ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„O convertire
radicală a sistemului energetic la zero emisii de gaze este
considerată de [Secretarul general al ONU Antonio] Guterres, Clubul
de la Roma și IPCC (Comisia
interguvernamentală pentru schimbările climatice) ca fiind o măsură esențială. Pentru a o realiza, sunt promovate,
printre altele, digitalizarea extinsă și electrificarea.”
Antonio Guterres
folosește aceeași formulare gravă cu privire la climă pe care au
folosit-o în mod repetat Johan Rockström și alții în ultimii 20
de ani.[5] O convertire radicală a sistemului energetic la zero
emisii de gaze este considerată de Guterres, Clubul de la Roma și
IPCC (Comisia
interguvernamentală pentru schimbările climatice)ca fiind o măsură esențială. Pentru a o realiza, sunt promovate,
printre altele, digitalizarea extinsă și electrificarea, apreciază Jacob
Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologi, într-o serie de analize pentru Pharos.org din care ActiveNews a publicat deja trei părți (vedeți la articole relaționate).
„Tehnologiile
digitale pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la
realizarea mai multor SDG [Sustainable Development Goals, obiective
de dezvoltare durabilă] (încredere ridicată). De exemplu,
senzorii, Internetul obiectelor, robotica și inteligența
artificială pot îmbunătăți gestionarea energiei în toate
sectoarele, pot crește eficiența energetică și pot promova
adoptarea multor tehnologii bazate pe emisii reduse, inclusiv energia
regenerabilă descentralizată, creând în același timp
oportunități economice.”[6]
De asemenea, în
diferite moduri, trebuie să fim convinși să reducem emisiile
legate de transport. Potrivit IPCC, acest obiectiv poate fi atins
prin creșterea costului combustibilului, prin utilizarea în comun a
mașinilor „inteligente” și prin managementul lanțurilor de
aprovizionare. Alte metode, cum sunt munca la distanță și
digitalizarea, au putut fi testate pe scară largă în contextul
lockdown-urilor cauzate de COVID-19. Totuși, în timpul primei faze
a pandemiei, această măsură a avut doar un efect pe termen scurt
asupra emisiilor. Pentru ONU, acest lucru indică faptul că sunt
necesare măsuri mai stricte pentru atingerea obiectivelor.
Încă din 2010,
Fundația Europeană pentru Climă, condusă de Jules Kortenhorst
(fostă McKinsey și Royal Dutch Shell), a prezentat raportulStrategia 2050 Comisarului european pentru Acțiunile climatice de atunci, Connie
Hedegaard.
Scopul a fost de a susține obiectivele UE în materie de
climă și energie și reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu
80–95% până în 2050. ECF [Fundația Europeană pentru Climă] a
fost înființată în 2008 de către opt fundații americane pentru
a „determina luarea unui angajamentul politic și conștientizarea
situației de urgență globală” și pentru a crea o societate
fără emisii de gaze cu efect de seră.
Astăzi, fundația este
finanțată, printre altele, de Stiftung Mercator, Rockefeller
Brothers Fund, IKEA Foundation, Growald Family Fund și Bloomberg
Philanthropies.
Fostul comisar Hedegaard face parte în prezent din
consiliul de administrație al Fundației Europene pentru Climă și
este membră a unuia dintre foștii beneficiari ai ECF, Clubul de la
Roma. Câțiva dintre membrii clubului, cum ar fi Anders Wijkman și
Hans Joachim Schellnhuber, au deținut de-a lungul anilor funcția de
consilieri.
În timpul
Adunării Generale a ONU din 2021, a fost organizat un Dialog la
nivel înalt pe tema energiei, cu 130 de lideri globali, care au
stabilit o foaie de parcurs globală pentru furnizarea de energie cu
scopul de a ajunge la emisii zero de dioxid de carbon până în
2050. Aceasta are legătură cu SDG 7 – „Energie durabilă pentru
toți” – și cu îndeplinirea Acordului de la Paris.[7] Jules
Kortenhorst, care este acum directorul Institutului Rocky Mountain, a
fost unul dintre participanți. În cadrul întrunirii, au fost
lansate și cinci rapoarte tematice despre modul în care se
intenționează realizarea tranziției energetice [8].
Această
strategie pledează pentru eliminarea treptată a utilizării
cărbunelui până în 2030 în țările OCDE [Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică] și până în 2040 în alte
țări. În același timp, se promite un acces universal la energie,
un plan care pare greu (dacă nu imposibil) de implementat fără
surse de energie fosilă. În 2020, cărbunele a reprezentat 27,2%
din aprovizionarea cu energie, petrolul 31,2%, gazele naturale 24,7%
și energia nucleară 4,3%, în timp ce sursele regenerabile de
energie (inclusiv hidroenergie) au reprezentat doar 12,6%.
