ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
La începutul lui 1965 Gheorghe Gheorghiu-Dej e grav bolnav. Pe 19 martie, buletinul de știri de la radio începe ceva mai târziu. Se citește comunicatul CC al PMR, în care se anunță „încetarea din viață a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, după o boală grea”. Gheorghiu-Dej avea cancer galopant la ficat, se presupune ca urmare a unei acțiuni a KGB, de iradiere a liderului român.
La nominalizarea pentru funcția de secretar general, Ceaușescu, atunci în vârstă de 47 de ani, s-a bucurat de susținerea lui Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru în acea perioadă.
Conform lui Ioan Scurtu, Ceaușescu îi propune, prima oară, lui Ion Gheorghe Maurer să preia puterea. Acesta refuză: nu e român, e intelectual, iar PRM este partidul clasei muncitoare. Se merge la Chivu Stoica. „Am lucrat, întotdeauna, sub tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, n-am pregătire intelectuală”. Urmează Emil Bodnăraș. Origine „încurcată”, fusese multă vreme pe la Moscova…Ultimul e Alexandru Drăghici. „Sunt învățat să execut, nu să gândesc”. Ceaușescu și-a jucat excelent cartea, știa de la început că toți vor refuza. Cunoaște, de asemenea, că unicul adversar adevărat este Gheorghe Apostol: are origine muncitorească și a fost un apropiat al fostului dictator. Ceaușescu vorbește cu Maurer, îi spune că-l va ține alături, doar ca să-l propună la plenara din 22 martie. Apostol, care în ultimele zile de viață ale lui Dej a vorbit cu acesta pentru a prelua mandatul, vine la Congres. E ferm convins că va fi propus, numai că Maurer se ridică, cere cuvântul și-l anunță pe…Nicolae Ceaușescu.