ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Sub conducerea președintelui Vladimir Putin, capitalismul rusesc, cândva în plină expansiune, a fost înlocuit de favoritism. Dacă Putin trăiește după vreun motto, acesta este următorul: „Pentru prietenii mei, orice; pentru dușmanii mei, legea.”
În „autobiografia” sa din 2000, „First Person” („La persoana întâi”), Putin dezvăluie ce „contează cel mai mult” pentru el. „Am o mulțime de prieteni”, îi spune el unui intervievator, „dar doar câțiva oameni îmi sunt cu adevărat apropiați. Aceștia nu s-au îndepărtat niciodată. Nu m-au trădat niciodată și nici eu nu i-am trădat”.
Putin a naționalizat, practic, elitele Rusiei. Dintre prietenii săi apropiați din Sankt Petersburg și din KGB-ul epocii sovietice unii și-au educat fiii în Rusia, în loc să-i trimită în străinătate. Și, pe măsură ce progeniturile mai cunoscute ale generației anterioare de oligarhi din Rusia au părăsit treptat țara, copiii apropiaților lui Putin le-au luat locul. După cum spunea observatorul rus Brian Whitmore în 2015, „copiii prietenilor lui Vladimir Putin” sunt deja miliardari, „iar cei mai mulți dintre ei au sub 40 de ani”.
Spre deosebire de tații lor, majoritatea acestor oligarhi în devenire nu au neapărat studii superioare. După facultate, ei obișnuiesc să înceapă direct o carieră în bănci de stat sau în companii precum Gazprom, unde, după una sau două promovări rapide, devin de obicei vicepreședinți. Între timp, surorile lor trebuie să se căsătorească cu tineri pe măsură.
Dintre tinerii de aur ai lui Putin, fiii amicilor săi din Sankt Petersburg s-au descurcat deosebit de bine, lucrând de obicei în companii privatizate. Să luăm cazul lui Nikolai Șamalov, un apropiat mai puțin cunoscut de-ai lui Putin, și al celor doi fii ai săi. Șamalov a gestionat vânzările de echipamente medicale în Rusia pentru Siemens AG până în 2008, când Departamentul de Justiție al Statelor Unite și Comisia americană pentru bursă și valori mobiliare (SEC) au amendat Siemens cu 1,34 miliarde de dolari pentru încălcarea Legii privind practicile de corupție în străinătate. Potrivit SEC, firma Siemens „mituia sistematic funcționari guvernamentali străini pentru a încheia afaceri” în șase țări, inclusiv în Rusia.
Șamalov a fost concediat de la Siemens după 16 ani de slujire loială. Dar nu a fost afectat prea tare de aceasta, iar cei doi fii ai săi aveau deja cariere splendide. În 2005, fiul său mai mare, Yuri, a ajuns director executiv al Gazfond, marele fond de pensii al Gazprom. Iar fiul său mai mic, Kirill, a devenit – la vârsta de 25 de ani – vicepreședinte la SIBUR, o importantă companie petrochimică desprinsă din Gazprom.
Din 2011 până în 2013, Kirill a cumpărat 4,3% din SIBUR prin intermediul unui program de opțiuni dedicat personalor în funcții de conducere pentru cumpărarea de acțiuni. Apoi, în 2013, acesta s-ar fi căsătorit cu fiica lui Putin, Katerina Tikhonova, într-o ceremonie secretă, după care cel mai bogat amic al lui Putin, Ghenadi Timchenko, i-a vândut 17 procente din SIBUR la un preț avantajos. În total, ginerele lui Putin avea o avere estimată la 1,3 miliarde de dolari la vârsta de 34 de ani.
Sau să luăm cazul lui Arkadi Rotenberg, un oligarh care a prosperat datorită contractelor cu statul pentru gazoducte și drumuri. Fiul cel mare al lui Rotenberg, Igor, este principalul acționar al Gazprom Drilling/Foraj; cel de-al doilea fiu al său, Roman, este vicepreședinte la banca Gazprom. La fel, fiul lui Iuri Kovalchuk – păianjenul din pânza financiară a lui Putin care conduce Banca Rossiya – este director executiv al Inter RAO, un holding energetic de stat.
Fiii prietenilor lui Putin din KGB au avut, la rândul lor, o ascensiune rapidă în lumea corporatistă. Serghei Ivanov, omonimul fostului șef de cabinet al lui Putin, a devenit mai întâi vicepreședinte al băncii Gazprom la vârsta de 25 de ani, iar apoi președinte al ALROSA, compania de stat producătoare de diamante, la 36 de ani. Fiul consilierului rus pe probleme de securitate națională și fost șef al FSB, succesorul intern al KGB, Nikolai Patrușev, Dmitri, a devenit director executiv al Rosselkhozbank, banca agricolă rusă de stat, la 33 de ani. Iar fiul directorului executiv al Rosneft, Igor Sechin, Ivan, a devenit director adjunct al unui departament din cadrul Rosneft la 25 de ani.
În acest context, Denis, fiul președintelui consiliului de administrație al FSB, Aleksandr Bortnikov, era un bătrânel înțelept de 37 de ani când s-a alăturat consiliului de administrație al VTB Bank. Petr, fiul premierului rus și director al SVR, Mihail Fradkov, se încadra mai bine în tiparul generațional, având doar 29 de ani când a devenit vicepreședinte al Vneșeconombank.
Loialitatea lui Putin față de amicii săi și familiile acestora pare să nu cunoască limite. În noiembrie 2015, guvernul său a introdus o nouă taxă rutieră numită „Platon” și s-a confruntat cu proteste ample din partea șoferilor de camioane de cursă lungă independenți, doar pentru a putea crea un monopol pentru o companie deținută pe jumătate de Igor Rotenberg.
Putin chiar a apărat taxa Platon în cadrul conferinței sale anuale de presă din decembrie 2015. Când cineva l-a adus în discuție pe „Rotenberg jr. care i-a primit în dar pe camionagiii de cursă lungă din țară”, Putin a răspuns că subiectul este unul „de importanță secundară”. Potrivit lui Putin, încasările provenite din această taxă „nu ajung în buzunarul cuiva, ci în Fondul rutier al Federației Ruse, până la ultimul cent”. Iar de acolo, a susținut el, „sunt cheltuite pentru construcția de drumuri în regiunile rusești”. Dar, în ciuda asigurărilor lui Putin, protestele masive au continuat, ca și afluxul de bani în buzunarul lui Igor Rotenberg.
Deși nepotismul este un fenomen generalizat în Rusia, concentrarea unui grup atât de restrâns de persoane bogate în funcții de conducere este izbitoare. Favoritismul transgenerațional practicat de Putin i-a făcut pe oligarhi și familiile acestora tot mai bogați. Dar, cu tot mai puține posibilități profesionale de accedere în funcții de conducere, resentimentele unei generații de ruși tineri, capabili și ambițioși nu vor putea decât să se acutizeze.
About Post Author