Fundația
Rockefeller, care face parte din două dintre cele cinci grupuri de
lucru ale ONU, și-a asumat totuși sarcina și a format, în
legătură cu reuniunea ONU privind schimbările climatice de la
Glasgow (COP26) din noiembrie 2021, parteneriatul Global Energy
Alliance for People & Planet („Alianța energetică globală pentru oameni și planetă”)
pentru a promova obiectivul numărul 7. Alianța include și
parteneri precum Banca Mondială, Jeff Bezos Earth Fund și Fundația
IKEA.[9]
Potrivit
Fundației Rockefeller (RF), țările bogate au cheltuit multe
miliarde pentru a-și vaccina cetățenii și, în același timp,
pentru a-și schimba economiile pentru a deveni mai digitale (ceea ce
pentru RF este totuna cu a fi ecologic). Totuși, țările sărace au
ajuns într-o situație grea și, prin urmare, au nevoie de
„asistența binevoitoare” a Fundației Rockefeller. Scopul este
de a ajuta țările în curs de dezvoltare să creeze proiecte
energetice care pot fi „agregate, multiplicate și ajustate –
pentru reducerea emisiilor de carbon, extinderea accesului la energie
și crearea de locuri de muncă verzi”.
Metoda se axează
în principal pe electrificare, eliminarea treptată a energiei
fosile, utilizarea surselor de energie regenerabilă și crearea de
rețele de distribuție mici (tehnologii de energie regenerabilă
distribuită). Acest lucru trebuie realizat prin exploatarea
potențialului inteligenței artificiale, al energiei solare și al
bateriilor. În același timp, se promit milioane de noi locuri de
muncă. Însă cât de realist este un astfel de plan rămâne de
văzut (dacă sună prea bine pentru a fi adevărat, adesea chiar așa
este).
La aceeași
întâlnire, Alianța financiară de la Glasgow pentru Emisii Zero a fost creată sub conducerea trimisului special al ONU pentru
Acțiune și finanțare climatică, Mark Carney. Este o persoană cu
greutate în sectorul bancar, membru al Grupului celor 30, membru al
consiliului de administrație al Forumului Economic Mondial, fiind,
între 2013-2020, și șeful băncii centrale britanice Bank of
England. Din conducere mai face parte fostul primar al New Yorkului
Mike Bloomberg, filantrop și proprietar al Bloomberg Media
Group.[10]
Grupul de
directori este condus de Nili Gilbert (WEF Young Global Leader) de la Fondul
David Rockefeller și printre membri sunt Larry Fink de la BlackRock, CEO-ul Bank of
America Brian Moynihan și „purtătorul de arme” al lui Al Gore
de la Generation Investment Management, David Blood.Această asociație reprezintă cele mai puternice forțe economice
din lume și vedem încă o dată „la butoane” Forumul Economic
Mondial, BlackRock și fundațiile Rockefeller.
Alianța
s-a reunit pentru a „accelera decarbonizarea economiei globale”.
Aceasta înseamnă o reformă a regulilor financiare pentru a
sprijini tranziția către o economie neutră din punct de vedere al
emisiilor de carbon, eliminarea treptată a subvențiilor pentru
combustibilii fosili, stabilirea prețurilor pentru emisiile de
dioxid de carbon, planuri obligatorii de conversie și raportarea
climatică pentru companiile publice și private.
Larry
Fink scrie, în scrisoarea sa anuală în calitate de CEO, că
„decarbonizarea economiei globale va crea cea mai mare oportunitate
de investiții din viața noastră”. Acest plan include
electrificarea extinsă și digitalizarea lumii.
În
același timp, au fost efectuate pregătiri de către grupul de
reflecție al Forumului Economic Mondial „Consiliul pentru viitorul
global în privința tranziției energetice” și grupul de lucru Shaping the Future of Energy, Materials and
Infrastructure („Construirea viitorului în domeniul energiei, materialelor și
infrastructurii”). În primul grup, Jules Kortenhorst a fost
președinte până în 2020 împreună cu reprezentanții Royal Dutch
Shell, BlackRock și China National Petroleum Company. Al doilea grup
include companii precum Bahrain Petroleum, BP, Chevron, Crescent
Petroleum, Occidental, Petrobras, SaudiAramco, Shell Oil, Suncor și
Total. Acestea sunt companii energetice care își bazează
majoritatea operațiunilor pe exploatarea hidrocarburilor. Nu pare un
lucru foarte probabil ca aceștia să renunțe voluntar la afacerile
lor pentru a trece numai la dezvoltarea de soluții bazate pe energia
regenerabilă.
În
schimb, mulți analiști cred că se urmărește trecerea la o
dependență mai mare de gazele naturale, fapt pe care îl pot
valorifica companiile petroliere precum Royal Dutch Shell și țările
producătoare de gaze naturale. Gazele naturale sunt considerate o
soluție de tranziție. Trecerea de la cărbune la gaze naturale a
avut loc atât în Statele Unite, cât și în Europa.[11]
Aceasta
a însemnat, de asemenea, că Europa a devenit tot mai dependentă de
gazele naturale din Rusia, deoarece energia regenerabilă nu îi
poate satisface nevoile, în contextul în care tot mai multe
centrale electrice pe cărbune (și centrale nucleare) sunt închise.
