Valerian Stan: Sunt copiii pedepsiți pentru greșelile părinților? Situațiunea (CXXXV)

*Premierul ungar Viktor Orbán și camarazii săi de la Budapesta tocmai s-au trezit somând UE și Ucraina cu „negocieri de pace imediate”. Asta după ce, de un timp bun, aceiași s-au remarcat prin varii obstrucții la o politică solidară a UE față de invadatorul rus revizionist (ultima dintre obstrucțiii fiind întârzierea substanțială a ultimului pachet de sancțiuni comunitare la adresa Rusiei). Iar dacă la aceasta adăugăm că somația în cauză survine într-un moment în care Putin se dovedește împotmolit destul de rău în aventura sa ucraineană, gura liderilor de la Budapesta pare să miroase binișor a vodkă.

*Sunt copiii pedepsiți pentru greșelile părinților? În iunie 2019, am scris tot aici despre prejudecata greșită atribuită Vechiului Testament potrivit căreia „Copiii mănâncă aguridă iar copiilor li se strepezesc dinții”. Greșită pentru că, între altele, ceea ce tocmai am citat constituia doar un proverb al evreilor, însă cuvântul Domnului (prin profeții Ieremia și Iezechiel era în esență acesta: de exemplu, „Fiul nu va purta nedreptatea tatălui” (Iezechiel, 18:20). Ce n-am mai adăugat în urmă cu trei ani se referă la contradicția dintre acest cuvânt al Domnului și altul care de asemenea Îi aparține: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam” (Ieșire 20:5). Este evident că de la o perioadă istorică la alta s-a schimbat ceva anume. Așa cum arăta diaconul conferențiar doctor Alexandru Mihăilă („De ce pedeapsa până la al patrulea neam?”, Theologica, 29 decembrie 2011), „În perioada pre-exilică funcționa personalitatea corporativă, în timp ce profeții Ieremia și Iezechiel au fost contemporani cu prima parte a exilului. Iar anul 586 î.Hr. a însemnat nu doar începutul exilului babilonian, ci și detronarea definitivă a dinastiei lui David și distrugerea Templului. Or, în perioada pre-exilică regele și templul constituiau vârful unei piramide ierarhice care structura societatea antică. Regele era văzut ca un inel de legătură între divinitate și popor: dacă regele era vrednic, poporul și întregul pământ primeau binecuvântarea divină; dacă regele era nedemn, atrăgea pedeapsa divină nu numai asupra sa, ci și asupra supușilor. Societatea israelită în perioada monarhiei era compusă din așa-numitele familii extinse, conduse de tatăl familiei, care avea la scară mică aceeași funcție ca și regele la nivelul întregului popor. Exemple foarte bune sunt pentru aceasta patriarhii acelei vremi. Familia extinsă, definită ca o comunitate rezidențială (deci circumscrisă unei locuințe anume, spre deosebire de clan care dispune de mai multe comunități rezidențiale), cuprindea trei sau patru generații. Exilul a dus însă la fărâmițarea acestei structuri, accentul căzând pe responsabilitatea individuală, așa cum am văzut la Ieremia și Iezechiel.” Așadar nu avem de-a face cu o contradicție, ci cu o „reconfigurare socială”.

*Curtea Supremă a SUA a decis că în celebra „cauză Roe”, din urmă cu 50 de ani, se stabilise „în mod flagrant greșit” că avortul ar constitui un drept constituțional (Constituția Americii nu cuprinde nici cea mai vagă referire la avort). Decizia nu interzice propriu-zis avortul, ci statuează că reglementarea regimului juridic al acestuia va redeveni politică – fiind redată „reprezentanților aleși ai poporului”, adică legislativelor statale. Și nu va mai fi de competența instanțelor de judecată. Ca simplu comentator părelnic (care, este adevărat, se întâmplă să aibă o licență și în drept, și care are o lectură destul de bună, cred, a Constituției americane), sunt de părere că ce a decis acum Curtea Supremă e conform în literă și în spirit cu numita Constituție. Însă ce vreau să spun e mai ales că stânga extremistă de peste Ocean (asta a ajuns Partidul Democrat, un inamic pe față al Americii, alături de magnați precum Soros, și de cei stăpâni pe presă, pe internet și pe toți și toate – cu toții argați ai globalismului ateist), pentru a păstra puterea obținută prin furt în 2020, nu va ezita câtuși de puțin să declanșeze o rebeliune pustiitoare; pe lângă care cea din vara lui 2020 va fi fiind un cântec de leagăn. America s-ar putea nărui curând în dictatură, suferință și rușine. Iar președintele francez a atacat Curtea de la Washington (fără se explice și cu ce drept) știind că și Franța ar putea lua foc imediat din motive ideologice – motive pe care d-l Macron s-a ferit, abil și interesat, să le evoce în vreun fel. În sfârșit, aflăm că d-l Biden a promulgat „cea mai drastică lege privind armele de foc”. Să fie primită! Și, la cum arată astăzi respectul pentru lege pe acolo, să mai aibă și cine s-o respecte.

*Mi-ar plăcea ca atunci când abordează asemenea teme, publicația la care scriu (care altminteri asumă salutar valorile creștinismului ortodox) să trateze mai critic naționalismul extremist de odinioară, puseele provocatoare ale celui actual ori invazia rusească criminală din Ucraina. În același timp, însă, nu mi-ar plăcea câtuși de puțin să-mi fac auzită vocea în partea cealaltă, la televiziuni cu profil ateist-progresist, ori finanțate și îndatorate astfel statului sau oligarhiei rechinilor tranziției fesenist-securiste.