Sfântul Justin de la Petru Vodă, 9 ANI de la trecerea în Lumina Cea Neînserată. Acatistul, paraclisul și mărturii ale minunilor săvârșite în timpul vieții pământești și al vieții veșnice

Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă

alcătuit de maicile de la m-rea Paltin Petru-Vodă

Condac 1
Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1
Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:
Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 2
Ales ai fost de Dumnezeu, sfinte Părinte, să străluceşti lumii prin lumina faptelor tale bune şi iată din Petru Vodă ca o stea aleasă peste culmile înalte ale Muntelui Ceahlău ai răsărit, de unde ca un vultur înflăcărat al Harului aveai să ridici spre înălţimile cereşti crucea neamului tău românesc, pe care încă din tinereţe cu nobleţe în spate o ai purtat, având în faţă neprihănita învăţătură a Evangheliei lui Hristos, spre Care pe toţi ne-ai îndreptat şi Căruia şi noi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 2
Dănţuire îngerească şi bucurie oamenilor s-a făcut praznicul Sfinţitului Mucenic Haralambie, când din părinţii tăi binecredincioşi te-ai născut, Părinte, că încă din copilărie pe Dumnezeu până la sfârşit L-ai cinstit, urmând sfaturilor înţelepte ale evlavioasei tale maici. „Copilăria asta frumoasă şi bogată, pe care am trăit-o eu pe aceste meleaguri, m-a ajutat să îndur multe din încercările temniţei”, ai zis, Părinte, ca unul ce bogăţia Harului ai ştiut să o culegi din toate florile vieţii, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, căci din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, căci în frica de Dumnezeu şi dragoste de neam ai crescut;
Bucură-te, că învăţăturile maicii tale mai mult decât laptele te-au hrănit;
Bucură-te, că pomelnicele şi rugăciunile părinţilor tăi ca un toiag te-au povăţuit;
Bucură-te, că pe cărturarii mănăstirii Neamţ cu osârdie îi ascultai;
Bucură-te, că şi pe fraţii şi prietenii tăi spre cele sfinte îi îndrumai;
Bucură-te, căci din pruncie de dorul Liturghiei ai fost răpit;
Bucură-te, alăută a Harului, ce slujbele dumnezeieşti mult ai iubit;
Bucură-te, vlăstar răsărit la poalele muntelui Ceahlău;
Bucură-te, ucenic al bătrânilor sfinţi din lavra Durău;
Bucură-te, că până la moarte ai rodit flori de virtute în mult iubitul tău pământ părintesc;
Bucură-te, aleasă floare de colţ a neamului românesc;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 3
Din tinereţe înnobilat fiindu-ţi sufletul cu simţământul înaltei jertfiri, trupul împodobit cu ghirlandele fecioriei şi curăţiei, iar inima arzându-ţi de dragostea lui Dumnezeu, ai râvnit darurilor celor mai înalte – desăvârşirea şi sfinţirea sufletului, Cuvioase Părinte, astfel că lumea şi dulceţile ei le-ai părăsit şi lui Hristos, Mirele tău, te-ai afierosit, Căruia cu umilinţă neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icos 3
Cuvântul Evangheliei auzind: De vrei să fii desăvârşit, ia Crucea şi urmează-Mi Mie, cu dragostea Mirelui ceresc te-ai rănit şi simţind că menirea ta pe acest pământ mai înaltă este, prin darul lui Dumnezeu de a birui firea cea obişnuită a oamenilor, casa şi rudele cele dragi le-ai părăsit iar cu îngerii te-ai înrudit, şi precum apostolii, cu Hristos te-ai logodit, îmbrăcând haina monahală în sfânta mănăstire Durău, pentru care cu laude te cinstim, zicând:
Bucură-te, tinereţe sfântă, nefurată de deşertăciunile lumeşti;
Bucură-te, că răstignindu-ţi trupul şi patimile, pe crucea monahismului ai ales să te jertfeşti;
Bucură-te, că dragostea părinţilor tăi şi slava lumii le-ai lăsat;
Bucură-te, că omorârea desăvârşită a voii proprii ai căutat;
Bucură-te, că flacăra plăcerilor trupeşti prin voinţă statornică o ai stins;
Bucură-te, că focul firii şi zburdălnicia trupului le-ai învins;
Bucură-te, că în mănăstire fraţilor pildă de smerenie şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, că biserica rai pentru tine era şi de dulceaţa privegherilor te-ai desfătat;
Bucură-te, că odihna nu ai iubit şi nevoinţelor sfinţilor din vechime te-ai asemănat;
Bucură-te, că frica de Dumnezeu ţi-a fost început al virtuţilor;
Bucură-te, cel ce mintea ţi-ai hrănit-o cu cuvintele înţelepciunii Părinţilor;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt s-a pogorât peste tine;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 4
Ca o albină duhovnicească ai adunat nectarul înţelepciunii şi nevoinţelor cuvioşilor Părinţi din mănăstirea Durău, şi ca un înger în trup ai păşit până la sfârşitul vieţii tale pământeşti, părinte, căci rasa călugărească pentru tine veşmânt îngeresc a fost, mai de preţ decât orice porfiră împărătească. Dumnezeu însă avea să cerce ca aurul în topitoare sufletul tău, şi mantia neagră a călugăriei ţi-a schimbat-o pentru o vreme în hlamida roşie a muceniciei, pe care nu înger a putut-o îmbrăca, ci Însuşi Dumnezeu Mielul, întemniţat şi însângerat pentru mântuirea noastră, Căruia cu cutremur Îi strigăm: Aliluia!

Icos 4
Cutremuratu-s-a pământul din temelii şi tâmpla Bisericii s-a mai rupt o dată, când sfat nelegiuit împotriva Domnului Savaot a uneltit Satana prin mai marii şi stăpânii lumii ca să stingă Numele lui Dumnezeu de pe pământ şi să-i piardă pe drepţii Lui. Şi ca o fiară roşie cu 7 capete a pornit prigoană împotriva Bisericii şi a neamurilor ca să strice din temelii rânduiala firii şi o nouă ordine ocultă să stăpânească pe pământ. Iar, tu, Părinte ca un viteaz ostaş al lui Hristos, împreună cu alţi drepţi ce nu şi-au închinat genunchii lui Baal, aţi pornit război împotriva fiarei pentru răscumpărarea Bisericii şi a poporului lui Dumnezeu, pentru care cu cinste te lăudăm aşa:
Bucură-te, ostaşul lui Hristos nebiruit, ce nelegiuita stăpânire pe tine nu te-a amăgit;
Bucură-te, că numele dreptăţii purtând, nu ai răbdat să vezi poporul tău suferind;
Bucură-te, oştean neînfricat, căci obrazul lui Hristos cel ciuruit de gloanţele barbarilor ai apărat;
Bucură-te, viteazule stratilat, ce în armata sfântă a Arhanghelului Mihail cu vrednicie ai intrat;
Bucură-te, cu îngerii camarad, ce împreună cu fraţii tăi de cruce război fiarei bolşevice aţi dat;
Bucură-te, arhanghel învăpăiat de lumină, ce înaintea oamenilor ai adus mărturisire senină;
Bucură-te, că de dragostea de semeni fiind înflăcărat, Hristos cu harul preoţiei te-a înveşmântat;
Bucură-te, apărătorule al patriei străbune, ce pe frontul de est ostaşii Ţării i-ai cuminecat;
Bucură-te, străjerule al Ortodoxiei, ce ai alungat lupii din staulul gliei;
Bucură-te, că ai surpat materialismul ateu, instaurat de poporul ucigaş de Dumnezeu;
Bucură-te, inimă vitează ce ai călcat peste tirania vrăjmaşă;
Bucură-te, cu armura Harului îmbrăcat, căci cu sabia Duhului pe călăi i-ai înfruntat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 5
Tăcere s-a făcut în ceruri şi îngerii s-au spăimântat văzând însângerată Biserica lui Hristos de către urâtorii de Dumnezeu ce cu sălbăticie şi cruzime s-au ridicat împotriva popoarelor creştine iar glasul sângelui martirilor lui Hristos, ce a umplut temniţele şi crăpăturile pământului, s-a înălţat la Tronul lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icos 5
Aiud, Gherla, Piteşti, Baia Sprie, Canal şi Periprava – temniţe şi lagăre ce au devenit adevărate fabrici de martiri şi fortăreţe ale Harului dumnezeiesc, atunci când clopotul Bisericii lui Hristos a sunat chemarea la nunta Mielului, la adevărata Jertfă, la care ai fost chemat şi tu, cinstite Părinte, şi ca un suflet înjunghiat te-ai adus Jertfelnicului Sfânt prin cuvântul mărturiei tale, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, mucenice slăvite, ce pe Hristos decât sufletul tău L-ai iubit mai vârtos;
Bucură-te, că încătuşat în lanţurile pătimirii, ai biruit lanţurile firii;
Bucură-te, că întunecimea temniţei ai îndurat, dar razele harului mai mult te-au mângâiat;
Bucură-te, că din peştera temniţei iesle duhovnicească a Pruncului Iisus ai făcut;
Bucură-te, că celula din Aiud în mormânt al învierii o ai prefăcut;
Bucură-te, că ocărât şi ca un bandit batjocorit, sufletul de har ţi-a strălucit;
Bucură-te, că mai mult oboseau călăii lovindu-te, decât să conteneşti tu rugându-te;
Bucură-te, că prigonitorii te ispiteau cu momeli: „Nu-ţi da viaţa şi tinereţea pe nimic, ci leapădă ale tale păreri!”;
Bucură-te, că dârz le-ai răspuns: „Tinereţea şi anii de când m-am călugărit pentru mine demult au murit!”;
Bucură-te, că celula închisorii mai sfântă decât chilia mănăstirii ţi s-a părut;
Bucură-te, că tămâia rugăciunilor tale de mireasmă cerul l-a umplut;
Bucură-te, nevoinţă monahicească, tăinuită în zeghe mucenicească;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 6
După cum cu neputinţă este să surpi cerul şi să stingi soarele, cu neputinţă era hulitorilor de Dumnezeu să stingă cuvântul mărturisitorilor din închisori; zadarnic încerca reeducarea materialistă să surpe temelia adevărului, căci ea se întărea mai mult prin jertfa sfinţilor, iar tu, Părinte Justin, pe fraţii tăi de suferinţă îi întăreai, spunând: „Dacă Hristos a numit Răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?”, Căruia cu umilinţă şi noi Îi strigăm: Aliluia!

