ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
A șaizeci și una zi de război. Două luni și o zi de război în Ucraina, și totul e departe de a se fi terminat, cum prognozau majoritatea specialiștilor. De nevoie, Rusia a schimbat strategia, impunându-și targeturi mai ușor de atins, dar și acestea sunt încă departe, fiindcă eșecul costisitor din prima lună de război i-a măcinat forțele umane și materiale, dar și moralul trupelor, aspect foarte greu de refăcut fără ca vreo victorie clară să se prefigureze la orizont.
Concentrarea eforturilor militare pe Donbass și zona de sud-est a Ucrainei a dus la o concentrare ridicată de trupe pe o suprafață relativ redusă, în contextul în care luptele au tendința să ia caracterul static din ww1 (Primul Război Mondial, n.r.). Pentru a ieși din acest stalemate, pentru a trece la războiul de manevră caracteristic ww2 (Al Doilea Război Mondial, n.r.), este nevoie ca una din părți să reușească o străpungere, o rupere a frontului. În ww1 străpungerea era greu de realizat în fața artileriei și mitralierelor, dar în ww2 s-au generalizat tancurile, transportoarele blindate și aviația de bombardament în picaj, iar azi și mai multe mijloace, cum ar fi elicopterele și armele de precizie.
Dar, pentru a reuși o străpungere, este necesară realizarea superiorității numerice și tehnice la punctul ales pentru străpungerea și ruperea frontului, fiindcă știm din al treilea principiu al războiului, orice reacție a noastră va atrage o contrareacție pe măsură din partea inamicului.
Pentru ruși nu există alternative viabile pentru a rupe frontul (și a forța o victorie măcar de natură tactică și prestigiu înainte de 9 mai) decât în Donbass. Pentru ca victoria să fie viabilă, este nevoie de a încercui trupele ucrainene, iar configurația frontului este favorabilă unei astfel de încercuiri. După cum spuneam în postarea anterioară, se prefigurează trei posibile încercuiri, trei clești, de la est la vest. Cu cât ne deplasăm mai mult la est, cu atât cleștele este mai mare, necesitând mai multe trupe și material, dar și avantajele pentru ruși ar fi mai mari (prin numărul de trupe ucrainene încercuite în punga creată) dacă ar fi realizate.
Le iau pe rând, de la est la vest.
Primul clește ar intenționa să prindă în încercuire zona cea mai estică, orașele Sievierodonetsk și Lysychansk, o zonă urbanizată având o suprafață cam jumătate de Mariupol. Dintele de nord este din zona Zarichne – Rubizhne, iar cel de sud din zona Popasna. Forțele ruse estimate sunt de 10-12 BTG (batalioane tactice): 2 regimente ale LNR (republica Luhansk) la Popasna, plus un regiment blindat rusesc și o brigadă mecanizată rusă, toate ținând de Armata 2 Rusă. Lor li se opun 3 brigăzi ucrainene (echivalentul a 9 BTG) la care li se adaugă unități teritoriale și paramilitare de voluntari. Rușii vor trebui să atace nu numai prin dinții cleștelui, ci și la est, pentru a menține și fixa trupele ucrainene în interiorul pungii și să nu poată apăra cleștii, dar zona este urbanizată și fortificată, cu unele întăriri din 2014-2015, de când s-au dat lupte în această zonă, iar în contextul actualului război, rezistă de mai bine de o lună și jumătate, pozițiile fixându-se aici pe 2 martie. Misiune grea pentru ruși, dar în contextul trupelor de care dispun, este mai ușoară decât următoarele.
Al doilea clește, mai la est. Dintele nordic, cu plecare spre sud din zona Izium (22 BTG cuprinzând și Armata 1 Blindată Gardă) și cel sudic, cu plecare din zona Horlivka (15 BTG cuprinzând Corpul 1 DNR – din republica Donetsk, Corpul 2 LNR și elemente din Armata 5 Rusă). Obiectivul ar fi cucerirea sau învăluirea zonei orașelor Sloviansk – Kramatorsk, care împreună cu suburbiile reprezintă o suprafață urbană echivalentă cu cea a Mariupolului, dar care a avut timp de două luni să se fortifice. Dintelui nordic i se opune pe direcția Sloviansk Brigada 89 Ucraineană (echivalentul a 3 BTG), iar celui sudic 2 brigăzi ucrainene.
Al treilea clește, foarte ambițios și foarte improbabil cel puțin o lună de zile de acum înainte, posibil doar în conjunctura în care rușii aduc trupe numeroase și/sau capacitatea de luptă a ucrainenilor se deteriorează suficient. Dintele nordic ar trebui să plece din zona Izium spre vest, către Barkinkova și apoi mai departe spre Dnipro, iar cel sudic să plece spre nord spre Zaporojia. Numai spre comparație, Dnipro plus Zaporojia sunt cât două Mariopol.
Desigur, se pot face combinații, dintele nordic al cleștelui 1 cu dintele sudic al cleștelui 2, sau dinții sudici ai cleștilor 1 și 2 s-ar putea uni la est de Bakhmut încercuind ucrainenii din Svitlodarsk, dar ar fi vulnerabil la atacurile dinspre Bakhmut. Lucrurile nu sunt așa simple, arta militară poate face multe combinații numai ca să obții surprinderea inamicului.
