ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Occidentul pare tot mai
înclinat să traga cortina peste „experimentul ucrainean”.
Investirea masivă de bani și armament a fost înghițită parcă de
un Butoi al Danaidelor (citește corupție și contrabanda), dar
teritoriul țării geme sfâșiat sub dărâmături, iar pe teatrele de
operațiuni militare, dezastrul trupelor regimului de la Kiev se
apropie implacabil.
În Congresul SUA crește numărul celor
care se opun unor noi ajutoare financiare, Europa occidentală simte
efectul boomerang al sancțiunilor aplicate Rusiei, iar mari zone ale
globului sunt amenințate de foamete.
Susținătorii războiului sunt
împărțiți. Complexul militar-industrial e interesat de
continuarea măcelului, cercurile de afaceri, dar și mari sectoare
ale populației sunt tot mai afectate de restricții și privațiuni.
Iar Kievul cere mereu bani și armament.
Războiul din Ucraina nu mai e o afacere
rentabilă. Dar pacea? După un război, refacerea oferă o
infinitate de „oportunități” de îmbogățire și marilor
moguli, și speculanților de tot felul. Iar în presa occidentală
încep să apară, deocamdată timid, dar tot mai insistent, scenarii
de „refacere” a Ucrainei.
Refacere sau tot afacere? Ucraina de după
război pare un teren ideal pentru mari afaceri și profituri.
Reconstrucția tarii va necesita timp și bani. Însă vechea
corupție va fi un obstacol dificil de depășit pentru a asigura
această reconstrucție.
Ideea unui ajutor financiar masiv pentru
reconstrucția Ucrainei nu este nouă. Din martie 2015, scriitorul
Bernard-Henri Lévy, susținut de o serie de politicieni europeni,
printre care fostul ministru de externe Bernard Kouchner, și mari
oligarhi ucraineni – Dmytro Firtas, Victor Pinciuk, Rinat Ahmetov, a
prezentat un „Plan Marshall pentru Ucraina”. Obiectivul său a
fost înființarea Agenției pentru Modernizarea Ucrainei (AMU), care
să fie finanțată printr-un fond special de investiții de 300 de
miliarde de euro strâns de la U, FMI și diverse fonduri suverane.
Dar proiectul s-a împotmolit din cauza acuzațiilor grave de
corupție aduse anturajului oligarhilor ucraineni.
Ideea reapare din nou, mai viguros. La
Forumul de la Davos, președintele Zelensky a cerut un ajutor lunar
de 5 miliarde de euro de la liderii occidentali pentru reconstruirea
țării. Statele și instituțiile internaționale concurează acum
în anunțul unor sume colosale dedicate reconstrucției Ucrainei în
cadrul „un nou Plan Marshall”. Căci distrugerile provocate de
război sunt estimate la sute de miliarde de euro, inclusiv peste 100
de miliarde doar pentru infrastructura fizică .
Dar flagelul corupției endemice, care a
afectat dezvoltarea țării după independența a în 1991, amenintă
cu un risc ridicat că acest ajutor financiar masiv să fie deturnat
către indivizi corupți și rețele criminale.
Înainte de război, corupția făcea
ravagii în Ucraina. În 2020, conform Transparency International,
Ucraina avea același indice de percepție a corupției ca Zambia sau
Sierra Leone. În 2021, Curtea de Conturi Europeană (CCE), care se
vrea „gardianul finanțelor UE”, deplângea, într-un raport
faptul că acțiunea UE în favoarea reformelor în Ucraina a fost
ineficientă în lupta împotriva flagelului. Raportul arăta că
zeci de miliarde de euro s-au pierdut anual din cauza corupției, a
fluxurilor financiare ilicite și a spălării banilor. CCE denunța „legăturile dintre oligarhi, înalți funcționari publici, lideri
politici, sistemul judiciar și companiile publice” din Ucraina și
regreta eșecul UE de a dezvolta „o adevărată strategie care
vizează marea corupție”.