Icos 6
„Acelea erau zile de sacrificiu extraordinare şi unice. Şi durerea era să vezi cum moare un om în faţa ta. Aceasta e adevărata suferinţă. De-abia suferinţa este adevărata înţelepciune care îl stăpâneşte pe om”, ai zis Părinte, ca unul ce prin suferinţă ai trezit în tine adevărata rugăciune, că nici bătăile, nici chinurile nu le mai simţeai, ci arzând de bucuria raiului lăuntric, inima ţi-ai făcut-o izvor de dragoste către semenii tăi, pentru care minunându-ne te lăudăm, zicând:
Bucură-te, apologet al suferinţei, ce ai înfrânt pe demoni cu armele credinţei;
Bucură-te, că în pătimire mulţumind Celui de Sus, la cunoaşterea de sine ai ajuns;
Bucură-te, că suferind smerit, pacea lui Hristos în dar ai primit;
Bucură-te, că durerea ta a amuţit, şi pe a aproapelui o ai găsit;
Bucură-te, fiu al dragostei cereşti, ce pe fraţii tăi te-ai luptat să îi trezeşti;
Bucură-te, că prin smerenie şi dragoste temniţa ai strălucit;
Bucură-te, cela ce până şi gardienii pe tine te-au iubit;
Bucură-te, că la Gherla pe trup de muribund, Liturghie Sfântă ai făcut;
Bucură-te, că în acea Liturghie lumina taborică o ai văzut;
Bucură-te, căci mulţi dintre camarazi s-au dus la ceruri de tine cuminecaţi;
Bucură-te, filocalie vie a temniţelor româneşti;
Bucură-te, cela ce cu sângele tău pământul Ţării îl pecetluieşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 7
Hristos a înviat! – glasul corului de mucenici a răsunat din adâncurile Minei de la Baia Sprie şi munţii de granit au săltat dănţuind în lumina Învierii lui Hristos, adâncul a glăsuit şi iadul torţionarilor a pălit de strălucirea sfinţilor, iar tu, sfinţite mărturisitorule, cu sfredele în chip de clopot ai vestit tuturor chemarea la Lumină, ca luminaţi lui Dumnezeu să-i cântăm: Aliluia!

Icos 7
Nicidecum nu au reuşit slujitorii întunericului să-ţi stingă lumina sub obroc, fericite, ci adâncurile pământului le-ai luminat cu torţa mărturisirii tale şi stâncile de granit din Mina de la Baia Sprie ca un alt munte Sinai cu rugăciunea le-ai topit iar pântecele pământului rug aprins al neamului românesc l-ai făcut, pentru care minunându-ne, cu râvnă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, lumină vie, ce torţe de har ai aprins sub glie;
Bucură-te, al lui Hristos miner adevărat, ce cu rugăciunea stânci de necredinţă ai perforat;
Bucură-te, lucrătorul lui Dumnezeu, cu sufletul mai curat decât aurul din minereu;
Bucură-te, adânc de umilinţă, ce ai dăltuit munţi de suferinţă;
Bucură-te, sfredel al slavei dumnezeieşti, ce cu burghiul dragostei rocile inimilor noastre le topeşti;
Bucură-te, că în mlaştina întunecată a minei, ai biruit hotarele tinei;
Bucură-te, căci munţi de pământ din adânc ai cărat, şi gol şi flămând, povară prea grea ţi s-a dat;
Bucură-te, preot sfinţit, ce în altar sub pământ Domnului ai liturghisit;
Bucură-te, căci lumânări şi veşmânt n-ai avut, dar din felinare şi ştergar podoabe sfinte ai făcut;
Bucură-te, căci clopot din sfredele ai sunat, şi din adânc Hristos a-nviat ai cântat!
Bucură-te, că de febră arzând, călăul cel nemilos la mai grele munci pe tine te-a dat;
Bucură-te, că prăbuşit de o avalanşă de pământ, pe acesta cu preţul vieţii tale de la moarte l-ai salvat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 8
Delta Dunării apele sale voia să-şi ascundă, nesuferind să vadă jertfa voastră cea defăimată, Părinte, cum cu braţe schiloade munţi de pământ aţi săpat şi înfruntând vânturi năprasnice, arşiţă şi ger, snopi mari de stuf aţi tăiat, iar sângele vostru scurs prin şanţuri apele Dunării l-au purtat, sfinţind pământul ţării şi al lumii, pentru care noi ne închinăm nevoinţelor voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8
Minune preaslăvită a lucrat Dumnezeu în colonia de muncă de la Periprava, în ziua Sfinţilor Trei Mari Ierarhi, când cumpliţii prigonitori v-au aruncat iarna în Delta îngheţată la – 30 de grade, ca să tăiaţi baloţii de stuf, dar pentru credinţa voastră, Domnul a încălzit apa şi soarele mai puternic în chip minunat a strălucit, încât cei ce vă păzeau erau arşi de razele lui, iar tu, părinte, văzând minunea, mai mult te-ai întărit în nădejde şi puterea lui Dumnezeu peste tine s-a pogorât, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mucenicule slăvit, căci asemenea Sfinţilor 40 de Mucenici din iezerul îngheţat ai pătimit;
Bucură-te, diamant al răbdării, că de groaza gerului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că împreună cu Părintele Ilie Lăcătuşu pe ceilalţi fraţi i-aţi îmbărbătat;
Bucură-te, că răbdând chinuri vremelnice, ai câştigat virtuţi veşnice;
Bucură-te, că de la Domnul darul iubirii de oameni ai câştigat;
Bucură-te, că în bătăi pe fratele tău, ce nu rezista, de mână l-ai luat;
Bucură-te, că „Rezistă, Moţule”, i-ai zis, şi a rezistat;
Bucură-te, că moartea fraţilor tăi ai plâns, ce fără cruce în gropile comune s-au stins;
Bucură-te, că mult te-ai căit că nu împreună cu ei ai murit;
Bucură-te, vrednicule urmaş, că slava sfinţilor închisorilor prin tine a dăinuit;
Bucură-te, căci mult pătimind, până la sfârşit ai răbdat;
Bucură-te, că Domnul slobozirea din temniţă ţie ţi-a dat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 9
Mult iubind pătimirea, cu adevărat fericirea în chinuri o ai găsit, iar persecuţia mai dulce decât libertatea vieţii ai preţuit, Fericite, însă făcându-te vas ales al Duhului Sfânt plin de vistieriile virtuţilor, pe tine Hristos din temniţă te-a slobozit şi în mijlocul oamenilor să propovăduieşti te-a trimis, ca pe mulţi să-i dobândeşti şi la cunoştinţa adevărului să-i aduci pe cei din neamul tău ce zăceau în întunericul necredinţei, pentru care lui Dumnezeu Îi mulţumim, cântându-I: Aliluia!

