PORTRETUL NERETUȘAT AL PRESEI ROMÂNE

Cum presa de opinie a început să sucombe în România, adevărații comentatori ai realității orwelienii în care trăim pot fi găsiți (încă) pe internet. Unul dintre aceștia, Dan Pavel, un designer creator al site-ului EsteBine.ro, după ce a fost cenzurat pe Facebook a publicat pe platforma MeWe un text care reflectă starea actuală a mass media, pe plan național și mondial. Prezentăm cu acordul autorului, căruia îi aducem mulțumirile cuvenite, această veritabilă frescă neretușată a presei române și internaționale:

„Presa mainstream: ”Citește acest articol în care vei afla cum te trădează ochii tăi mincinoși și de ce ar trebui să crezi orbește doar informațiile furnizate de sursele noastre! E adevărat că e posibili să te fi dezamăgit de câteva ori în trecut, dar de data asta va fi diferit. Știm că te-am mințit în ceea ce privește armele de distrugere în masă ale Irakului, în ceea ce privește finanțarea terorismului în Afganistan, în chestiunea atacurilor chimice în Libia și Siria, în chestiunea originilor Al-Queda și Al-Nusra, în chestiunea finanțării ISIS, în chestiunea primăverilor arabe, în chestiunea epurărilor etnice ale palestinienilor, în chestiunea Trump-Rusia, în legătură cu laptopul și corupția lui Biden, în chestiunea Yemen, în chestiunea Jeffrey Epstein, în chestiunea Clinton, în ceea ce privește originea virusului din Wuhan, în chestiunea imunității naturale, în privința eficacității metodelor de tratament Covid, în privința eficienței de 98% a vaccinului, în privința eficienței lockdown-ului, în privința numărului real de victime, în privința ecologizării Europei cu gaz rusesc… dar de data asta promitem că îți spunem tot adevărul! Chiar și dacă nu-ți spunem tot adevărul, e păcat să fii catalogat drept troglodit sau conspiraționist. Ai văzut ce penibili sunt ăia??? Vrei să ajungi ca ei? E foarte periculos să nu înghiți ca puiul de guguștiuc tot ce-ți livrăm noi. Riști să ajungi pe vreo listă și să te afecteze profesional. Ar fi păcat… ”.

Binele și frumosul se văd cu ochiul liber. Nu trebuie să le faci reclamă constant. Bunăstarea se simte imediat, ca și dreptatea. Orice prost simte dacă trăiește bine sau rău și fără să-i amintească propaganda în fiecare zi. Doar răul trebuie răstălmăcit și mistificat, trebuie tradus mereu într-un limbaj pervers, absurd și antiuman ca să justifice o stare de fapt. Aici intervin mereu idioții folositori care, în faza inițială a unei preluări ostile, sunt mai importanți și decât toroipanele plătite ale regimului. De câțiva ani s-a umplut internetul de agregatori de penibil care țin în mod voluntar isonul oligarhiilor, fără niciun beneficiu real pentru ei. Fac ”informare” covid, fac cenzură, fac liste cu dușmani ai poporului, de la anti-vaxxeri la putiniști, fac activism de tastatură… nici ei nu știu pentru ce sau în numele cui. Problema tuturor idioților folositori este că lucrează mereu împotriva lor înșiși. Sunt folositori doar până în momentul în care regimul reușește să acapareze controlul asupra societății respective. Apoi devin la fel de inutili ca și restul categoriilor ce nu servesc interesul direct al regimului. Toate dictaturile, de toate culorile, s-au instaurat mereu în același fel – apelând la voluntari, în special din rândul intelectualilor și al presei. De la marxism-leninism, stalinism, nazism, fascism și până la regimurile hibride din ziua de azi, toate au respectat întocmai aceleași tipar: revoltă populară ațâțată și canalizată de grupuri de interese, acapararea și înlocuirea vocilor publice, cenzurarea opoziției, intimidare, epurare ideologică, represiune politică și economică pentru dominație totală.

