ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Mesajul IPS Părinte Mitropolit Teofan către
pelerini, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva (octombrie 2022)
„Mergi
în pace, pelerinule!” este un cuvânt străvechi pe care îl rosteau cei de demult
pentru cei care plecau în pelerinaj, mergeau în pelerinaj la diferite locuri
sfinte ale creștinătății.
„Mergi
în pace, pelerinule!” este și cuvântul pe care îl adresez tuturor acelora care
au venit, care vin și vor veni anul acesta la Iași pentru a se închina în fața
raclei cu sfintele moaște ale Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva,
cea mult folositoare și adânc rugătoare.
Mergi
în pace, pelerinule, de unde ești tu: din Ardeal sau din Oltenia, din Banat,
din Maramureș, din Dobrogea, din Muntenia, de aici, din Moldova, din Moldova
cea de răsărit, Basarabia cea răstignită, din Serbia sau Bulgaria, din
Muntenegru sau din Bosnia și Herțegovina, de oriunde ești, mergi în pace,
pelerinule!
Mergi
în pace, pelerinule! Bucură-te de clipa de închinare la raclele cu sfintele
moaște ale Sfintei Parascheva și ale Sfântului Paisie de la Neamț! Umple-te de
bucurie! Umple-ți, mai ales, straița sufletului cu merinde de har, pace și
binecuvântare pentru a te hrăni și a te adăpa în clipe de bucurie sau în
ceasuri de încercare!
Mergi
și spune lumii cât de Bun și cât de Dulce este Domnul, cât de minunați sunt
sfinții lui Dumnezeu! Mărturisește către toți cei pe care îi întâlnești pe cale
că Hristos este Calea, Adevărul și Viața, că fără de Hristos nu putem face
nimic bun, adevărat, adânc, înălțător și cuprinzător!
Rog pe
Dumnezeu să așeze mâna Sa ocrotitoare asupra fiecărui pelerin, să-l apere de
rele în călătoria lui. Înger călăuzitor să-l însoțească și fiecare să se
întoarcă cu bucurie, cu pace și cu sufletul plin la casa lui. Mergi în pace,
pelerinule!
SĂRBĂTOAREA SFINTEI CUVIOASE
PARASCHEVA
(Iași, 14 octombrie 2022)
– comunicat de presă –
Sărbătoarea de anul acesta a Sfintei
Cuvioase Parascheva de la Iași este dedicată anului omagial al rugăciunii în
viața Bisericii și a creștinului și anului comemorativ al Sfinților isihaști
Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț. Ținând cont că se
împlinesc 300 de ani de la nașterea Sfântului Paisie (Velicicovschi) de la
Neamț (1722-1794), alături de Ocrotitoarea Moldovei va fi așezată spre închinare
și racla cu sfintele moaște ale Sfântului Paisie, adusă de la Mănăstirea Neamț.
Pelerinajul la Sfânta Cuvioasă
Parascheva va începe sâmbătă, 8 octombrie, când, de la ora 6, racla cu sfintele
moaște va fi scoasă din Catedrala Mitropolitană în cadrul tradiționalei
procesiuni și va fi depusă în baldachinul special amenajat, unde va rămâne timp
de o săptămână, până sâmbătă, pe 15 octombrie. Dacă însă fluxul de pelerini va
fi mare în această ultimă zi a pelerinajului, așezarea raclei cu sfintele
moaște în Catedrala Mitropolitană va fi amânată până ce numărul credincioșilor
va fi suficient pentru a putea fi gestionat în interior, decizia urmând a se
anunța în acele momente.
În data de 14 octombrie 2022, ziua de
prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva, slujba Sfintei Liturghii va fi
oficiată, începând cu ora 9.00, pe un podium amplasat pe Bulevardul Ștefan cel
Mare și Sfânt, în dreptul altarului Catedralei Mitropolitane. Pentru cei care
nu vor reuși să fie prezenți în preajma zonei amenajate, anunțăm că slujba va
putea fi urmărită și de la distanță, pe câteva ecrane de mari dimensiuni
amplasate de Primăria Municipiului Iași în mai multe locații.
Reprezentanții instituțiilor de presă
vor avea acces la hramul Sfintei Parascheva pe baza legitimațiilor de serviciu,
cu rugămintea de a trimite anterior, pentru a putea comunica mai eficient, pe
adresa presa@mmb.ro, datele de contact: instituția de presă, numele și
prenumele jurnalistului, funcția, adresa de email și un număr de mobil. Zonele
de acces și alte informații utile vor fi comunicate de organizatori la fața
locului.
Programul evenimentelor de anul acesta
organizate de Arhiepiscopia Iașilor cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase
Parascheva este atașat mai jos, împreună cu informații despre viața Sfântului
Cuvios Paisie de la Neamț.