Icos 9
Descoperire cerească în vis Dumnezeu ţi-a arătat, când în tunelurile întunecate ale Minei fiind, ai aţipit, iar la capătul tunelului ai văzut o lumină cum strălucea, la care tu ajunând, o mănăstire măreaţă se înălţa şi în inimă glas dumnezeiesc ţi-a poruncit: „Mergi şi înalţă mănăstire Sfinţilor Mei” – cu acest dor înaripat, ca un înger arhistrateg al cetei mucenicilor din închisori, temniţa ai lăsat şi lumii te-ai arătat povăţuitor ales şi Mărturisitor adevărat, pentru care ţie cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că Hristos din lanţuri te-a scos, iar tu din robia patimilor multe suflete ai întors;
Bucură-te, munte de demnitate, ce compromis nu ai făcut nici în libertate;
Bucură-te, heruvim de foc, ce făclia învăţăturilor tale nu a putut sta sub obroc;
Bucură-te, că în pătimiri ai pierdut anii tinereţii, dar i-ai câştigat pe cei ai bătrâneţii;
Bucură-te, bătrân cu chip frumos, ce ţie mii de ucenici ţi-a dat Hristos;
Bucură-te, al mănăstirii Secu stupar, ce oamenilor te-ai făcut duhovnicesc nectar;
Bucură-te, al Bistriţei duhovnic iscusit, ce credinţă fiilor neamului tău ai redăruit;
Bucură-te, că urlau slugile regimului ateu, văzând cum sporeşte în tine darul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că neuitând al camarazilor tăi legământ, mănăstire sfântă le-ai înălţat în chiar al tău pământ;
Bucură-te, al Neamului românesc brad neîndoit, ce din mănăstirea Petru-Vodă Biserica bine ai străjuit;
Bucură-te, stareţ desăvârşit, ce în jurul tău mulţime de monahi şi monahii menire sfântă au plinit;
Bucură-te, Mărturisitorule neobosit, ce învăţăturile şi faptele tale în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 10
Chilia ta din mănăstirea Petru Vodă rai duhovnicesc, ce înflorea prin har, s-a arătat tuturor celor ce veneau la al tău ajutor şi din livada plină de virtuţi a sufletului tău se ospătau, Cuvioase Părinte, luând daruri de vindecări, roade de pocăinţă, miere duhovnicească, flori înmiresmate de învăţături şi câte alte şi nenumărate daruri şi bogăţii duhovniceşti cu care ai folosit turma lui Hristos, Căruia cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 10
„Eu sunt rupt din acest popor şi trăiesc aşa ca să mă împletesc cu durerile oamenilor. Eu neputincios, ei neputincioşi, de ce aveam să mă ocup, dacă nu de neputinţele lor?” – cu dragoste ai zis, Părinte, pentru aceasta Duhovnic al neamului lumea pe tine te-a numit şi mulţi fii duhovniceşti mai mult decât părinţii lor după trup te-au iubit, pentru că Hristos darul vindecărilor ţie ţi-a dat, cel ce inima către aproapele tău o ai plecat, pentru care cu dragoste îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte al nostru adevărat, ce pe cei zdrobiţi cu inima i-ai mângâiat;
Bucură-te, de oameni iubitor, căci celor din necazuri şi nevoi ai fost izbăvitor;
Bucură-te, apărător al familiilor creştine, ce multe case pacea şi-au găsit prin tine;
Bucură-te, a mamelor mângâiere, căci le-ai învăţat să-şi crească fiii spre Înviere;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta pântecele multor femei ai dezlegat şi născătoare de prunci buni s-au arătat;
Bucură-te, săracilor hrană şi celor râvnitori de virtute, dumnezeiască mană;
Bucură-te, spaima demonilor, că celor chinuiţi de duhuri necurate le-ai fost vindecător;
Bucură-te, că şi celor vătămaţi cu mintea le-ai fost liniştitor;
Bucură-te, doctor fără de arginţi, ce orice fel de boală ai tămăduit;
Bucură-te, că mănăstiri şi schituri monahilor spre trezvie le-ai ctitorit;
Bucură-te, că în mănăstirea ta de maici, aşezământ de milă ai temeluit;
Bucură-te, că orfanilor le-ai făcut cămin, şi bătrânilor azil;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 11
„Multe am mai pătimit eu cu mila asta a mea”- cu sfânt umor ziceai, Părinte, şi cine va putea spune dragostea ta faţă de cei bolnavi şi suferinzi, căci cu haina credinţei lui Hristos i-ai îmbrăcat pe cei goi la trup şi la virtute, şchiopi şi betegi la suflet sau la minte, şi sânge din sângele tău ai jertfit celor neputincioşi, a căror durere pentru tine era cea mai de preţ hrană, că nu ai dat somn ochilor tăi, alinând din scaunul de spovedanie durerile lor, iar noaptea rugându-te neîncetat pentru mântuirea celor ce cu mulţumire Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11
Dumnezeiască trâmbiţă te-a câştigat Biserica, Mărturisitorule al Adevărului, că nu i-a împodobit pe împăraţi coroana cum te-a împodobit pe tine mărturisirea credinţei, şi ca un sfeşnic în întunericul apostaziei făclia învăţăturilor tale a luminat, şi minunat era a vedea cum un bătrân a pus pe fugă o întreagă armată ocultă, smulgând din gurile lupilor răpitori oile cele cuvântătoare, pentru care şi noi cu însufleţire te lăudăm, strigând:
Bucură-te, fiu al Celui Preaînalt, care drept coroană mărturisirea de credinţă ai purtat;
Bucură-te, al ereziei ecumeniste surpător, ce Sf. Justin Popovici te-ai făcut asemănător;
Bucura-te, că singur fiind, cu duhul nu te-ai împuţinat, ci cu smerenie, ca un nou Marcu, descoperitor al adevărului te-ai arătat;
Bucură-te, sabie de foc ce pleava ereziilor o ai tăiat;
Bucură-te, stâncă de granit, de care valurile antihriştilor s-au lovit;
Bucură-te, înger luminat, ce din împărăţia iluminată a celui întunecat ne-ai liberat;
Bucură-te, cel ce cursele pecetluirii antihristice, mai înainte ni le-ai arătat;
Bucură-te, cela ce planurile oculte le-ai surpat;
Bucură-te, al tinerilor luminător, că i-ai scos din mreaja învăţământului rătăcitor;
Bucură-te, că având întipărit în tine chipul bunătăţii, fără cuvinte i-ai schimbat pe fiii nedreptăţii;
Bucură-te, că românilor de peste hotare le-ai fost duhovnicească alinare;
Bucură-te, picătură de var curăţitor, ce ai limpezit apa acestui veac tulburător;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 12
Te-ai temut să nu pleci de aici sărac şi sărman de mântuirea celor mulţi, ştiind că era mai de trebuinţă pentru noi ca sa rămâi în trup, şi până la adânci bătrâneţi în multă osteneală nu ai încetat să încălzeşti inimile celor obidiţi, chiar dacă boala şi cancerul au răpus trupul tău cel firav, dar Domnul, văzându-ţi sufletul desăvârşit albit în sângele suferinţei, ţi-a făcut chemare sfântă ca să întregeşti ceata Mărturisitorilor din ceruri, la care cu râvnă I-ai răspuns: Prezent, Sfinţite nevoitorule, Căruia şi noi într-un glas Îi strigăm: Aliluia!

Icos 12
Cine va putea plânge după cuviinţă ducerea ta dintre noi, Cinstite Părinte, căci mii şi zeci de mii de oameni au venit la adormirea ta, din toate marginile lumii, ca să atingă şi să îngroape trupul tău cel sfinţit, dar noi cunoscând mulţimea darurilor de tămăduiri cu care te-a slăvit Dumnezeu, şi amintindu-ne minunatele tale cuvinte prin care ne spuneai că sfinţii nu se plâng, ci se cinstesc, nu plângem ci, nădăjduind în harul rugăciunilor tale, pe tine te cinstim cu unele ca acestea:
Bucură-te, sfinţitule martir, că încă de pe patul spitalului trupul tău s-a arătat izvorâtor de mir;
Bucură-te, că trupu-ntreg de suferinţă fiind răpus, cu sufletul răpit erai la Cel de Sus;
Bucură-te, că arzând de lumină, pe chipul tău moartea părea senină;
Bucură-te, inimă în trei culori aprinsă, ce dragostea din ceruri va bate-n veci nestinsă;
Bucură-te, că pământul de bucurie a tresăltat, fiind cu trupul tău sfinţit cuminecat;
Bucură-te, al Bisericii testament sfinţit, căci casa sufletului tău pe patru stâlpi o ai zidit;
Bucură-te, coloană infinită-a pocăinţei, ce ne-nalţi la cer prin lacrimile suferinţei;
Bucură-te, rug aprins de rugăciune, ce mistui a păcatului întinăciune;
Bucură-te, scară sprijinită-n rai, ce ascultare rugăciunilor noastre ne dai;
Bucură-te, corabie a unităţii, prin care străbatem marea-nvolburată a vieţii;
Bucură-te, de minuni făcătorule mormânt, ce râuri de tămăduiri izvorăşti din pământ;
Bucură-te, că la mormântul tău cu credinţă-alergăm, şi grabnic ajutor de la tine luăm;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 13
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Justin, ne închinăm cinstitelor tale nevoinţe, prin care pe Hristos fără tăcere L-ai mărturisit şi până la sfârşit cu preţul vieţii tale L-ai iubit. Părinte al inimilor noastre, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către Înduratul Dumnezeu pentru noi, cei ce alergăm la a ta alinare şi încălzeşte inimile noastre cele răcite de patimi, ca nedespărţiţi de tine, cu dorire împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

PARACLISUL SFÂNTULUI CUVIOSULUI PĂRINTE JUSTIN DE LA PETRU-VODĂ

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Slavă…, Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 142.

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul… (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Tropar Glas 4

Pe voievodul Ortodoxiei, pe cuviosul Părinte Justin, pe slujitorul cel plin de râvnă și dragoste dumnezeiască, pe cel ce în temniță pe slujitorii satanei i-a rușinat și dreapta credință până la moarte a apărat, să-l lăudăm credincioșii că Dumnezeu ni l-a dăruit în vremurile întunecoase sfânt povățuitor și rugător fierbinte spre mântuirea și sfințirea sufletelor noastre.