O
componentă principală a tranziției o constituie electrificarea
aproape a tuturor lucrurilor. Este, de asemenea, o parte a tranziției
digitale, când totul trebuie interconectat, sistem în care consumul
trebuie să poată fi măsurat și controlat cu ajutorul rețelelor
electrice inteligente. Aceasta este o prioritate pentru Forumul
Economic Mondial, punct care se reflectă în rapoartele lor privind
tranziția energetică.
Este un obiectiv urmărit și de ONU.
„Sunt
necesare sisteme mai eficiente de colectare a datelor și aplicare a
lor, care să fie deschise, fiabile și complete, pentru a accelera
dezvoltarea eficientă a politicii, planificării și sistemelor
energetice incluzive. Digitalizarea și tehnologiile Industriei 4.0
pot acționa, de asemenea, ca factori ai schimbării.” [12]
Este,
de asemenea, vorba de construirea unei infrastructuri complet noi,
care să permită dezvoltarea orașului inteligent cu „mobilitate
partajată” și mașini autonome.
„Sunt
vremuri interesante în care noile tehnologii le permit oamenilor să
își regândească stilul de viață pentru a trăi într-un mod mai
durabil și mai eficient. Mobilitate inteligentă. Apă inteligentă.
Rețea inteligenta. Integrare inteligentă. Acestea sunt bazele
orașelor de mâine, [baze] care sunt așezate astăzi.” [13]
În
plus, este vorba de conectarea sistemului energetic la sistemul
financiar. Se dorește ca noul sistem economic tehnocratic să se
bazeze pe consumul de energie și pe creditele de dioxid de carbon.
Ideea că acest sistem s-ar putea baza în întregime pe energia
regenerabilă pare în prezent utopică și foarte puțin probabilă.
În schimb, electrificarea și digitizarea sunt obiectivul principal.
Traziția
sistemului energetic, împreună cu o arhitectură globală în
domeniul sănătății și transformarea digitală constituie
principalele priorități ale G20 în acest an. În timp ce COVID-19
a fost factorul declanșator pentru înființarea unui nou sistem de
sănătate, războiul din Ucraina a adus pe tapet, într-un mod
foarte clar, problema energetică. În plus, se ridică întrebarea
cum vom face față unei crize alimentare iminente.
„Istoria
nostră se află într-adevăr într-un moment de cotitură. Nu
cunoaștem încă deplin amploarea schimbărilor sistemice și
structurale care vor avea loc. Totuși, știm clar că sistemele
energetice globale, sistemele alimentare și lanțurile de
aprovizionare vor fi profund afectate.” – (Klaus Schwab, Summit-ul
Guvernului Mondial, 2022 – Video în deschidere).
Jacob
Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologie
Sursa: Pharos.org / Traducere: Irina Bazon
(Va
urma)
Referințe:
[5]
Expresia „puncte critice” a fost folosită prima dată de David
Wasdell în raportul său „Beyond the Tipping point” („Dincolo
de punctul critic”), coautor fiind Hans Joachim Schellnhuber.
[6]
IPCC (2022), Climate Change 2022, Mitigation of Climate Change
[„Atenuarea schimbărilor climatice”], Rezumat pentru factorii de
decizie https://report.ipcc.ch/ar6wg3/pdf/IPCC_AR6_WGIII_SummaryForPolicymakers.pdf
[7]
ONU (2021), Strategia globală pentru acțiunea accelerată SDG7 în
sprijinul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și Acordul de la
Paris privind schimbările climatice https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/hlde_outcome_-_sdg7_global_roadmap.pdf
[8]
ONU (2021), Dialogul la nivel înalt pe tema energiei, New York,
septembrie 2021, Rapoarte tematice https://www.un.org/en/hlde-2021/page/theme-reports
[9]
Alianța Globală pentru Energie https://www.globalenergyalliance.org/
[10]
De asemenea, membru al Comisiei Trilaterale și al Consiliului pentru
Relații Externe.
[11]
Rooney, Catherine (2021), „Modul în care se schimbă piața
energetică din SUA”, Forumul Economic Mondial https://www.weforum.org/agenda/2021/06/energy-us-market-shift/
[12]
Organizația Națiunilor Unite (2021), Raport tematic pe tema
inovației, tehnologiei și datelor, Secretariatul Dialogului la
nivel înalt privind energia 2021 https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/2021-twg_4-exesummarie-061721.pdf,
Divizia pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, Departamentul
pentru Afaceri Economice și Sociale a Națiunilor Unite
[13]
Forumul Economic Mondial (2018), „Vehicule electrice pentru orașe
mai inteligente: viitorul energiei și al mobilității” https://www3.weforum.org/docs/WEF_2018_%20Electric_For_Smarter_Cities.pdf
About Post Author