Imediat după preluarea controlului și înlăturarea tuturor vocilor disonante, regimurile autoritare fac mereu același lucru – se descotorosesc de trădători, de colaboraționiști și de intelectualii de curte. Idioții folositori devin inutili imediat după victorie, dar reprezintă un potențial pericol pentru stabilitatea regimului. Nu mai au pe cine epura dacă toți sunt deja sub controlul sistemului. Nu mai au liste de făcut sau propagandă proaspătă de vândut pentru că regimul și-a consolidat deja aparatul de propagandă profesionist, iar amatorii nu mai sunt esențiali. Aceștia rămân doar un inconvenient. Dacă au trădat o dată, pot trăda și-a doua oară. Dacă au fost folositori ca idioți, înseamnă că pot fi folositori și altora mai periculoși. La finalul schimbării de regim idioții folositori au deseori tendința de a sfârși în lagăre, în gulag sau prin gropi comune. În cele mai fericite cazuri sfârșesc profund debusolați, în niște vieți întunecoase și lipsite de perspectivă, la polul opus față de ce sperau sau ce li se promisese.

Chestia asta se întâmplă chiar și acum cu idioții folositori. La nivel micro, ce-i drept. Toți marii apărători ai ecologiei Merkel-Putin sunt acum profund debusolați de cât trebuie să plătească la pompă sau la facturi. Ne-au căpiat ani de zile cu o ecologie nesustenabilă, cu liberalizări și sabotaj energetic. Au trâmbițat marile paradigme de securitate regională negociate între Europa și Rusia, au plimbat pe internet toată memăria cu Putin. Au urlat sloganurile lobbyiștilor din industria fosililor vânând dușmani imaginari și presupuși anti-europeni, iar acum fac liste cu putiniști, deși ei erau cei mai mari putiniști involuntari dintre toți. Și nici acum nu se pot despărți mintal de eco-frauda europeană care ne obligă să vindem hidrocentrale și să închidem exploatări proprii fără a avea încă soluții alternative stabile. Nici acum nu se pot opri din spălătoria de cadavre politice resuscitate la fiecare ciclu electoral de către mafia fosililor. Pro-europenii de cafenea au rămas paralizați mintal asemenea Polinei Molotova care, până și după ce fusese arestată de NKVD-ul lui Stalin, tot a leșinat în hohote de plâns la moartea acestuia. Așa și ăștia – vor rămâne mereu niște buni ideologi ce vor cânta gloria partidului până și din pușcăria partidului, ca Ana Pauker sau Molotova.

Detest modul ideologic de abordare al unor probleme practice, dar asta e lumea. N-ai ce să-i mai faci. De-asta scriu din ce în ce mai rar, de câțiva ani încoace. Simt că devine complet inutilă misiunea mea de idiot nefolositor, de non-ideolog… Cred că ideologia este parașuta asupra căreia se năpustesc incompetenții atunci când se prăbușește avionul și lumea constată că n-a citit nimeni manualul cu soluții practice. Una din cele mai interesante lovituri de grație date societății moderne este că elita a reușit cumva să convingă o bună parte din pulimea digitală că face parte din elită. Dintr-o elită imaginară, o adevărată clasă mijlocie de tastatură, a cărei membri trăiesc cu periculoasa senzație că nu sunt săraci și proști ca restul pulimii. Aceștia cred că au o misiune, că fac parte dintr-o categorie specială frumoasă și unică, poziționată mereu de partea binelui absolut. Au ajuns să creadă că trăiesc bine și că, dacă trăiesc rău, este complet accidental, dar este normal atâta vreme cât slujește interesele ”nobilelor idealuri”. Apăi faptul că citești The Guardian în loc de ActiveNews sau că ești la patru rate distanță de faliment, în loc de două, asta nu te face nici special, nici clasă mijlocie și nici de partea vreunui bine neapărat. Ai doar o senzație complet stupidă că ești clasă mijlocie sau un pic mai inteligent decât restul doar pentru că participi activ în propria ta represiune. Dar elita a reușit să înlocuiască din nou o bună parte din soluțiile practice cu noțiuni ideologice divorțate de realitate. Asta se întâmplă mereu la apusul fiecărui imperiu. E primul semn de prăbușire.