Dar Occidentul – pe lângă ajutorul
militar masiv pe care îl oferă Ucrainei – i-a acordat un ajutor
financiar la o scară nemaivăzută după cel al doilea război
nondial: Statele Unite (40 de miliarde de dolari); G7 (19,8 miliarde
USD); UE (16 miliarde EUR); Franța (300 milioane EUR); FMI (1,4
miliarde ajutor de urgență), plus alte țări, instituții sau
persoane private. Președintele Comisiei Europene, Ursula Von Der
Leyen, a anunțat un plan finanțat de statele UE și instrumentul
financiar RebuildUkraine, susținut de bugetul european.
Cu 44 de milioane de locuitori și o
suprafață comparabilă cu cea a Franței, Ucraina ocupă un loc
mondial fruntaș în producția agricolă (floarea soarelui, grâu,
porumb, hrișcă, cartofi etc.) și deține 5% din resursele minerale
ale planetei. Dar PIB-ul pe locuitor al țării, de 3.726 de dolari,
e puțin mai mare decât cel al Algeriei, Tunisiei sau Filipinelor,
cu mult în urma SUA (63.000 USD), Germania (47.000 USD), Franța
(38.000 USD), Rusia sau China. (10.000 USD) sau Turcia (8.738 USD).
Salariul mediu lunar în Ucraina nu depășește 485 €. Și aproape
70% dintre pensionarii ucraineni primesc mai puțin de 116 euro pe
lună.
Cum poate fi explicată o asemenea
discrepanță între imensa bogăție naturală a țării și nivelul
îngrijorător de trai al locuitorilor ei?
La fel că Rusia și alte foste republici
sovietice, Ucraina a privatizat în mod fraudulos materiile prime și
industriile țării. Jurnalista franceză Sophie Lambroschini scrie
despre sistemul oligarhic ucrainean că„stabilitatea regimului
politic ucrainean se bazează pe un echilibru precar: raportul de
putere între câteva clanuri politico-economice puternice, născute
din slăbiciunea noului stat ucrainean după destrămarea URSS în
1991”. De la independență, liderii ucraineni au fost adesea ei
înșiși oligarhi, precum fostul președinte Petro Poroșenko, cu
unui imperiu de afaceri a cărui avere este estimată la 1,7 miliarde
de dolari. Se spune că și Zelensky și-a ascuns marea avere în mai
multe paradisuri fiscale.
În septembrie 2021, Zelensky a adoptat o
lege pe oligarhi care urma să intre în vigoare la 7 mai 2022. Între
timp însă, lupta împotriva corupției nu mai este o prioritate.
Intre stat și oligarhii din Ucraina exista o coliziune evidentă.
Ihor Kolomoisky, șeful unui imperiu
media și mentorul președintelui Zelensky, a preluat, potrivit Kyiv
Post, controlul asupra companiei petroliere de stat Ukrnafta. Dmytro
Firtash controlează o cotă substanțială a pieței titanului din
Ucraina și a sectorului chimic, are un monopol pe îngrășămintele
cu azot și deține majoritatea companiilor de gaze. Cel mai bogat
oligarh ucrainean, Rinat Akhmetov, a făcut avere în industria
siderurgică, minieră și energetica. Deține oțelărie Mariupol,
cea mai mare din Europa, care a fost asediată de forțele ruse.
Companiile sale controlează peste 50% din piața ucraineană a
minereului de fier și extrag aproape 70% din cărbunele tarii.
Averea lui Ahmetov a crescut de la 2,8 miliarde de dolari la 7,6
miliarde de dolari în 2021. El produce 25% din energia electrică a
țării, ceea ce îi conferă o reală influența politică. Victor
Pinchuk, ginerele fostului președinte Leonid Kucima, are monopol
asupra producției de țevi metalice.
Într-un asemenea context ar urma să
demareze reconstrucția Ucrainei.
About Post Author