Slavă … Și acum

Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii, că de n-ai fi stătut tu înainte rugându-te cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Cântarea I

Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul a strigat: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vlăstar ales din pământ românesc, ca o stea aleasă ai răsărit peste culmile înalte ale muntelui Ceahlău și ești împodobit cu daruri cerești și cu roade nemuritoare spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ocrotirea sărmanilor și coif de nădejde câștigându-te, Părinte Justine, din nevoi și boli cumplite, izbăvește-ne.

Slavă…

În adâncul păcatelor căzând, cu lacrimi strigă robii tăi: de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți, izbăvește-ne, dându-ne alinare și vindecare, nouă celor ce scăpăm la tine, iubitorule de Hristos, părinte.

Și acum…

Fecioară Preacurată, Maica lui Dumnezeu ai milă și te roagă pentru noi, cei cufundați în patimi și nevoi ca să fim mântuiți de bolile cele de multă vreme.

Cântarea a III-a

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire Unule Iubitorule de oameni.

Stih Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin nevoință, jertfă și suferință te-ai făcut, Sfinte Părinte, pildă de curăție, de rugă aprinsă și iubire, ajungând la limanul cel lin, de unde ajută-ne și nouă să ne mântuim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum ne apasă greutatea păcatelor și ne împrăștiem cu totul în adâncul necazurilor întâmpină-ne cu rugăciunea ta cea caldă, așa cum de-a pururi făceai în a ta viață pe pământ, și pe vrăjmașul nimicește-l și cu totul pierde-l Cuvioase Justine, Părintele nostru, și liniște inimilor noastre, dăruiește.

Slavă…

Cel ce ți-ai împodobit întreaga-ți ființă și inima cu iubirea de Hristos și de oameni, fii acum pentru noi mângâiere în nevoi, ușurare în ispite și vindecare de păcate ne dăruiește nouă celor ce am dobândit mijlocirea ta fierbinte și al tău ajutor.

Și acum …

În grele neputințe acum am căzut Preasfântă Fecioară, tu ne ajută căci nădejdea noastră spre tine am pus-o noi, smeriții, nu ne trece cu vederea, Stăpână și mântuiește-ne Curată, pentru Fiul Tău, ca să ne izbăvim de osândă.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Sfinte Părinte, purtătorule de Dumnezeu, cei ce alergăm la tine, ca la un cald ajutător și grabnic folositor și cere pentru toți îndreptare, sufletelor luminare și trupurilor vindecare.

Caută cu milostivire cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu la necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Sedealna, glas 2

Apărător puternic și zid nebiruit te-ai arătat preaînțelepte celor ce cu credință și evlavie aleargă la tine și strigă cu umilință: Sfinte Părinte Justine, vino degrab’ și ne slobozește din primejdii și necazuri ca un rugător neîncetat înaintea Sfintei Treimi.

Slavă… Și acum…

Milostivă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv, vezi suferința și suspinul poporului tău și grăbește a-L ruga să se milostivească spre noi.

Cântarea a IV-a

Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sufletelor celor nestatornice fii povățuitor tu, de-a pururi pomenite, și alină tulburarea, dăruind pace inimilor noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Noaptea și ziua pe tine te chemăm, Sfinte Justin, întâmpină și mântuiește pe robii tăi din nevoia cea de acum.

Slavă…

Scânteie de har, ce cuprinde sufletele noastre de căință, de rugă și de dar ceresc ești purtătorule de Dumnezeu, Părinte, pentru noi, cei sărăciți de virtuți și istoviți de patimi și păcate.

Și acum…

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce grabnic ne primejduim, ci izbăvește-ne de tot păcatul și de orice neputință amară.

 Cântarea a V-a

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărește-ne pe piatra credinței pentru care te-ai luptat, Cuvioase, și prin sângele tău cel sfânt ai întărit Biserica lui Hristos și inimile noastre cele clătinate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dăruit de Cerul Preaînalt, pentru a ne fi pildă de apărare a dreptei credințe în vremea prigoanei ateiste, Părinte, nu ți-ai cruțat anii tinereții, pe care în temnițe i-ai petrecut, în cumplite bătăi și schingiuiri, pentru care te rugăm, dă-ne și nouă puterea să mărturisim dragostea noastră pentru Hristos în aceste vremuri de pe urmă.

Slavă…

Dragostea de Dumnezeu și neam mărturisind, preaviteazule luptător, rătăcirile vrăjmașilor hulitori cu dumnezeiască credință le-ai înfruntat și luminător te-ai arătat, luminând inimile tuturor cu razele darului.

Și acum…

O, Stăpână, preadulce acoperământ al celor din temnițe întunecate, nu ne lipsi acum de al tău grabnic ajutor, pe noi cei căzuți în cumplite nevoi.

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad și ca Iona mă rog: „Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primește rugăciunea noastră cea săracă și lacrimile noastre sfinte, să nu le treci cu vederea, căci neputința sufletului și a trupului până la iad a coborât viața noastră, însă tu, ca un doctor milostiv și îndurător, dă-ne vindecare, celor ce ne rugăm ție.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugămu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugăciunile tale și cu a ta apărare, să aflăm grabnică ușurare de vicleniile cele multe, dăruindu-ne a ta cerească binecuvântare.

Slavă…

Bezna cea de iad a păcatelor alung-o cu strălucirea razei dumnezeiești, cela ce ești purtător al Luminii veșnice.

Și acum…

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, podoabă de lumină cerească și har dumnezeiesc, luminează și sufletele noastre ca să cunoască pacea și bucuria Mirelui ceresc.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Sfinte Părinte, purtătorule de Dumnezeu, pe cei ce alergăm la tine, ca la un cald ajutător și grabnic folositor și cere pentru toți îndreptare, sufletelor luminare și trupurilor vindecare.

Caută cu milostivire cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Condac

Cald ocrotitor ești celor ce te cheamă, Sfinte Justin, podoaba cuvioșilor și mărturisitorilor. Nu trece cu vederea cererile robilor tăi, ci ca un îndurat, vino în ajutorul nostru, cei căzuți în grele ispite, ca să strigăm cu râvnă: „Dumnezeul nostru, slavă Ție”.

Prochimen glas 4

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Răsădit în casa Domnului în curțile Dumnezeului nostru va înflori. (Ev. De la Matei 18:1-6 și Matei 11:25-30)

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Justin, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stihira glas 6

Mare apărător și cald rugător te are pe tine neamul românesc în vremuri de încercare a dreptei credințe, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de a ta sfântă ocrotire, ca să lăudăm din adâncul sufletelor noastre învățăturile și lucrările tale cele bineplăcute lui Dumnezeu pe care le-ai plinit spre mântuirea sufletelor noastre.

Cântarea a VII-a

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon văpaia cuptorului au călcat-o cântând: „Dumnezeul părinților bine ești cuvântat”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, cel ce stai cu multă îndrăzneală în locașurile cerești mijlocește pentru pacea lumii și mântuirea noastră, a păcătoșilor și întărește credința noastră ortodoxă ca neîncetat să cântăm: „Dumnezeul părinților bine ești cuvântat”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dat-ai moștenire prea aleasă, nouă celor ce te lăudăm, să păzim hotarele legii strămoșești și ale neamului. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Justin nu înceta a ne sprijini pururi împotriva celor ce ne vrăjmășesc ca să cântăm: „Dumnezeul părinților bine ești cuvântat”.

Slavă…

Focul lăuntric al dragostei dumnezeiești purtându-l în inimă, mărturisitorule al dreptei credințe, de chinuri nu te-ai temut, ci în grozave temnițe: Aiud, Gherla, Pitești, Baia Sprie, Canal și Periprava te-ai luptat cu înaintemergătorii antihristului biruindu-i pe aceștia prin cântarea Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum…

Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, cu daruri dăruită, bucuria îngerilor și dulceața tuturor sfinților și a noastră a păcătoșilor nădejde, scăpare ție îți cerem. Preasfântă cu totul nevinovată, dimpreună cu Sf. Justin, roagă-te pentru pacea lumii și întărirea Bisericii.

Cântarea a VIII-a

Pe Împăratul Ceresc pe care-L laudă oștile îngerești lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe chipul credinței, în cântări și laude să-l mărim, credincioșii, căci a stricat uneltirile celor fărădelege ce huleau pe Dumnezeu și prin jertfa sa ne-a învățat să lăudăm Treimea cea de-o ființă și nedespărțită în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Așa cum pe patul de suferință ai binecuvântat țara și neamul românesc, trimite-ne și acum din cer a ta binecuvântare, Părinte, ca astfel, întăriți fiind să putem apăra și duce mai departe învățăturile încredințate nouă, fiilor tăi și astfel să ne mântuim sufletele cântând laudă Sfintei Treimi întru toți vecii.

Slavă…

Pe cel ce locuiește în corturile cerești împreună cu îngerii în cântări să-l mărim, pe viteazul ostaș al lui Hristos, pe Cuviosul Justin, care din păcate grele pe mulți a întors și neîncetat se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum…

Pe Tine, Împărăteasa cerurilor, te laudă neîncetat cetele îngerilor și dimpreună cu adunarea mărturisitorilor te cinstim. Cu aceștia, Preasfânta mea Născătoare de Dumnezeu și tu, Sfinte Cuvioase Justin roagă-te să se întărească credința ortodoxă și să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a IX-a

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine va putea lăuda viața ta, fericite părinte, și cine va putea spune mulțimea faptelor tale sfinte, de care se împărtășesc ai tăi fii, ce te cinstesc mângâiați de a ta ocrotire și povățuire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Justin roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fii cald ocrotitor al sfintelor tale mănăstiri, Părinte, pe care cu multă jertfă le-ai zidit spre luminarea și mântuirea celor ce cu credință intră și într-însele se roagă.

