ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Candela arde tămâia viselor. Miroase a Biserică Cerească. Altare de inimi uitate-și cer lumînări și îngeri. Sclipesc a dor. Se-ndeparteaza lumi, se răscolesc amintiri.
Îmi trec mâna prin păr, culegând, încet, Carul Mare. Îl așez a dovadă. Că nu uit. Că nu plâng. Că nu cert. C-atunci când dorul se prinde de candela cerului arde-n mine tămâie și curăță uitări. Cobor usor de pe scara unde mi-am cocoțat o parte din mine. Si din gânduri.
Mi se face foame și simt cum se coace pâine. Mirosul se amestecă-n sfințenia timpului.
Imi amintesc că mama a ascuns septembriile-n sân și-a promis că mi le va dărui-n ianuarie, luna nașterii mele. Cu pâine și miere. Și ceai de tei, să miroasă a noi, cei tineri, de atunci. E clar, mama coace pâine! Sărut mâna, mamă!
Nu mă lasă să mai obosesc prin visări de luceferi. Si dorurile mi le risipește. C-o mangaiere! Aprinde ea candela cu ochii-i de văpaie. Și-o păzește de vânt și de umbre. Cum face de-o viață. Și tot de-o viață uit asta.
Îmi păzește si mie odihna ca atunci când îmi-nchina fruntea a somn ușor.
Mama știe vindecarea prin rugăciunea inimii și din fiece gând viu face alte rugăciuni.
Mănunchi și le prinde-n inimă. Dă drumul uneia noi cum observă că mă agăț în vreun scai de gând bizar.
Zâmbește a mamă bună și tace cum tac începuturile de an așezate-n speranță.
-Te iubește, mama!, iar eu mă rușinez de anii mei torși-ntr-un petic de om care nu uită să fie copil de mamă.
De mamă bună.
Îmi spăl fața cu apa din ochii cerului și zâmbesc a cunoaștere.
Am mai trecut pe aici. Va fi bine!
Mama zâmbește.
Septembriile din sân se așază pe felia de pâine. Mănânc și imediat îmi suflec mânecile a treabă.
Dorurile ard în treaba lor, în candela văzduhului; îl pitesc pe ianuarie în sân și …coc pâinea de mâine.
M-a învățat mama.
M-a-nvățat mama să-l port pe ianuarie în sân, precum începuturile de an așezate-n speranță și… să coc paine.
Încă….mă-nvață…