ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Sfintele Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia, pomenite în calendarul creștin-ortodox la 16 aprilie, erau surori și au trăit pe vremea împăratului Dioclețian, în părțile Tesalonicului. Părinții lor erau închinători la idoli, dar ele își închinaseră viața pentru dragostea lui Iisus Hristos.
Între măsurile luate de împăratul Dioclețian pentru desființarea creștinismului din Imperiul Roman era și distrugerea cărților și a oricăror scrisori cu conținut creștin. Era prevăzută pedeapsa cu moartea pentru orice om la care s-ar găsi asemenea cărți și scrisori.
În anul 304, Agapia, Hionia și Irina au fost întemnițate pentru că s-au găsit la ele mai multe cărți de rugăciune și epistole. Mai erau învinuite că împreună cu alte trei creștine, Casia, Filipa și Eutihia și un bărbat anume Agaton, nu au vrut nici să jertfească, nici să mănânce din carnea adusă la templu.
Cele trei surori au fost supuse judecății, însă ele au răspuns și au mărturisit pe Hristos cu mult curaj în fața judecătorului Dulcețiu. Pentru aceasta Agapia și Hionia au fost arse de vii în următoarea zi, iar sora lor mai mică, Irina, a fost adusă din nou în fața judecătorului. Însă nici Irina nu a renunțat la credința creștină, deși primise felurite amenințări. În consecință, ea a primit cununa muceniciei, asemenea surorilor sale, fiind arsă de vie. Tot atunci a primit cununa muceniciei și preotul Ziol și bunul Hrisogen.
Tot în această zi, pomenirea sfinților Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat și Septemiu.
În al optulea an al împărăției lui Dioelețian și Maximian, a ieșit poruncă pe la toate locurile ca să se ardă toate cărțile creștinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bărbat prea spurcat, care a adus înaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat și pe Septemiu, și citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecât cărțile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis către ei: „Scris este guvernatorule: nu dați cele sfinte câinilor, nici aruncați mărgăritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoiești, deși ai cu tine poruncile împărătești.” Guvernatorul a zis: „Lasă vorbele nebunești, și fă voia împăratului, căci altfel te voi trimite legat la proconsul.” Și sfântul i-a zis: „Precum mă aflu către tine, asemenea și către toți, și către însuși împăratul tău mă voi afla.” Atunci închizându-l în temniță, fără de nici o îngrijire l-a lăsat trei zile, apoi scoțându-l, l-a mai cercetat; și legându-l pe el și pe cei împreună cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarăși cercetându-i, i-a pus la închisoare. Și după șase zile scoțându-i, i-a trimis legați la prefectul pretorilor, care, după ce i-a primit și i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplită temniță cu multă pază și după paisprezece zile, scoțându-i de acolo, și încă cercetându-i, i-a băgat pe ei într-o corabie la un loc cu cai, legați de picioarele cailor; iar sfinții tăvălindu-se printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulțumeau lui Dumnczeu. Și ajungând la limanul unei cetăți, au fost cercetați pe ascuns de cărtre creștini. Și de acolo mergând la cetatea numită Tavromeni, și plutind încă pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticălosul prefect, dezlegând pe sfinți din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinții grăind dimpotrivă, că nici cărțile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei să fie tăiați de sabie; și aflând ei hotărârea, au făcut rugăciune și, tăindu-li-se capetele, au primit cununile din mâna Domnului.
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa și Teodora.
Acești sfinți mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins în Trizina, începător fiind duhovniceștei cete în zilele de prăznuire a sfintei Învieri a lui Hristos, și a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia și maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida și Teodora, fiind și acestea din Grecia, adusu-s-au și ele la Corint, către guvernator. Acesta aflând că sfântul Leonid avea neclintită credința în Hristos, a poruncit să-l spânzure și să-l strujească fără milă, și apoi să fie aruncat în adâncul mării cu cei ce erau împreună cu el. Atunci se zice că fericita Harisa cânta strigând, ca oarecând Mariam, când s-au înecat în mare egiptenii: „O milă am alergat, Doamne, și oaste m-a gonit, Doamne, și nu m-am lepădat de Tine. Doamne, mântuiește sufletul meu.” Iar ceilalți care împreună ascultau și cântau, au ajuns până la mare; și intrând în corabie, îndelungând cântarea, au înotat până la treizeci de stadii; apoi fiind legați cu pietre, i-au scos afară și i-au aruncat în mare; și a fost mucenicia lor cu o zi înainte de Paști.
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Irina.
Această sfântă era de loc din Grecia. În timpul Paștilor, când și sfântul Leonid a mărturisit cu cei împreună cu el în aceeași casă de rugăciune slăvind pe Dumnezeu, era acolo și sfânta Irina împreună cu creștinii din acea vreme. Pârâtă fiind, guvernatorul a pus-o la închisoare, din care scoțând-o, i-a tăiat limba, i-a scos dinții, și i s-a tăiat și capul.
Tot în această zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul 1772, și care de sabie s-a săvârșit, ne mai informează Calendar-Ortodox.ro.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
About Post Author