Convingerea că sacrifici libertatea în numele unei cauze nobile a devenit cumva mai importantă decât libertatea în sine. Până în punctul în care însăși libertatea a devenit un subiect toxic de discuție, un termen încărcat. Acesta primește automat încărcătura ideologică necesară pentru a fi discreditat înainte să prindă vreo rădăcină în mentalul colectiv. Libertatea toxică este asociată din ce în ce mai frecvent cu prosperitatea toxică, cu infracțiunea ideologică și cu trădarea. Până și în domeniul energiei, orice soluție neutopică a ajuns sinonimă cu apocalipsa și dezastrul ecologic. Cumva a devenit mai important să suferim mai puțin decât alții, nu să trăim neapărat mai bine. Îmi sună vag cunoscut. Parcă aud acordurile propagandistice din perioada sovietică în care abordarea practică, prosperitatea, belșugul și siguranța economică erau trăsăturile dezgustătoare ale imperialismului decadent. Presa vestică vorbește din ce în ce mai des în termenii belicoși ai marii lupte patriotice. Nu mai contează libertatea, independența sau prosperitatea, nu mai contează soluțiile practice. Toate pierderile acestea au devenit jertfele firești pe altarul marii lupte pentru… ceva. Principii… Nu știm exact pentru ce și nici nu contează. Se schimbă oricum de la un ciclu de știri la altul.

Presa pare că s-a predat total în mâinile sistemului. Zilele trecute m-a sunat un prieten dintr-o redacție ca să-mi ceară un sfat despre cum ar putea să nuanțeze niște informații despre Ucraina. Facebook, Youtube și Twitter nu mai sunt modele sustenabile de business dacă vrei să fii independent. Așa că, după o discuție de vreo 30 de minute, l-am sfătuit până și eu să nu mai nuanțeze nimic. Are copii de crescut și trafic de făcut pentru asta. Efectiv nu-l pot condamna. E ușor să ai principii când n-ai nimic de pierdut sau când ești nebun ca mine. Motoarele de căutare și algoritmii social media au strâns lațul atât de puternic încât Big Tech a devenit Little Pravda. Orice iese din linia aprobată primește shadowban instant, deranking, chiar și deindexare. Pierzi două treimi din trafic dacă te scot rețelele din schemă sau te mută motorul de căutare pe pagina șapte. Mori de foame cu site-ul în mână. Nu poți muta o redacție întreagă pe crowdfunding. Trebuie să dai afară, rămâi fără buget de scule sau deplasări… Așa că mai bine taci sau cânți imnul partidului.

Mă întreb cât de utile vor mai fi aceste unelte odată cu acapararea completă a discursului public. Presa și social media par implicate într-o adevărată cursă contra cronometru în care a devenit esențial să acapareze tot discursul înainte să se prăbușească complet pe bursa încrederii publice. La fel ca Idioții folositori, și presa insistă să se arunce singură în irelevanță și sărăcie. Puțini vor supraviețui pe o piață atât de controlată. Cei independenți au deja mari probleme în a scăpa de lațul algoritmului, iar cei dependenți se înghesuie la o țâță bugetară din ce în ce mai stearpă. Să nu uităm că, în zilele de glorie, Pravda avea un tiraj de vreo 11 milioane în timp ce populația Uniunii Sovietice era 290 de milioane. N-ar fi reușit să existe două zile fără bani de la partid. Majoritatea organelor de presă se îndreaptă vertiginos către Pravda – fițuici plătite de stat, complet inutile pentru societate, care nu fac altceva decât să transmită o propagandă sufocantă. Măcar Pravda avea avantajul că te puteai șterge cu ea la cur într-o permanentă criză sovietică de hârtie igienică. Cu fițuicile digitale nici la cur nu poți să te ștergi.”