De ce nu apărăm democrația?

De ce nu apărăm democrația? Poate pentru că nu suntem o democrație și n-am fost niciodată după 1989. În loc să ne construim și apărăm democrația și statul de drept, am îmbrățișat idei și proiecte politice doar pentru a câștiga avantaje personale.

L-am împușcat pe Caușescu nu din anticomunism, ci ca să avem portocale de Crăciun și căldură în case. Am intrat în U.E. nu din înalte convingeri civilizaționale, ci ca să putem călători, studia, munci fără viză. Ne-am băgat picioarele în Referendumul despre normalitatea în care ne-am născut și am crescut, doar ca să nu zică „lumea bună” că nu suntem „destupați la minte” și multi-culti. L-am băgat pe Dragnea la pușcărie nu de „incoruptibili” și anticomuniști ce eram, ci ca să nu supărăm un anumit cerc de putere de la Bruxelles cu „derapajele” lui „naționaliste”. Și, pentru că „Vrem o țară ca afară”, ne-am aliniat la directivele OMS și am acceptat voioși închiderea în case și acordarea libertății pe hârtie cu țârâita, după ce ne-au flatat unii că asta înseamnă solidaritate și responsabilitate – ifose „eroice” care altă dată ne erau străine, dovadă că n-am „mirosit” contrafacerea lor propagandistică.

Acum, când se construiește sistemul de credit social prin pașaportizarea libertăților fundamentale, nu ieșim să apărăm democrația și statul de drept tot din același motiv: n-am căutat niciodată valori, ci doar avantaje personale. Câtă vreme știm că avem doza și patalamaua care „facilitează” beneficiile, ne doare-n cot de libertate sau de țară – astea sunt „extremisme”, idei „retrograde” promovate de „iresponsabili” „marginali”, sau de „teroriști”, așa cum a avut neobrăzarea să-i numească ex-premierul Florin Cîțu, Raed Arafat grăbindu-se să spună cum ar trebui să li se taie mai repede microfonul. Într-o democrație robustă, asemenea declarații s-ar fi soldat cu demisii. Le-a sancționat cineva? Nu, pentru că, așa cum ne-am obișnuit să ieșim din case cu declarație și din țară cu certificate, ni se pare normal ca libertatea de exprimare să fie condiționată de conținutul mesajului. La fel cum libertatea de a protesta a fost condiționată de certificat și de numărul participanților, chiar dacă protestul e al celor care denunță certificatul de vaccinare și limitarea numărului de participanți (când pe 14 august 2021 parada LGBT din București a depășit numărul de participanți impus de restricțiile pandemice, s-a făcut tărăboi că „minoritățile” sunt persecutate; când mitingul anti-certificate din 21 decembrie 2021 de la Parlament a depășit numărul de participanți impus de restricțiile pandemice, a fost acuzată Jandarmeria că nu persecută majoritatea). Și tot nu ne trezim, întoarcem capul și mergem înainte spre zona confortului personal, pentru că ne-a păsat mai mult de avantaje societale decât de principii inviolabile!

Săracă Românie, ai fost făurită de mâini muncite de iobagi și-acum ești destructurată de mâini slinoase de sclavi „cu pretenții”, care așteaptă să le faciliteze statul/guvernul/Comisia Europeană ceea ce ei nu sunt în stare să-și asume singuri: Libertatea!