Slavă…

Veniți adunarea tuturor cuvioșilor și mărturisitorilor români dimpreună cu Sfântul Justin, cugetătorul de Dumnezeu, ca cei ce stați lângă Sfânta Treime și neîncetat rugați-vă pentru pacea lumii și întărirea Bisericii.

Și acum…

Pe Tine ceea ce ai născut pe Stăpânul și Domnul slavei te cântăm Preacurată Stăpână, căci tu ești Maica și lauda ortodocșilor.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Bucură-te al mănăstirilor tale dumnezeiesc ocrotitor și stâlp luminos al monahismului.

Sfinte Justin, veselia îngerilor, bucuria și frumusețea tuturor sfinților, pe tine te rugăm îngrădește mănăstirile tale, în care te-ai nevoit cu râvnă și te-ai făcut părtaș cetei mărturisitorilor și cuvioșilor.

Vas ales de sfințenie și purtător al Duhului Sfânt, comoară cerească plămădită din al nostru pământ strămoșesc pe Cuviosul Justin cu aleasă dragoste în rugăciuni să-l lăudăm. Pe al nostru sfințit martir, al cărui trup s-a arătat izvorâtor de mir să-l lăudăm credincioșii că acesta mijlocește pururi înaintea Sfintei Treimi pentru sufletele noastre.

Cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii, cu Mucenicii și Mărturisitorii, roagă-te lui Dumnezeu Sfinte Justin pentru sufletele noastre.

Dar duhovnicesc de la mănăstirea Paltin Petru Vodă, la 3 ani de la adormirea Părintelui Justin. Sursa: manastirea Paltin Petru Voda

Din minunile Sfântului Justin de la Petru Vodă

Părintele știa gândurile oamenilor
Eram împreună cu două fete și așteptam la rând la părintele Justin să intrăm. În același timp era privegherea de sâmbătă seara și noi începusem să vorbim, așteptând pe hol, despre următorul lucru: tare ne doream să intrăm la părintele, dar ne doream foarte mult să fim și la slujbă, și în special să luăm litie . Când intrăm la părintele, ce credeți? Ne oferă litie la toate trei, deși niciodată nu mai făcuse acest lucru, și mergeam de mult timp la el, întâmplare ce arată că părintele știa gândurile oamenilor și era un mare sfânt încă din viață.
Ca să nu fim mâhnite și să ne împlinească și dorința, Părintele ne-a dat nouă litia lui. Slavă Domnului pentru sfinții Lui! Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi păcătoșii. Amin!
(Cristina – Iași)

„Vreau să merg la Părintele!”
O familie din Timișoara venise cu o fetiță de 6 anișori să se închine la chilia părintelui. Mama povestește că fetița este rodul rugăciunilor părintelui Justin.

Neputând să aibă copii mai mulți ani, deși încercaseră tot ce se putea, părintele îi sfătuiește să adopte un copil. Își depun actele pentru adopție, dar tot nu se găsește nici un copil pentru ei. Atunci femeia vine din nou la părintele, cerându-i disperată ajutorul. Părintele foarte simplu le spune: „Mergeți acolo, veți întâlni o doamnă care vă va ajuta”.
Mergând din nou la centru cu adevărat, o doamnă aflând de căutarea lor le recomandă o fetiță de vreo doi anișori, pe care nu o lua nimeni din cauză că era cam bolnavă. Doamna îi ajută să facă și actele. Cei doi soți acceptă să o înfieze și vin cu fetița la părintele. Atunci părintele începe să le facă rugăciuni pentru înfiere, pentru sănătatea copilului, iar fetița se face bine.
Când părintele se îmbolnăvise, și era deja la spital, părinții nu știau de starea lui, dar fetița îi fiecare zi le spunea: „Vreau să merg la părintele!” „Vreau să merg la părintele!” (fetița avea acum 6 anișori, și între timp mai fusese de câteva ori la părintele, îl iubea foarte mult și era foarte atașată de părintele). Părinții spuneau: „Lasă, că mergem”… și au mai amânat. Apoi au aflat că părintele a murit, dar nu i-au spus nimic fetiței ca să nu o sperie.
Au venit la părintele și au reușit să-i mai sărute o dată mâna înainte de a fi îngropat. Când l-a văzut în sicriu, fetița a fugit direct la mâna părintelui, i-a sărutat-o și mare le-a fost surpriza că nu s-a speriat deloc de trupul neînsuflețit al părintelui, ci se adresa lui ca unui viu: „Părintele, părintele!” – bucuroasă să îl mai vadă o dată.
Părinții vin acum cu fetița în fiecare an la chilia părintelui, și spune că ea, când se face mare, vrea să se facă maică și să vină aici, la mănăstirea maicilor, lângă părintele.

La rând, la Părintele
Așteptam de ore întregi să intru în chilia Părintelui Justin și eram foarte neliniștită și nerăbdătoare, pentru că voiam să ajung să prind și slujba de noapte. Îmi tot spuneam: „Haideți măi, că vreau să ajung și la părintele, și la slujbă”. Când am ajuns în fața părintelui, același lucru mi-a spus: „Hai, măi, mai repede că vreau să ajung la slujbă”. Știa foarte bine gândurile și mai ales cunoștea sufletul omului.
Părintele este un sfânt și ne bucurăm din plin pentru că din ceruri ne ajută și ne dă fiecăruia ce ne trebuie și ce ne este de folos. Amin!

Noi minuni ale Cuviosului Părinte Justin Pârvu
Grabnic ajutător şi mângâietor celor ce îl cheamă în ajutor
Pentru mine Părintele Justin a devenit un sfânt ocrotitor pe care îl iubesc mult
Ceea ce urmează să vă mărturisesc este o intenţie de face cunoscută tuturor o minune pe care Dumnezeu mi-a dat să o trăiesc alături de fiica mea, Anastasia şi pe care am promis că voi încerca să o dezvălui. Dacă mă puteţi ajuta să-mi împlinesc promisiunea făcută sfinţilor chemaţi în ajutor, vă rog să publicaţi gândurile mele, dacă nu, înseamnă că aşa a fost voia Lui Dumnezeu.
,,Dumnezeul meu preaiubit, ai milă de noi!” Cu acest stăruitor gând am plecat spre Iaşi într-o dimineaţă înnorată, în luna iunie a acestui an 2014, alături de fiica mea de 4 luni şi de soţul meu, la Spitalul de copii Sfânta Maria, pentru investigaţii suplimentare, după ce în prealabil făcusem două rânduri de analize la Spitalul din Piatra-Neamţ.

Povestea noastră a început însă în luna mai când micuţa noastră a făcut bronşiolită şi am fost internate la Piatra pentru tratament. Boala s-a remis cu greutate după mai multe zile de antibiotic, deşi ar fi trebuit să se vadă îmbunătăţiri după primele doze, motiv pentru care doamna doctor, care ne-a ţinut sub observaţie, s-a gândit că este o altă cauză ce întreţine boala, astfel că a cerut analize suplimentare pentru depistarea acesteia.

Rezultatele arătau valori ale transaminazelor (la ficat) mai mari, iar amilaza pancreatică era 1, în condiţiile în care limita minimă trebuia să fie 13. După o lună de tratament am revenit pentru analize. Rezultatele ne-au şocat, transaminazele mai scăzuseră, însă amilaza era 2, se ridicase doar cu o unitate. S-a ajuns la concluzia că sistemul digestiv este afectat şi i s-a dat un diagnostic provizoriu – insuficienţă pancreatică. Am înţeles că după confirmarea lui la Iaşi ar fi urmat dozări cu insulină şi alte intervenţii atât de dure pentru trupşorul ei firav. De parcă lovitura nu ar fi fost destul de dureroasă, am aflat că această insuficienţă poate ascunde o altă boală fără vindecare, ce afectează substanţial calitatea vieţii. Practic, casa noastră ar fi trebuit să fie spitalul, pentru mulţi ani de acum încolo. Nu pot să exprim în cuvinte ce am simţit când am văzut acel diagnostic prezumtiv despre care citisem mult înainte să plecăm la Iaşi. Acesta însă, trebuia certificat prin teste şi repetarea analizelor.

