ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
din volumul „Istoria
Românilor”,
editat de Academia Română: „Biserica
noastră Ortodoxă este de origine apostolică, iar prin
succesiunea șirului de ierarhi orânduiți de Sfântul Apostol
Andrei până azi s-a păstrat, nu numai în Dobrogea, dar și pe întreg cuprinsul
românesc, garanția autenticității Evangheliei lui Hristos, peste
veacuri”.
Această
frază poate fi considerată baza spiritualității românești. Cu o
condiție: să nu facem cum am făcut deseori, adică, din orgolii
mărunte, personale, să ne tăiem singuri creanga de sub picioare,
subminînd tocmai acest tezaur care este format din „succesiunea
șirului de ierarhi orânduiți de Sfântul Apostol Andrei până
azi”,
cum bine spune Academia Română în textul de mai sus.
În
acest moment, la întrebarea care este cea mai veche Mitropolie de pe
teritoriul României dintre cele existente azi, răspunsul corect
este: Mitropolia
Țării Românești de la Curtea de Argeș.
Numai că, potrivit documentelor, Mitropolia
Țării Românești de la Curtea de Argeș a fost înființată prin
mutarea Mitropoliei Tomisului de la Vicina,
din actualul județ Constanța, de către Iachint de Vicina în anul
1359!
Iată,
deci, că întrebarea: care este cea mai veche Mitropolie de pe
teritoriul României nu poate să aibă un răspuns lămuritor decît
atunci cînd
se va reînființa străvechea Mitropolie a Tomisului,
căci viața duhovnicească a început pe teritoriul țării noastre
odată cu venirea pe aceste teritorii a Sfîntului Apostol Andrei,
întemeiată odată cu prima Mitropolie de Tomis și întronizarea
primului mitropolit, Theotimus I în anii 399-401, așa cum atestă
documentele din marile arhive ale lumii, inclusiv cele din Biblioteca
Apostolică a Vaticanului!
De
altfel, într-o Epistolă a ÎPS Teodosie, arhiepiscopul de Tomis,
către PS Daniel, Patriarhul BOR, a fost evocată succesiunea
„șirului
de ierarhi”
care a luminat viața duhovnicească din Scythia Minor și Tomis: „de
la Sfântul Andrei prin Evangelicus (sec. III), Bretanion (308-369),
Gerontius (381), Theotimus I (390-407), Thimotheus (431), Ioannes
(445-448), Alexander (448-452), Theotimus II (458), Petrus (496),
Paternus (498-520), Valentinianus (550-553), Anicetus (sec. X),
Vasile (sec. XI), Teodor (1303), Luca, Macarie 1339, Kiril 1347,
Iachint 1359”.
Așadar,
în acel an 1359, cînd Mitropolitul Iachint de Vicina devine
Mitropolit al Ungro-Vlahiei, iar Mitropolia de Tomis este mutată la
Curtea de Argeș, nu
avem actul de naștere al Bisericii Ortodoxe Române, ci doar
continuarea vieții spirituale creștine pe teritoriul actual al
României, cu originea în străvechiul Tomis!
Nu
avem dreptul să facem jocul unor istorici care și azi încearcă să
marcheze începutul României la 1918 sau, în cel mai fericit caz la
1859, ca și cînd pînă atunci pe teritoriul actual al României
n-ar fi fost nimic sau ar fi fost al altcuiva în lipsa românilor.
Documentele
arată că viața spirituală creștină își are începutul acum
2000 de ani, odată cu creștinarea săvîrșită de Sfântul Apostol
Andrei și a continuat neîntrerupt, în ciuda vicisitudinilor
istoriei, pînă azi. Din păcate, instituțiile statului român n-au
avut preocuparea constantă de a aduna din toate arhivele lumii
documentele referitoare la poporul român și, mai ales, la ierarhii
și teologii care s-au născut pe pămîntul nostru, devenind apoi
mari cărturari ai creștinătății. O indiferență greu de
înțeles, care dă apă la moară celor care ar vrea să ne prezinte
lumii ca un popor relativ tînăr, cu o țară artificial creată!
Un
bun exemplu pe care ar fi trebuit să-l urmăm demult ar fi
„Monumenta Germaniae Historica”.
About Post Author
