Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail
Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost trei frați din Persia, crescuți în frică de Dumnezeu de mama lor, care era creștină, cu toate că tatăl lor era păgân.
Cei trei tineri, care erau ostași, au fost trimiși de Alamundar, împăratul Persiei, în Calcedon, pentru pace, la împăratul Iulian Apostatul (361-363).
Tropar – Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Au fost primiți cu cinste, dar, aflând că sunt creștini, păgânul Iulian i-a supus la chinuri, tăindu-le capetele.
Când împăratul a poruncit să le fie arse trupurile mucenicilor, s-a făcut cutremur, pământul s-a despicat și a primit în sine trupurile. După două zile de rugăciuni ale creștinilor, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o dulce mireasmă.
Mulți păgâni care fuseseră de față la această minune au crezut în Domnul Hristos și s-au botezat.
Trupurile Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost înmormântate de creștini cu cinste și evlavie. Aflând de uciderea trimișilor săi, împăratul persan l-a biruit pe Iulian, care a și murit atunci.
Sfinții Inochentie și Felix
Sfântul Isavru și cei împreună cu el erau din Atena. Și ieșind din patria lui și mergând la o peșteră din Apolonia, a aflat pe Inochentie, pe Felix, pe Peregrin și pe Ermia, pe care învățându-i să nu se dedea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, aceștia au întărit cuvântul cu fapta.
Căci, ferindu-se și fugind de vorba și adunarea rudeniilor lor, au fost pârâți de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i și neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit să fie dați la chinuri.
Tropar – Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Iar Isavru, diaconul lui Hristos, și cei împreună cu el au fost dați în seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiți prin foc și prin apă.
Dar, fiind izbăviți din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulți la credința în Hristos, între care erau și cei mai de frunte ai cetății: frații Ruf și Rugin. Apoi, fiind osândiți la moarte, li s-au tăiat capetele.
About Post Author