Să avem mereu gândul la rugăciune, ca
prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, nădăjduind ca sărbătoarea
Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași să ne aducă tuturor sănătate, pace și
bucurie sfântă!
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva – 2022
Program
7-16 octombrie 2022
Vineri,
7 octombrie 2022
· Ora 20.00 – Primirea la Catedrala
Mitropolitană din Iași a raclei cu sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț
Sâmbătă,
8 octombrie 2022
· Ora 6.00 – Acatistul Sfintei
Cuvioase Parascheva, urmat de procesiunea în jurul Catedralei Mitropolitane cu
moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț și depunerea lor spre
închinare în baldachinul de pe platoul din fața căminului preoțesc „Sfântul
Mare Mucenic Gheorghe”
· Orele 6.45-11.30 –
Miezonoptica, Utrenia și Sfânta Liturghie, apoi Acatistul Sfintei Cuvioase
Parascheva
· Orele 16.00-18.00 – Ceasul 9,
Vecernia, Litia și Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
Duminică, 9
octombrie 2022
· Orele 6.30-11.30 – Miezonoptica, Utrenia, Sfânta Liturghie arhierească și Acatistul Sfintei Cuvioase
Parascheva
· Orele 16.00-18.00 – Ceasul 9, Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului și Paraclisul
Sfintei Cuvioase Parascheva
· Orele
19.00-20.30 – Pelerinajul„Calea Sfinților”: Procesiune
cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț (se va ieși pe poarta de lângă
Casa Nicodim – Strada I. C. Brătianu – Strada Cuza Vodă – Strada Armeană –
Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” – Strada Costache Negri – Mănăstirea
„Sfinții Trei Ierarhi” – Catedrala Mitropolitană)
Luni, 10
octombrie 2022
· Orele 6.45-11.30– Miezonoptica,
Utrenia și Sfânta Liturghie, apoi Acatistul Sfintei
Cuvioase Parascheva
· Orele 17.00-18.00 – Paraclisul Sfintei Cuvioase
Parascheva
· Orele
19.00-23.00 –
Vecernia, Litia și Utrenia Sfântului Simeon Noul Teolog și a Sfântului Grigorie
Palama
Marți,
11 octombrie 2022
· Orele
6.45-11.30 – Miezonoptica,
Acatistul Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, Ceasurile, Utrenia, Sfânta
Liturghie, apoi Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Ora 17.00-18.00 – Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Ora 18.00 – Prezentarea volumului de
Canoane închinate Sfintei Cuvioase Parascheva, publicat de Editura Doxologia.
Prezintă pr. prof. dr. Dragoș Bahrim și lect. dr. Adrian Sârbu. Canoanele din
volum vor fi interpretate de Corul „Basileus” al Seminarului Teologic Ortodox
„Sfântul Vasile cel Mare” Iași, dirijor arhid. prof. Mihai Ursache.
Evenimentul are loc la Librăria „Doxologia”
· Orele
19.00-23.00 – Slujba de priveghere, Vecernia,
Litia și Utrenia Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț
Miercuri, 12
octombrie 2022
· Orele 6.45-11.30– Miezonoptica,
Acatistul Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, Ceasurile și Sfânta
Liturghie, Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Ora
17.00-18.00 – Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Orele 19.00-23.00 – Slujba de priveghere, Vecernia, Litia și Utrenia
Sfântului Apostol Andrei
Joi, 13 octombrie 2022
· Orele 6.45-11.30 – Miezonoptica, Acatistul Sf. Apostol
Andrei, Ceasurile și Sfânta
Liturghie arhierească, apoi Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Orele 17.00-18.00 – Paraclisul
Sfintei Cuvioase Parascheva
· Ora 19.00 – Concert Accapela (în Catedrala Mitropolitană)
· Orele 21.00-00.00 – Slujba de
priveghere, Vecernia, Litia și Utrenia Sfintei Cuvioase Parascheva, unită cu a
Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț
· Orele 0.00-2.00 – Sfânta Liturghie arhierească
Vineri,
14 octombrie 2022
· Orele
7.00-9.00 – Miezonoptica, Acatistul Sfintei Cuvioase
Parascheva, Ceasurile și Slavoslovia Mare
· Orele
9.00-12.30 – Sfânta
Liturghie arhierească
(pe podiumul din Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt)
· Orele
17.00-18.00 – Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Orele 19.00-23.00 – Slujba de
priveghere, Vecernia, Litia și Utrenia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a
Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv
Sâmbătă, 15 octombrie 2022
· Orele 6.45-11.30 – Miezonoptica, Acatistul Sfântului
Mare Mucenic Gheorghe, Ceasurile și Sfânta
Liturghie arhierească; Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva
· Orele
16.00-18.30 – Ceasul
9, Vecernia, Litia și Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
Duminică, 16
octombrie 2022
· Orele 6.30-12.00 – Miezonoptica, Utrenia, Sfânta Liturghie și Acatistul Sfintei
Cuvioase Parascheva
· Orele
15.30-18.00 – Ceasul
9, Vecernia, Paraclisul
Maicii Domnului și Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva
Viața Sfântului Cuvios Paisie
de la Neamț (1722-1794)
Cuviosul Paisie s-a născut la Poltava, în Ucraina, la 21 decembrie
1722, în familia protopopului Ioan Velicikovschi și a soției sale, Irina,
ajunsă mai târziu monahie, cu numele Iuliana, în Mănăstirea „Acoperământul
Maicii Domnului” din împrejurimile Poltavei. Petru – numele de botez al
Sfântului Paisie – era al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați, care
muriseră cu toții înainte ca el să atingă vârsta de douăzeci de ani. Orfan de
tată de la vârsta de patru ani, a învățat să scrie și să citească sub
îndrumarea mamei sale și a fratelui mai mare, Ioan.
