ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Avem onoarea de a publica acest text al profesorului dr. Nicholas Dima, fost deținut politic, jurnalist și scriitor, apărător al românismului pe meleaguri americane și în lume, chiar de ziua de naștere a dânsului. La Mulți Ani!
Detentia politica din
regimul comunist trebuie analizata cu mare atentie si inteleasa foarte
bine pentru ca daca nu invatam din trecut riscam sa repetam istoria
si ne meritam soarta.
Am fost condamnat in 1956
pentru incercarea de trecere a frontierei in Iugoslavia. Eram
student si inca nu implinsem 20 de ani. Cu aproape doi ani mai
inainte, fratele meu Ion, cu sapte ani mai in vasta decat mine,
fusese condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru… ’crima
de uneltire impotriva clasei muncitoare.’
In 1969 am ajuns totusi in
America si in primul an mi-am scris amintirile din inchisoare, carte
publicata in 1974 de Asociatia Culturala Romana din Hamilton, Canada.
Este o carte tinereasca si descriptiva si cred ca azi exemplarele
care mai exista reprezinta o raritate editoriala.
Am preluat subiectul la
maturitate si in ianuarie 1990, dupa aproape 20 de ai de cand
srisesem primele amintiri din inchisoare, am dezvoltat si extins
subiectul si am publicat volumul Journey to
Freedom. Noua carte a aparut in Statele Unite
in limba engleza si apoi in doua editii in tara cu titlul Calatorie
spre Libertate. Aceasta lucrare este in mare
parte analitica si interpretativa.
Fac aceste precizari pentru
ca in vederea intelegerii semnificatiei inchisorilor comuniste trebuie
sa abordezi trei planuri paralele si diferite:
In primul rand, ce s-a
intamplat? Ceea ce inseamna descrierea factuala a evenimentelor. Apoi,
de ce s-a intamplat? Aceasta insemna analiza si diagnoza. Si in final,
ce avertismente pot fi emise pentru lumea de azi; deci, prognoza.
Pe 20 iulie 2022 implinesc 86
de ani si dupa ce am parcurs toate etapele vietii si am acumulat
cunostinte, educatie universitara si o experienta dobandita pe trei
continente, am ajuns la cateva concluzii care merita impartasite. Am
enuntat o parte din concluzii in unele din cele 12 carti pe care
le-am scris in decursul vietii si in sutele de articole publicate de
cand am ajuns in occident in 1968 si pana in azi.
Pentru intelegerea
experientei penitenciare, personal, la capitolul factual, as mentiona
ca ilustrative urmatoarele episoade mai putin obisnuite:
– Am fost intemnitat la Aiud
timp de un an si jumatate in aceeasi inchisoare cu fratele meu Ion,
dar nu ne-am intalnit nici odata.
– Tot la Aiud am fost
pedepsit de multe ori cu izolare severa la subsolul cladirii
Celularului, pedepse care au variat intre 5 si 15 zile fiecare. Am
gasit referatele de pedepsire in dosarul penal pe care l-am consultat
in ultimii ani la CNSAS. Este socant sa observi cat de meticulosi au
fost comunistii cu detaliile neimportante ale detentiei si cat de
inumani au fost fata de marile crime pe care nu le mentioneaza
nicaieri…
Si totusi in ce consta
izolarea? Sub Celular, principala cladire a complexului penitenciar
Aiud, fusese sapate patru celule betonate in care erau izolati cei
pedepsiti. Ni se dadea masa obisnuita odata la trei zile. Noaptea ni
se aducea un pat de metal si o patura mucegaita. O pedeapsa in plus
era stingerea luminii in cursul zilei, adica ramaneai intr-un
intuneric absolut. In total, am petrecut peste 40 de zile la izolare…
Si totusi, de acolo am amintiri unice!
Nota Bene: Dupa zisa revolutie din ’89 celulele de pedeapsa au fost distruse si
umplute cu moloz pentru a sterge probabil urmele inumanitatii
regimului.