De luni până miercuri am trăit momente pe care nu ştiu cum aş putea să le definesc. Am oscilat între durerea că-mi voi vedea copila suferind chinuită de aceste boli şi nădejdea că o minune se va întâmpla cu ea şi analizele vor ieşi de data aceasta, bune.
Parcă totul se prăbuşea în jur, şiroaie grele de lacrimi îmi năvăleau cu putere peste obraz, iar gândul că nu o pot ajuta cu nimic îmi făcea inima bucăţele. E cumplit ca părinte să aştepţi un diagnostic pentru copilul tău, care ţi-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.
În slăbiciunea mea mă întrebam deznădăjduită cu ce am greşit şi-L rugam pe Dumnezeu să-mi dea mie orice suferinţă fizică numai să o salveze pe ea. Toate aceste năvalnice valuri de durere creaseră profunde răni în inima mea. Mă întrebam dacă voi mai putea să am grijă de cei doi băieţi ai noştri, dacă voi mai putea să le înveselesc copilăria ori să le zâmbesc duios când vor avea nevoie de mama lor. De la etajul al patrulea al spitalului priveam fără speranţă lumea din jur, iar aşteptarea era atât de apăsătoare! Aş fi preferat să rămân acolo decât să-i dau soţului meu posibila veste că analizele confirmă temerile pe care le aveam.
Preabunul Dumnezeu, însă, mi-a întins mâna Lui mângâietoare şi m-a tras din hăul în care mă aflam sufleteşte. Mi-a adus aminte că a lăsat printre noi atâţia sfinţi grabnic ajutători care nu aşteaptă decât să-i strigăm şi ei ne vor duce rugăciunea la tronul Mântuitorului Care nu va lăsa pe nimeni nemângâiat.

Când am plecat de acasă, am luat cu mine icoana părintelui Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru-Vodă pe care am aşezat-o la capul fiicei mele. Luni seara, când îmi ţineam la piept copiliţa, mi-am ridicat ochii înlăcrimaţi spre icoana părintelui şi am simţit o putere de nedescris. Ochii lui îmi zâmbeau parcă, iar chipul blând şi luminos mă îndemna să nu-mi pierd nădejdea. Am ştiut din acel moment că trebuie să mă ridic. L-am rugat adânc pe părintele să ducă rugăciunea mea la Dumnezeu şi să-mi salveze fetiţa. Din acea clipă am ştiut că Dumnezeu mă aude şi că prin rugăciunile părintelui Justin, Anastasia se va face bine. Tot atunci am înţeles că nu întâmplător poartă acest nume care înseamnă ,,înviere”, că Dumnezeu are planuri mari cu ea, că rânduieşte totul pentru salvarea sufletelor noastre afundate în păcat.
Trebuie să precizez că i-am chemat în ajutor şi pe Sf. Efrem cel Nou, Sf. Parascheva, Sf. Anastasia, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Nectarie, Sf. Stelian, Sf. Nicolae şi nu în ultimul rând pe scumpa noastră Măicuţă a Domnului.
Tot în acele zile mi-a fost dat să simt dragostea celor din jur. Oameni minunaţi ne-au sunat ori ne-au scris mesaje prin care ne asigurau că se roagă pentru îngeraşul nostru şi că totul va fi bine.
Până miercuri după-amiază am stat cu ochii îndreptaţi spre cerul de pe care şi norii dispăruseră, şi am strigat, şi am strigat, iar ajutorul lui Dumnezeu nu a întârziat să apară. La un moment dat a intrat în salon medicul de gardă din acea după-amiază. Ţinea în mână rezultatele analizelor. Inima îmi bătea cu putere şi nu îndrăzneam parcă să întreb nimic. Ne-a privit nedumerit şi ne-a spus că analizele sunt… bune.

„Şi amilaza pancreatică?” – întreb eu.
„Şi aceasta e foarte bună… e 64”, îmi răspunde medicul.
A doua zi i-au recoltat din nou sânge pentru o altă analiză specială a pancreasului ce trebuia să vină peste o săptămână, dar Bunul Dumnezeu a vrut să scurteze suferinţa noastră şi nu ştiu cum s-a întâmplat că în ziua următoare a intrat în salon doamna doctor care ne-a spus că ne-a mai adus o veste bună – tripsina, analiza pe care o aşteptam, a venit mai repede şi e încadrată în limite normale. E atât de minunat să retrăiesc acea emoţie de fiecare dată când îmi amintesc ce-am simţit în acele clipe binecuvântate! Simţeam că zbor şi încă mai zbor cu sufletul spre Dumnezeul meu Cel Preamilostiv, care nu doreşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Mulţi sceptici ar spune că a fost o eroare de laborator, însă eu, cea care am trăit la intensitate maximă ceea ce mi s-a întâmplat, mărturisesc cu toată credinţa că s-a petrecut o minune. Toate celelalte rezultate erau identice cu rezultatele primite de două ori de la Spitalul din Piatra-Neamţ. Aveam în faţă trei exemplare diferite cu aceleaşi valori la fier, calciu, ficat şi altele. Singura diferenţă era în dreptul amilazei pancreatice, care arăta o dată 1, apoi 2 şi 64. De ce nu s-a dat eroare şi la celelalte rezultate? Doar amilaza era crescută de Dumnezeu nu până la limita minimă, adică 13, ci 64 ca să nu avem motive de îndoială că ceva minunat s-a petrecut cu fetiţa noastră. Precizez că limita maximă era 100.

Dau slavă Lui Dumnezeu pentru toate câte ni s-au întâmplat şi mulţumesc tuturor sfinţilor pe care i-am chemat în ajutor, în special părintelui Justin care pentru mine a devenit un sfânt ocrotitor pe care îl iubesc mult. Mărturisesc că am simţit ajutorul părintelui de mai multe ori. Nu l-am întâlnit în viaţă fiind, dar am ajuns să-i sărut mâna caldă şi înmiresmată după ce a trecut la Domnul. Eram însărcinată cu Anastasia. L-am rugat atunci să mă ajute să duc cu bine sarcina, iar naşterea naturală a decurs bine tot cu ajutorul lui, deşi copila era aşezată transversal, iar cordonul ombilical era dat în jurul gâtului.

Aceste întâmplări ne-au întărit credinţa. Ştiu şi cred că orice încercare, fie ea cât de grea nu este fără ieşire. Dumnezeu e atât de bun, iar Măicuţa Domnului este izbăvitoarea noastră din grelele păcate în care ne aflăm.
(Cu bucurie, Ionela)

Grabnic ajutător în naşterea de prunci
Am un copil de doi ani şi trei luni şi o fetiţă de trei luni. Pe băieţel îl cheamă Gheorghe şi pe fata de trei luni, Maria. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al rugăciunilor părintelui Justin am adus pe lume şi fetiţa pe care o cheamă Maria. După ce s-a născut băieţelul mă rugam să mai fac un copil pentru că băieţelul meu, tot timpul voia să se joace şi nu avea cu cine. Pe el l-am născut prin cezariană pentru că a fost o sarcină extrauterină şi doctorii mi-au spus să mulţumesc lui Dumnezeu pentru copilul pe care îl am, că alţii nu se ştie dacă vor mai fi. Vreme de un an de zile n-am reuşit să mai rămân însărcinată, dar când am venit la înmormântarea părintelui Justin m-am rugat să-mi ajute să mai aduc pe lume un copil. Şi minunea s-a întâmplat. Doctoriţa mi-a spus că sunt însărcinată de pe data de 20 iunie 2013. Am plâns de bucurie la auzul veştii şi apoi am născut-o pe Maria. Cred cu tărie că părintele Justin împlineşte toată cererea cea bună din rugăciunile noastre şi că ne aude ori de câte ori îl chemăm în ajutor.
Dumnezeu să mă ierte pe mine, păcătoasa şi să vă ajute şi pe dumneavoastră în toate.
(14 iunie 2014, Lupaşcu Ioana, Iaşi)