Între 1735-1739, urmează primul ciclu al Academiei Duhovnicești
din Kiev. Încă din acești primi ani ai copilăriei, Petru a căutat să
împlinească marea aspirație a vieții sale, aceea de a se face monah, ca pe o
necesitate a sufletului său. Mai întâi a mers la Mănăstirea Liubețk, aproape de
orașul cu același nume, apoi la cea din Medvedovski, la sud de orașul Kiev –
parte a Ucrainei de astăzi, ce se afla atunci sub administrație poloneză –,
unde a îmbrățișat prima treaptă a monahismului, cea de rasofor, la 19 ani, primind
numele de Platon.
Reîntors la Kiev, dar temându-se de conflictele religioase și
naționale frecvente atunci în teritoriul administrat de polonezi, s-a refugiat
mai întâi în faimoasa Lavră a Peșterilor (Lavra Pecerska). Platon, viitorul
stareț Paisie, se îndrăgostise de pământul Moldovei, de poporul creștin și de
limba sa, atunci când participase la Liturghia săvârșită la Kiev în limba
română de mitropolitul Antonie al Moldovei. Astfel, la începutul anului 1743,
după o scurtă ședere la Schitul Dălhăuți, a mers la Schitul Trăisteni de la
curbura Carpaților unde egumen era părintele Mihail, care emigrase cu mulți ani
înainte împreună cu alți monahi ucraineni în Principatele Române. Aceste
schituri, împreună cu alte zece așezăminte monahale similare din regiune, se
găseau atunci sub povățuirea duhovnicească a starețului Vasile de la Poiana
Mărului. Platon, însă, nu l-a urmat pe acesta, de frică să nu fie constrâns a
primi hirotonia întru preot. A mers la Schitul Cârnul, preferând să viețuiască
în liniște în preajma sihăstriei bătrânului isihast Onufrie. În cei aproximativ
patru ani de ședere în Țara Românească, din primăvara anului 1743 până în 1746,
după Paști, el a învățat limba română, dar mai cu seamă a avut prilejul de a se
iniția în experiența vieții monahale într-un climat de intensă viață
duhovnicească și contemplativă. Era o perioadă în care monahismul Principatelor
Române ale Valahiei și Moldovei reprezenta „unul dintre cele mai
înfloritoare colțișoare ale lumii ortodoxe”.
Strânsele legături existente între Principatele Române și Muntele
Athos, cu un flux continuu de monahi în ambele sensuri, și dorința de a evita
hirotonia l-au determinat pe tânărul Platon să caute la Sfântul Munte locul
ideal în care să-și împlinească vocația sa monahală. El pleacă spre Athos la
începutul verii anului 1746, sosind acolo la 4 iulie. Întrucât monahii de
origine slavă viețuiau în Mănăstirea Pantocrator, el s-a așezat în
împrejurimile acestei mănăstiri, într-un loc retras, numit Kyparis. A viețuit
acolo mai mult de trei ani în singurătate și sărăcie, până când la Athos a
sosit starețul Vasile de la Poiana Mărului. Acesta l-a îndrumat în lupta
duhovnicească și l-a tuns monah cu numele Paisie. Era în anul 1750, iar Paisie
avea atunci aproape douăzeci și opt de ani.