– As mai mentiona de asemenea
faptul ca la Gherla am fost in aceeasi camera cu Paul Goma, dar nu
ne-am ‘intalnit’ atunci pentru ca in acea incapere destinata in
mod normal unui numar de 20-30 de detinuti fusesem inghesuiti peste o
suta de suflete… Ne-am dat seama ca fusesem impreuna multi ani mai
tarziu cand Goma m-a vizitat la Washington si cand ne depanam
impreuna amintirile… Trecuseră 20 de ani…
Comunismul brutal din trecut
si intr-o forma noua Globalizarea cu manusi de azi, reprezinta metode
draconice de a indeparta omul de scopul sau spiritual. Deci, ca sa
intelegi ce a insemnat inchisoarea sub comunisti trebuie sa accepti ca
scopul vietii este in esenta si in final spiritual si ca exista
Dumnezeu. In inchisori diavolul a incercat sa distruga si credinta si
natiunea. Redau la acest punct un mic fragment din ultimul meu
articol postat si difuzat luna trecuta, iunie 2022:
…Am incercat sa inteleg
cele doua mari atentate impotriva umanitatii comise de securitate in
inchisorile din Romania. Anume, asa-zisele reeducari practicate la
inchisoarea din Pitesti in jurul anului 1950 si respectiv, la
inchisoarea din Aiud in anii 1960. Acolo satana a experimentat cum
poate fi fortata natura umana astfel incat omul sa-si renege si sa-si
terfeleasca originea, familia, credinta si scopul. Subliniez ca in
nici o alta tara comunista nu au fost practicate asemenea orori. Si
de ce in Romania? Pentru ca nationalismul romanesc a fost si profund
crestin. Trebuia incercate cele mai diabolice metode pentru
distrugerea constiintei nationale si crestine. Daca metodele reuseau
in Romania, puteau fi aplicate ori unde in lume. Si s-a incercat.
Zisa reeducare de la
Pitesti s-a facut prin metode barbare si a vizat limitele fizice ale
tineretului nationalist. Reeducarea de la Aiud a fost mult mai
sofisticata si a urmarit pervertirea sufleteasca a detinutilor
politici maturi. La Pitesti detinutii erau striviti fizic; la Aiud
erau ademeniti si compromisi sufleteste.
Convingerea mea este ca
rezultatele acelor experimente sunt folosite acum la nivel
international de catre cercurile globaliste in vederea manipularii
intregii omeniri. Se pare ca intreaga lume a devenit un camp
experimental in care metodele variaza de la cele aplicate la Pitesti
la cele folosite la Aiud. Cine experimenteaza si ce se urmareste?
La inchisoarea din Pitesti
experimentul era condus de un ofiter de securitate zis Ion Marina, pe
numele lui real Itzicovici. La Aiud era condus de colonelul Craciun.
Cei care au studiat fenomenul sustin ca amandoi raportau rezultatele
generalului Boris Grunberg, alias Nikolsky, din ministerul de interne
care la randul lui le trimitea direct la Moscova. La vremea
respectiva, multi ofiteri superiori din securitata romaneasca si din
KGB-ul sovietic erau evrei. Cum se justifica acestia? Este obligatia
lor sa se explice.
Adevarul este ca multi
dintre promotorii globalizarii de azi sunt evrei, dar de data aceasta
lideri lor sunt total divizati. Unii dintre ei, cei din categoria luiSoros, urmaresc comunizarea lumii. Evreii constienti, care isi dau
seama de pericolul care ne paste pe toti, se opun insa comunismului
si promoveaza capitalismul de tip occidental. In prezent, conflictual
s-a aprins in Ucraina, dar marea miza este Rusia si in viitor China!
Revenind la experienta
penitenciara, pot conchide ca scopul persecutiilor a fost sa distruga
nationalismul; sa desfiinteze simtul national; si sa anihileze
credinta. In esenta, scopul este deci sa organizeze o lume fara
Dumnezeu. Acesta pare si scopul globalistilor.
In ce ma priveste, am avut
noroc si in inchisoare nu am fost supus zisei reeducari. Totusi,
intreaga mea viata a fost ca un maraton contra curentului anti-uman,
anti-national, si anti-crestin preponderent in lumea noastra. Nu am
putut opri curentul, dar nici nu l-am lasat sa ma striveasca.
Acum,
la apusul vietii, imi dau seama ca singura speranta, a noastra a
tuturor, este acceptarea preceptelor
crestine.
Daca nu vrem sa traim sfarsitul civilizatiei
crestin-europene!…