Dar pentru ca acești clești să acționeze, trebuie străpunsă apărarea inamică, lucrul cel mai greu. Iar faptul că trupe tot mai numeroase se concentrează pe o suprafață relativ redusă, apare premiza ca pierderile să fie mari.
De la 19 aprilie, data de la care putem considera că a început oficial pentru ruși bătălia pentru Donbass (ea oricum durează din 2014), câștigurile sunt reduse în această primă săptămână care e trecut. Deși au început în stilul clasic, cu bombardamente masive de artilerie pe întreg frontul (încă rușii au o superioritate netă în artilerie, circa 2400 de piese în Dondass), care să ascundă punctul ales de străpungere, se pare că au schimbat tactica, trecând la atacuri sporadice, demonstrative, în multiple puncte, cu unități mai reduse numeric, cu obiective limitate. Așa au reușit în prima săptămână progrese reduse, dar certe, pe dinții cleștilor 1 și 2 și pe cel nordic al cleștelui 3. E vorba de câteva sate care modifică prea puțin linia frontului, dar sunt un progres mic, dar există. O continuare în acest mod este sinucigașă pentru ruși, fiindcă ia mult timp, iar în timpul acesta ucrainenilor încep să șe sosească armament greu din Occident, iar tanchiștii lor se instruiesc pe blindate moderne din țările NATO. În scurt timp vor putea egala balanța în armament greu și s-ar putea să-i facă pe ruși să treacă la defensivă prin niște contraatacuri solide care să lovească dinți cleștilor și să rupă dispozitivul rusesc.
Rușii poate nu înțeleg că nu au timp, sau chiar nu mai au soluții și nimeni nu îndrăznește să îi spună lui Putin. Singura lor speranță ar fi să forțeze o străpungere a frontului în sistemul clasic practic inventat de ei și pus în practică de germani.
Baraj puternic de artilerie pe tot frontul, lovituri succesive în mai multe puncte pentru testarea frontului, găsirea punctului slab, izbire acolo cu toate forțele disponibile din primul eșalon, străpungere, primul eșalon fixează străpungerea și ține umerii breșei, al doilea eșalon vine din spate și se aruncă cu toată forța în breșă și gonește înainte și nu se oprește să angajeze lupta cu eșalonul doi inamic ce încearcă să încropească o apărare, ci trece prin el cât mai mult în adâncime. Forțele de izbire sunt blindatele susținute de artilerie și aviație. Am expus foarte pe scurt teoria bătăliei în adâncime, esența artei operaționale sovietice, aplicată de multe ori în ww2 și prima oară în august 1939 la Halhin Gol contra japonezilor. Împrumutată de germani și redenumită de ei blitzkrieg.
Asta ar fi singura șansă pentru ruși să termine războiul rapid sau să obțină o victorie categorică sau importantă cât mai repede. Dar nu prea au cum. Nu au superioritate aeriană completă, și li-e teamă să nu piardă și alte avioane. Nu au superioritate suficientă în oameni și material militar (am explicat în postările anterioare că e nevoie de o superioritate de minim 5 la 1 în contextul acestui război, în care ucrainenii au superioritatea tehnologică pe unele paliere, plus sunt în apărare în poziții întărite). Chiar dacă nu au superioritatea numerică totală necesară, rușii ar putea să încerce pentru străpungere să obțină superioritatea relativă, respectiv superioritatea la punctul ales de ruptură. Dar, cel mai important, nu au cum să o obțină. Fiindcă în momentul în care se concentrează la punctul respectiv, sateliții americani detectează această concentrare și elementul surpriză s-a dus, ucrainenii întăresc acel punct și atacă concentrarea rusă cu artilerie, rachete și drone. Așa că paleta soluțiilor pentru ruși pentru a obține o victorie rapidă este foarte îngustă.
Despre celelalte fronturi, data viitoare.
În descrierea frontului Donbass am făcut comparația cu Mariupol pentru a vă face o imagine, având în vedere că Mariupolul încă nu a fost total cucerit după două luni de război, și cam ce eforturi au nevoie rușii ca să obțină o victorie până la 9 mai. Perspectiva lor este sumbră sub acest aspect, de aceea cred că totuși, vor ataca ultimul avanpost ucrainean din Mariupol, uzina Azovstal. Putin a ordonat stoparea asediului din grijă pentru viața soldaților ruși, dar lui nu i-a păsat niciodată de asta. Explicația e doar una valabilă, în Mariupol rușii au suferit pierderi îngrozitoare. Iar singura soluție pentru a sărbători ceva pe 9 mai este reluarea atacului în Mariupol, să poată spune că l-au cucerit pe tot, și să țină o paradă de Ziua Victoriei acolo, în oraș. Cum ar putea fi o paradă de 9 mai 2022 în Mariupol? Îl putem întreba pe Ramzan Kadîrov, poate ne spune el despre parada de 9 mai 2004 din Groznâi, pentru a marca victoria din al doilea război ruso-cecen, în care tatăl său, Ahmad Kadîrov cu cecenii lui loiali i-au învins împreună cu armata rusă pe cecenii ce doreau independență. Ahmad Kadîrov nu s-a bucurat prea mult de victorie, la parada din 9 mai 2004 a fost aruncat în aer cu întreg stafful său de o bombă plasată sub tribuna oficială.
About Post Author