Articol preluat din Revista ATITUDINI, Nr. 35

Mormântul Părintelui Justin, izvorâtor de mir
Mă numesc Petru Daniel, sunt din Iaşi iar pe această cale vă voi relata o minune pe care am trăit-o la mormântul Părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Petru-Vodă din jud. Neamţ.
Pe data de 23.07.2014, după-amiaza, am plecat la drum cu maşina prietenului meu cel mai bun, Liviu, spre Mănăstirea Petru-Vodă din jud. Neamţ, fiind însoţiţi de încă 3 fete, pentru a merge la mormântul Pr. Justin Pârvu pe care prietenul meu l-a cunoscut pe când acesta era încă în viaţă. Din păcate eu, personal nu l-am cunoscut.
Ajunşi acolo, în curtea mănăstirii eu m-am despărţit de grup şi am mers direct la mormântul părintelui Justin, unde m-am închinat, iar în momentul în care eram în genunchi la mormânt şi am vrut să sărut mormântul am simţit un miros foarte plăcut, un miros ca de mir… În acel moment, ca să fiu sigur de ceea ce simt, cred că am mai mirosit încă o dată şi am observat că, crengile de brad cu care era acoperit mormântul părintelui, în partea dinspre picioare miroseau a mir. După care m-am închinat şi, fără să zic nimănui, am plecat în tăcere în biserica unde m-am închinat şi am scris nişte pomelnice pe care le-am dat părintelui şi, plătindu-le cu 40 de lei, care imediat a ţinut o slujbă de rugăciune scurtă pentru un grup de persoane bolnave, la care am asistat şi eu.
Ulterior eu am vrut să iau nişte ulei de la candela care arde la mormântul Pr. Justin, dar nu aveam recipient în care să pun şi am mers la chilia unde a locuit Pr. Justin. După ce m-am închinat în camera unde a vieţuit părintele Justin, am ieşit şi, fiind însoţit de prietenul meu, am cumpărat de acolo, de la un călugăr, mir cu iconiţe de la slujba Sf. Maslu şi la sugestia lui Liviu am cumpărat direct ulei din candela părintelui ambalat deja în recipiente speciale ca pentru mir, dându-i cred respectivului călugăr o bancnotă de 50 de lei, fără să dau prea mare importanţă la bani. Acesta mi-a spus că totul costă 30 de lei. În acel moment oarecum am aşteptat în sinea mea, pe fracţiune de secundă ca acesta să-mi dea restul, dar văzând că nu are intenţia să facă acest lucru, am plecat fără să-i cer restul de bani, cu gândul că este la mănăstire şi nu are bani şi restul i-l las lui, dar fără să zic ceva cuiva.
Imediat cum am ieşit din chilia Pr. Justin, m-am uitat în portofel cu gândul să văd câţi bani mai am pentru că ştiam de acasă, că nu prea mai aveam bani de cheltuială până la următorul salariu. Ştiam că aveam aşa, cam 250 lei bani bătuţi şi ceva mai mărunt de câte 10 lei, maxim vreo 300 lei. Ştiam sigur că aveam 2 bancnote de câte 100 lei şi o bancnotă de 50 de lei şi ceva mărunt, cam 40 de lei de câte 10 lei. Când m-am uitat în portofel am văzut că aveam aceiaşi bani, adică cum am zis mai sus, ca şi cum nu aş fi cheltuit nimic pe pomelnice şi ce am mai cumpărat la chilie, fapt care m-a făcut să mă gândesc destul de bine de unde am eu banii şi că era posibilitatea să nu fi ştiut exact câţi bani avusesem la mine… Cu toate acestea chiar dacă nu calculasem bine banii, ar fi fost imposibil să fi avut acei bani în buzunar pentru că prin cheltuielile făcute la mănăstire ar fi însemnat că aş fi avut la mine aproape 400 de lei şi nu aveam de unde să am acei bani…
Ulterior i-am povestit prietenului meu, Liviu, cele întâmplate şi am mers cu grupul la masă. După ce am mâncat, am mers cu Liviu în cimitir unde ne-am uitat la părinţii îngropaţi acolo, căutând oarecum să vedem cum îi cheamă şi am văzut mormintele poetului Radu Gyr, Pr. Gheorghe Calciu, după care au venit şi două din fetele din grup. Înainte să plecăm din cimitir, Liviu scoate o crenguţă de brad dintr-o punguţă şi mă întreabă a ce anume miroase, iar eu, mirosind-o în prezenţa celor două fete, îi zic că miroase a mir, iar acesta îmi zice că a luat-o de pe mormântul Pr. Justin. Liviu le dă crenguţa celor două fete să o miroase, iar una dintre ele încerca să găsească o explicaţie logică, zicea că fost stropită pe mormânt cu mir… După aceea am plecat spre mormânt să vedem dacă miroase a mir, acum fiind cu tot grupul, dar eu eram cu gândul la faptul că şi eu mirosisem acele crenguţe de pe mormânt şi emanau un miros de mir, dar am păstrat acest gând pentru mine. Ajunşi la mormântul Pr. Justin, m-am aşezat în genunchi exact în locul unde m-am închinat prima dată şi fără să zic nimănui, mă aplec cu scopul de a mirosi exact locul pe care l-am sărutat prima dată şi am observat faptul că acum, în prezenţa acestor persoane care mă însoţeau, respectivul loc mirosea doar a crenguţe de brad şi doar atât, mirosul de mir dispăruse, dar cu toate acestea am luat cu mine acasă o crenguţă de brad…
Mai târziu am aflat, de la o maică de la Petru-Vodă, că aşa făcea părintele Justin cu cei care nu prea aveau bani, că el le dădea… Acum numai bunul Dumnezeu ştie exact ce s-a întâmplat acolo…
Cam asta a fost experienţa mea trăită la Mănăstirea Petru-Vodă şi la mormântul Pr. Justin Pârvu, pe care cu mare drag v-o împărtăşesc şi vouă, aşa cum am împărtăşit-o şi altor persoane de la Mănăstirea de maici de la Petru-Vodă.
(Petru Daniel, Iaşi)

„PĂRINŢELE, SĂ-MI ADUCI ŞI MIE STRUGURI!”
În luna august a acestui an, fiica mea, Nicoleta, în vârstă de 3 anişori, a contractat o infecţie virală cu scaune diareice şi crampe abdominale care, după 3 săptămâni de durere şi tratamente schimbate, s-a soldat cu internarea la Spitalul Matei Balş timp de o săptămână. Evoluţia ei, în spital, a fost urmărită de cei de acasă cu sufletul la gură, cu rugăciuni îndreptate către Maica Domnului şi Sfântul Efrem cel Nou.
Înainte de externarea ei, o prietenă m-a îndemnat să mă rog la Părintele Justin căci ei mult îi ajutase. Soţul ei fusese încadrat în post cu respectarea legislaţiei în vigoare şi un salariu semnificativ mai mare după numai 8 sau 9 zile de rugăciuni la Maica Domnului şi Părintele Justin. Am ascultat-o destul de neîncrezătoare, dar m-am rugat şi eu la părintele.
La finele perioadei de spitalizare, doctoriţa care i-a monitorizat evoluţia în spital, ne-a comunicat că din punct de vedere infecţios, Adenovirusul nu mai ieşea în analize însă ficatul ei era mărit, iar crampele abdominale continuau să-şi facă simţită prezenţa. Ne-a îndrumat către un consult pediatric. După mai multe telefoane, am ajuns în mod nesperat, în cursul zilei cu externarea, la un alt spital. Deşi ne aşteptam la o nouă internare, doctoriţa care a examinat-o ne-a recomandat regim timp de o lună şi i-a mai efectuat analize. În seara aceleiaşi zile, ne întorceam acasă.
Situaţia a evoluat destul de bine însă, într-una din zile, a gustat din laptele de vacă, având interdicţie să-l consume până aflam dacă are intoleranţă sau nu, la el. Seara a început coşmarul cu: „Mami, mă doare burta!”. Mi s-au înmuiat picioarele şi broboane de sudoare mi-au apărut pe frunte. A avut scaun moale timp de 2 zile. Am apelat la un tratament simptomatic şi regim, iar lucrurile s-au îndreptat. În acest timp mă rugam la Părintele Justin. Am adormit şi eu cu o durere de burtă în timp ce mă rugam părintelui. Însă peste noapte, când m-am trezit, nu mai
aveam nimic. M-am bucurat mult! La culcare i-am pus imaginea cu părintele la pătuţ şi am îndemnat-o şi pe Nicoleta, să-l roage să o facă bine. Ea spunea: „Părinţele, să-mi aduci şi mie struguri!”, căci i-ar fi plăcut, dar nu avea voie. Eu i-am explicat că părintele trebuie să mijlocească la tronul lui Dumnezeu s-o facă bine, iar apoi îi putem da direct de la bucătărie, şi ei, struguri. A adormit spunând: „Doamne miluieşte!”
Acum este bine, i s-a permis să consume o gamă mai largă de alimente, dar cu precauţie. Îi urmărim în continuare evoluţia. Sperăm să nu mai retrăim clipele de coşmar însă, dacă va mai fi ceva, tot la părintele Justin îmi va fi scăparea!
(Lăcrămioara, Galaţi, august 2014)

„O să fie bine, o să mai trăieşti!”
L-am cunoscut pe părintele Justin Pârvu în ziua de 15 iulie 2012. Să vă spun povestea mea. În luna aprilie 2012 am fost diagnosticată cu cancer de sân. După multiple şi costisitoare investigaţii, diagnosticul crud a fost confirmat şi în data de 5 iulie 2012 am făcut prima şedinţă de chimioterapie.
Starea mea psihică era foarte proastă. Stadiul bolii era avansat. Medicii au spus că vor face tot ce se poate. Eram foarte speriată şi fără speranţă. La insistenţele unei prietene, după ce mi-am revenit oarecum, am plecat, vineri 13 iulie, spre mănăstirile din Moldova. Am ajuns la Agapia, la Mănăstirea Agapia Veche, unde am participat la slujbe, şi unde am aflat că Părintele Justin este la chilie, la Petru Vodă, şi primeşte pelerini. Eu aflasem despre accidentul de la Poarta Albă şi ştiam că Părintele este în spital, de aceea nu am crezut că pot avea bucuria să primesc binecuvântare de la sfinţia sa.
Am hotărât să încercăm să ajungem la Mănăstirea Petru-Vodă Paltin şi duminică, 15 iulie am ajuns la Mănăstirea Petru-Vodă, unde am participat la Sf. Liturghie. La sfârşitul slujbei am întrebat despre părintele Justin şi ne-au spus că este la mănăstirea de maici şi ne-au îndrumat cum să ajungem. Am ajuns la Mănăstirea Paltin şi ne-am trecut pe listă. La ora 19.00 ne-am aşezat la rând, iar pe la ora 20.00 am intrat la părintele. Parcă visam. Nu am crezut că voi reuşi să vorbesc cu părintele.
A venit rândul nostru şi am intrat împreună cu soţul meu la dânsul. Ne-a binecuvântat şi apoi a privit către mine. Eu i-am spus despre problema mea de sănătate. Dânsul mi-a spus următoarele: „Cancerul este cea mai perfidă boală, dacă te gândeşti la el, se dezvoltă. Să nu mănânci zahăr şi carne. Roagă-te la Maica Domnului şi la Sf. Nectarie, o să fie bine, o să mai trăieşti. Să citeşti zilnic Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Sf. Nectarie”. Apoi a luat o hârtie şi a spus: „Eu am să te trec în pomelnicul meu personal şi am să mă rog pentru tine”. Ne-a binecuvântat, i-am mulţumit şi apoi am ieşit. Nu aş mai fi plecat de acolo.
După aceea am plecat spre casă, am continuat tratamentul, dar acum aveam putere să lupt cu boala. Nu a fost uşor, dar auzeam tot timpul cuvintele Părintelui – „o să fie bine, o să mai trăieşti”.
Din clipa în care l-am văzut pe Părintele Justin mi-a dispărut frica şi am ştiut că voi trece peste această încercare. Îi mulţumesc Părintelui şi ştiu că se roagă pentru mine, pentru toţi românii şi pentru toată lumea.
(Sultana , Slobozia, septembrie 2014)

continuare în nr. 36 al Revistei Atitudini

„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni”

Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însărcinată în ultima lună şi se pregătea de naştere. Avea însă să treacă printr-o mare cumpănă. Sarcina se pare că era cu probleme. A născut un băieţel prin cezariană, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în comă, iar apoi în moarte clinică. Medicii nu îi mai dădeau şanse şi voiau să o deconecteze de la aparte. Eu însă m-am opus, pentru că nu îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu.

Era vineri când fiica mea fusese declarată de medici în moarte clinică. Am hotărât cu soţul meu să mergem la mai multe mănăstiri, cerând rugăciunile preoţilor şi călugărilor. Duminică seară ajungem şi la Petru Vodă. După 4 ore de aşteptare, ne vine şi nouă rândul să intrăm la Părintele. Părintele ne-a privit îndelung şi ne-a zis cu durere în ochi:

„Aţi ajuns foarte târziu”.

A scris pomelnicul, s-a rugat câteva minute, apoi, uitându-se într-o parte, ne-a spus:

„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni încet, încet”.

Şi într-adevăr aşa a fost. A doua zi, seara, fiica mea a ieşit din comă, spre uimirea medicilor care recunoşteau că este o minune. Şi, după cum spusese Părintele, fata mea şi-a revenit în timp, încet încet, cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile Părintelui Justin.

Acum sunt bucuroasă şi dau slavă lui Dumnezeu că nepotul meu, Andrei, are o mamă sănătoasă, care i-a oferit şi îi oferă o educaţie aleasă.

Mulţumim, Părinte!

Monica, Tg. Neamţ

Grabnic ajutător în găsirea unui loc de muncă

„Dumnezeu S-a milostivit de mine pentru iubirea ce o are faţă de acest Sfânt Mucenic contemporan”

Şi eu tocmai ce am trăit o minune a părintelui Justin. Ştiam că a fost un părinte cu totul deosebit, dar mă îndoiam înlăuntrul meu de sfinţenia sa. Nu credeam pe deplin că e deja în rândul sfinţilor. Nu ştiu de ce… Însă, mi-a ieşit în cale o amică ce mi-a povestit despre minunile din timpul vieţii şi de după adormirea sfinţiei sale întru Domnul.
Eram într-o clipă de deznădejde, primisem un răspuns negativ din partea unei firme şi aveam mare nevoie să mă angajez. Nu ştiam ce am să mă fac.

În clipa aceea, eram pe o bancă în Iaşi, lângă Catedrala Mitropolitană, plângeam şi mi-am amintit de Anca, prietena mea şi de vorbele ei despre părinte. Cu multă necredinţă i-am zis atunci printre lacrimi: „Părinte Justin, dacă într-adevăr mă auzi, ajută-mă!”.Exact că tatăl lunaticului… „Cred, ajută necredinţei mele”. Ştiam de darurile părintelui, credeam dar nu credeam.

În secunda următoare rugăciunii, pe aceeaşi bancă stând, a sunat telefonul şi a doua zi am mers la un interviu, unde azi, după ce luni mi-au confirmat acceptul lor în firmă, am semnat contractul. Părintele Justin mi-a ajutat să îmi găsesc un loc de muncă, când poate nu meritam. Dumnezeu S-a milostivit de mine pentru iubirea ce o are faţă de acest Sfânt Mucenic contemporan. Mă bucur că am şi azi binecuvântarea sa înscrisă pe cartea mea de rugăciuni. Iartă-mă, părinte, pentru necredinţa mea şi îţi mulţumesc şi fii mie luminător. Amin.

(M. din Iaşi)

Tămăduieşte un copil de spaimă şi de frică

Când fetiţa noastră avea cam 6 ani, a avut o perioadă în care era foarte speriată. Pe vremea aceea noi lucram până seara, iar copilul stătea ziua cu o bonă care, din lipsă de experienţă, dar şi din dorinţa de a se apropia cumva de copil, îi spunea tot felul de poveşti cu fantome, de groază.

Într-o zi, când am venit acasă de la serviciu, copilul a intrat într-o stare ca de şoc. Bătea vântul afară şi se auzea şuieratul lui pe coşul centralei. Fetiţa s-a speriat atât de tare de acel şuierat, pe fondul poveştii de groază, proaspăt povestite de bonă ei, încât cam un sfert de oră nu am putut să o dezlipesc de mine. Stătea agăţată de mine şi tipa, plângea. De atunci au început nopţile de coşmar. Nu putea dormi decât cu noi în pat, numai dacă atât eu cât şi soţul meu stăteam lângă ea şi ţineam fiecare mâinile pe ea. Numai aşa se simţea în siguranţă şi nu puteam, nici după ce adormea, să ne mişcăm din pat. Ne-am chinuit aşa câteva luni. Eram cu toţii extrem de tensionaţi, fiindcă nu aveam niciun fel de libertate de mişcare şi seara trebuia să dormim toţi în acelaşi pat, pentru ca ea să ne simtă aproape. Dacă mergeam la baie, se trezea noaptea şi venea cu mine. Nu stătea singură în cameră nici ziua, ci venea să stea în bucătărie, cu mine.

Ne-am decis să mergem la Părintele, cam după 6 luni de chin. Ajunşi acolo, am reuşit să intrăm destul de repede, contrar aşteptărilor. La Părinte se stătea şi cu zilele ca să poţi intra. De data aceasta în 3 ore eram înăuntru. Era iarnă, de ziua Părintelui, în februarie, cred că 2006 sau 2007. I-am povestit Părintelui problema noastră, ne-a binecuvântat, pe fetiţa noastră în mod special şi ne-a trimis la Părintele S. să ne citească rugăciuni, spunându-ne ca ulterior să revenim la dumnealui cu copilul.

Părintele a ştiut că vom putea reveni. Niciodată nu am reuşit să intrăm de două ori în aceeaşi zi la Părinte. Mereu am stat zile şi am fost fericiţi că am reuşit să luăm doar binecuvântare. De data aceasta am fost la Părintele S., ne-a citit o rugăciune tuturor, şi ne-am reîntors la Părintele Justin, reuşind să intrăm în alte două ore. A fost o mare minune pentru noi chiar şi aceasta. A doua oară a binecuvântat-o pe fetiţă din nou şi ne-a învăţat ce rugăciuni să mai facem ca leac împotriva fricii, care, aşa cum ne-a spus dumnealui: „vine de la vrăjmaşul, măi!”

Noi suntem din Bucureşti şi atunci aveam cazare la un hotel al instituţiei unde lucram, chiar lângă Mănăstirea Agapia. Am plecat noaptea de la Părintele Justin, îndreptându-ne spre Agapia. Ajunşi în cameră, după ce ne-am pregătit de culcare, fetiţa noastră, care se temea şi de umbra ei, a ieşit din cameră. Toaleta era pe hol, lumina era stinsă. Am întrebat-o unde se duce şi ne-a zis că la baie. De mai mult de jumătate de an nu mersese la toaletă singură! Şi asta acasă, unde cunoştea locul! Aici era într-un hotel străin, pe un hol întunecat şi nu a avut nicio ezitare. Noi n-am zis nimic, am aşteptat liniştiţi să revină în cameră şi ne uitam unul la altul, fără să ne vină să credem. Tot aşteptam să strige, să mă cheme, să se teamă. Teama nu a mai revenit niciodată de atunci.

Dăm slavă Domnului şi mulţumim Părintelui nostru drag pentru tot binele pe care l-a săvârşit în sufletele şi în viaţa noastră de familie!

Slăvit şi binecuvântat să fie în veci numele Sfântului nostru Părinte sus, în Ceruri, printre toţi Sfinţii! Şi mulţumim din suflet Părintelui S., pe care de atunci îl pomenim neîncetat în rugăciunile noastre!

(o familie din Bucureşti)

Articole preluate din Revista ATITUDINI şi din cartea “Din învăţăturile şi minunile Părintelui Justin Pârvu”

NOTĂ: Toţi cei care mai doresc să ne împărtăşească din minunile şi din clipele petrecute alături de Părintele Justin – sunt rugaţi să o facă pe adresa redacţiei: [email protected] . Va mulţumim!

About Post Author

Strirea Zilei

See author's posts