ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Oricât
de aiuritoare par, aceste întrebări trebuie puse. O cer dezbaterile, scenariile
și presupusurile la fel de aiuritoare de pe malurile Dâmboviței și de pe alte
maluri mai civilizate.
Atacul
cu bombă de lângă Moscova asupra Dughinilor a fost un act de război. Parte din
războiul care face ravagii în Ucraina și care amenință să se întindă în toată
lumea.
Primul
război din istorie în care propaganda a devenit mai importantă decât situația
de pe front.
Niciodată
până acum nu a existat o asemenea cantitate de știri false și de manipulare în
jurul unui război.
(La
fel cum niciodată în istorie o molimă nu a provocat atâtea minciuni și manipulare.
Dovadă că Războiul din Ucraina este doar episodul II din planul început cu
Pandemia.)
Era
firesc deci ca și atacul cu bombă împotriva familiei Dughin să fie confiscat de
propagandă.
Cum
de este Dughina întreagă în coșciug după ce a fost spulberată de o bombă?
(Sau,
cum se exprima doamna MP într-una dintre cele mai halucinante postări pe care
le-am văzut vreodată, comentând imaginea cu Dughin, tatăl disperat, la locul
exploziei: „Îți pui mâinile în cap când realizezi cât de ÎMPRĂȘTIATĂ e
fii-ta”.)
Sau:De ce zâmbește tatăl la înmormântarea fiicei?
Nu
trebuie să fii vreun expert în comunicare ca să miroși că asemenea întrebări formulate
în spațiul public au rolul de a induce ideea că atentatul nu a fost real. Că ar
fi vorba mai degrabă de o înscenare pusă la cale de Putin și de „creierul” său,
diabolicul Dughin.
Subconștientului
colectiv i se sugerează că, prin această înșelăciune mediatică (Maskirovka, tipică
școlii KGB), Kremlinul a urmărit de fapt să păteze imaginea lui Zelenski.
Să
îl transforme, pasămite, pe liderul ucrainean din erou național în terorist
internațional.
Pare
că ne aflăm pe buza delirului.
Și
totuși întrebările de mai sus chiar au fost puse. Mai mult, formulate cu
abilitate în forme și contexte care să provoace dezbateri încinse. Și
dezbinare. Să producă falii în societate.
Acest
gen de tertip mediatic ne este cunoscut din vremea Pandemiei. Când, de pildă,
ni se spunea că Vaccinul ne dăruiește libertatea de a merge în concediu sau de
a ne vedea părinții și bunicii.
Scopul
grosolanei manipulări era dublu:
1. Să împartă opinia publică în două
tabere, ale căror opinii să se anuleze reciproc, prin „acuzații” futile de
genul „Vaccinistule” – „Antivaccinistule”, împiedicând astfel o dezbatere
reală;
2. Să deturneze atenția de la adevărata,
cruciala temă: „Este Vaccinul EFICIENT în combaterea Pandemiei?”.
În
mod analog, punerea la îndoială, prin întrebări și remarci insidioase, a
realității atacului cu bombă care i-a vizat pe Dughini are și el un dublu scop:
1. Să anuleze orice opinii contrare
narațiunii oficiale prin argumentul-măciucă: „Putinistule!”;
2. Să deturneze atenția de la chestiunea
fundamentală: „Este atacul cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina LEGITIM?”
*
Spuneam
că, niciodată în istorie, într-un război, propaganda nu a jucat un rol atât de important.
Din
prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina (24 februarie), Kievul și aliații săi
occidentali au făcut tot ce le-a stat în putință să îl diabolizeze pe Putin și
să îl transforme pe Zelenski într-un erou de poveste.
Nici
Saddam Hussein, nici Bashar al-Assad, nici măcar Ossama bin Laden sau Abu Bakr
al-Baghdadi nu au avut parte de „înnegrirea” mediatică a lui Vladimir Putin.
Liderul
rus a fost prezentat fără nuanțe drept Răul Suprem. Dracul Gol.
Prin
contrast, Volodimir Zelenski a fost transformat într-un semi-zeu modern,
amestec de mit și film, de Roland de Ronceveaux și Superman.
De
la bun început, colosala mașinărie de propagandă a ținut să ne atragă atenția
că în Ucraina nu are loc un război oarecare, cum au fost cele din Irak, Siria sau –
horribile dictu – Afganistan.
Nici
pe departe. Ni s-a indus (pe gât) că este vorba de lupta decisivă,
eliberatoare, dintre Bine și Rău. Ucraina este însuși Armaghedonul biblic. De
soarta războiului din Ucraina depinde soarta întregii omeniri.
Atașându-i-se
conflictului ruso-ucrainean o miză planetară și un abur mistic, devenea
posibilă continuarea planului declanșat odată cu Pandemia: Marea Resetare.
După
SARS-CoV-2, lumea trebuia salvată de un alt virus mortal: Putin.
Din
cauza războiului, Starea de Urgență se prelungește.
„Trebuie să răbdăm”, ne explica Josep Borrell, comisarul pentru
politică externă al UE.
Știm:
stoicism pentru binele omenirii.
Până
cedează Putin.
Nu
mai durează mult.
Premierul
belgian Alexander De Croo ne-a spus și cât: doar „următoarele 5-10 ierni vor fi
dificile”.
Pe
urmă ne obișnuim.
