziții în Comitetul Central, care l-au ajutat în cariera sa politică. Ȋn anul 1967, doi ani după ce Ceaușescu devenise stăpân absolut, domnul Iliescu este avansat ca membru supleant în Comitetul Central. Doi ani mai târziu, el devenise membru permanent. Iliescu a activat în strânsă legătură cu Ceaușescu pentru o perioadă de câțiva ani. Dar tot atât de repede cum s-a ridicat în ierarhia partidului, tot așa de repede a căzut, în ciuda faptului că era considerat moștenitorul puterii după Ceaușescu. Ceaușescu devine circumspect, considerându-l pe domnul Iliescu un rival și, în 1972, domnul Iliescu este înlăturat, pentru refuzul acestuia de a organiza o revoluție culturală importată din China. Din acel moment, el a ocupat posturi minore și din 1984 a fost exclus din Comitetul Central. De atunci, domnul Iliescu a fost directorul unei edituri tehnice. (…)” (Stephen E. Nordlinger, „Baltimore Sun” – 27 decembrie 1989)

VA URMA: Cum a comentat conducerea Uniunii Sovietice execuția prin împușcare a lui Nicolae Ceaușescu