Frica
și Pre-càu-ția nu trebuie să slăbească. Cenzura și Controlul se înăspresc. Pentru
că „Dușmanul nu doarme”.
Socoteala
mașinăriei de propagandă este simplă: cu cât Putin (noul Virus) este mai
periculos, cu atât sacrificiile draconice sunt înghițite mai ușor de populație.
Cu
atât aceasta acceptă trecerea mai rapidă de la Bunăstare la Sărăcie și de la
Libertate la Sclavie.
Și
dacă nu acceptă, se justifică un pulan mai contondent.
*
Situația
de „invadat” i-a conferit de la bun început o situație mediatică privilegiată
lui Zelenski.
Victima
se bucură întotdeauna de simpatie.
În
prima fază a războiului, regimului de la Kiev i-a fost ușor să respingă
informațiile – tot mai multe– despre folosirea civililor ca scuturi umane. Sau
despre atrocitățile trupelor ucrainene împotriva populației care – din motive
etnice sau politice – simpatiza cu rușii.
Iar
opinia publică a fost mai dispusă să închidă ochii la bombardamentele ucrainene
asupra unor zone de peste granița cu Rusia, locuite de civili.
În
doar șase luni, însă, situația s-a schimbat dramatic. S-au înmulțit dovezile că
atrocitățile forțelor ucrainene sunt reale. S-au îndesit relatările și
mărturiile din presă.
Darraportul Amnesty International a pus capacul.
Luându-și
toate precauțiile de exprimare, neuitând să amintească vinovăția primordială a
Rusiei invadatoare, documentul Amnesty este devastator la adresa regimului de
la Kiev, pe care îl acuză de crime de război împotriva propriei populații.
Amnesty
International cu greu poate fi acuzată de „Putinism”. Este una dintre cele mai
progresiste organizații din lume, care, de decenii, instrumentalizează tema
„Drepturilor Omului” în scopuri globaliste.
Se
dovedea astfel că Zelenski nu este nici pe departe Făt Frumosul din Vogue, nici
Eroul din Tranșee pe care ni l-a băgat pe gât propaganda. Că era și el un pui de
drac, la fel ca Putin. Un dictator și un criminal pe care doar anvergura îl
diferențiază de omologul său rus.
Problema
cea mai mare pentru Zelenski este că aceste dezvăluiri vin tocmai când regimul
de la Kiev încearcă o schimbare a strategiei de război: reluarea atacurilor
asupra centralei nucleare de la Zaporojie, acțiunile de sabotaj din Crimeea, lovirea
unor obiective civile din zonele ocupare de ruși – cum este mall-ul din Donețk
sau, în fine, atacul cu bombă împotriva Dughinilor.
Poate
din cauza împuținării resurselor militare, poate pentru că vrea să forțeze cu
orice preț o extindere a conflictului, poate din alte pricini, Zelenski se orientează tot mai mult spre un război de gherilă în spatele
liniilor inamice.
Problema
este că între un astfel de război și terorism diferența este subțire ca un fir
de păr.
Dacă
distrugi obiective militare (sau care pot fi folosite în scop militar) și dacă
ucizi militari inamici, acțiunile în spatele frontului sunt legitime. Cu atât
mai mult pentru o țară invadată și ocupată (parțial).
Dacă
însă distrugi obiective civile și/sau ucizi civili, atunci este vorba de
terorism sadea.
Dughin
și fiica lui erau civili. Faptul că teoretizau imperialismul rusesc NU îi
transformă în ținte legitime.
La Cuvânt se răspunde cu Cuvânt, nu cu glonț. La
Idee se răspunde cu Idee, nu cu bombă.
Nici
dacă dușmanul ucide civili, un răspuns simetric NU este legitim. Dreptul
internațional califică o asemenea faptă drept crimă. La fel, și morala
creștină.
De
aceea mașinăria de propagandă se dă de ceasul morții (sic!) să demonstreze
LEGITIMITATEA atacului cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina.
*
Ambasadorul
Ucrainei în Kazahstan, Piotr Vrublevski, declara pe 21 august, a doua zi după asasinat:
„Încercăm
să ucidem cât de mulți (ruși) cu putință. Cu cât ucidem mai mulți ruși acum, cu
atât copiii noștri vor avea de ucis mai puțini.”
O
asemenea declarație ar fi trebuit să cutremure toată lumea civilizată. Ea i-ar
fi putut foarte bine aparține lui Hitler.
Mașinăria
de propagandă și de zgomote a avut grijă să o acopere.
Era
esențial să o facă: aceste vorbe mustind de sânge confirmă amestecul Kievului
în atacul terorist împotriva Dughinilor.
Și
Nazismul regimului Zelenski.
*
Marea
Resetare și-a propus să lichideze „marea majoritate” a populației lumii, pentru
că este „inutilă”.
Metoda
pare să fie întoarcerea în timp până în epoca omului de peșteră: foamete, gândaci,
canibalism, beznă, frig, teroare, ură.
Retrogradarea
Omenirii se face cu o rapiditate uluitoare. În doi ani de zile ne-am întors în
urmă cu două mii de ani.
Legea
Talionului – „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” – tocmai a fost
reinstaurată.
Legea
Batalionului. Legea lui Azov.
În atacul cu bombă de lângă Moscova nu a fost ucisă Daria Dughina. A
fost „împrăștiat” Iisus Hristos.
About Post Author