La mai puțin de trei luni după aceasta, sosește din Moldova
monahul Visarion, care îl roagă pe Paisie să-l primească drept ucenic. Peste un
timp, li se vor alătura alți monahi români, iar mai târziu și slavi. De la
Kyparis, ei s-au mutat în edificiile mai încăpătoare ale chiliei Sfântul
Constantin, dependentă de Mănăstirea Pantocrator. Când numărul fraților a ajuns
la doisprezece monahi, s-a resimțit necesitatea de a avea un preot și un
duhovnic pentru comunitate și pentru săvârșirea pravilei bisericești. La insistența
ucenicilor și constrâns de situație, Paisie acceptă preoția, în 1758, la vârstă
de 36 de ani, fiind hirotonit de episcopul român Grigorie Roșca.
Creșterea continuă a comunității în următorii ani l-a obligat să
se mute din nou la schitul mai încăpător al Sfântului Proroc Ilie, ce era pe
atunci pustiu. Renovează încăperile schitului din temelie și adaug încă alte
șaisprezece chilii noi. După șaptesprezece ani de viețuire în Sfântul Munte,
dată fiind situația în fața autoritățile otomane, căci Sfântul Munte se afla
atunci sub jurisdicția administrativă turcească, starețul Paisie hotărăște,
împreună cu toți cei 64 de ucenici români și slavi, să revină în Țările Române.
În luna septembrie 1763, starețul Paisie se așază la Mănăstirea
Dragomirna, în nordul Moldovei, care-i fusese pusă la dispoziție de către
Mitropolitul Gavriil Calimachi (1760-1786) și de Voievodul Grigore Calimachi
(1761-1764). La Dragomirna a organizat viața monahală pe principiile athonite,
cu pravile mult mai severe de cele ce se respectau până atunci în mănăstirile
din Țările Române. La Dragomirna, Paisie a primit schima cea mare, a treia și
cea mai înaltă treaptă monahală după tradiția bizantină, fără a i se schimba
însă numele.
La sfârșitul războiului ruso-turc din anii 1768-1774, Austria a
obținut pentru servicii de mediere de la Imperiul Otoman o parte importantă din
partea de nord a Principatului Moldovei, numită Bucovina. Mănăstirea Dragomirna
a ajuns astfel a fi înglobată în teritoriile Imperiului Habsburgic. Temându-se
de presiuni religioase din partea regimului iosefin austriac, starețul Paisie
se refugiază cu cei 350 de monahi ai săi la Mănăstirea Secu, la invitația
egumenului de acolo, unde s-au așezat la 14 octombrie 1775. Primiți cu dragoste
frățească la Secu, s-au confruntat totuși cu o acută lipsă de chilii, pe care
au început îndată a le zidi înăuntru și pe dinafară de zidurile mănăstirii,
precum și prin pădure.
În această împrejurare, domnitorul Constantin Moruzi (1777-1782),
împreună cu boierii divanului și cu Mitropolitul Gavriil au hotărât să dea
obștii cea mai mare și mai vestită mănăstire a țării, Mănăstirea Neamț. Astfel,
la 15 august 1779, Paisie s-a stabilit la Neamț, fără a lăsa conducerea
Secului, cumulând astfel conducerea ambelor mănăstiri. Aceasta este ultima etapă
a vieții marelui stareț, cea care a lăsat urmele cele mai durabile și a avut
influența cea mai mare asupra monahismului românesc. Aici, Paisie a reluat pe o
scară mult mai vastă inițiativele sale culturale, mai cu seamă activitatea
literară. Două echipe de traducători și copiști lucrau neîncetat la revizuirea
și traducerea în slavonă și română a scrierilor filocalice. Neamțul
acelor ani devenise centrul monahismului ortodox, școală de viață isihastă și
cultură duhovnicească pentru întreg Răsăritul ortodox.
Vestit în întregul Răsărit ortodox, venerat de monahi și de
credincioși, foarte mult iubit de obștea sa de la Secu și Neamț, alcătuită din
aproape o mie de monahi români, ruși, ucraineni, sârbi, greci și bulgari,
starețul Paisie a trecut la cele veșnice în miercurea primei zile din Postul
Nașterii Domnului, la 15 noiembrie 1794, în vârstă de 72 de ani. A plâns după
el toată obștea părinților și fraților timp de trei zile, apoi sâmbătă i-au
așezat moaștele în mormântul său din Biserica „Înălțarea Domnului”.
Înmormântarea lui a fost condusă de episcopul Veniamin Costachi, participând o
mulțime mare de preoți, călugări, laici, nobili și oameni obișnuiți. Pe
lespedea de marmură albă stă scris în românește și slavonește inscripția: „Aicea
se odihnește fericitul părintele nostru starețul, ieroschimonah și arhimandrit
Paisie, malorosiianul, carele venind de la Muntele Atonului în Moldavia cu 60
de ucenici, și aicea mulțime de frați adunând, și viața cea de obște pren sine
o au înnoitu, și așa cătră Domnul s-au mutat. La anul 1794, noemvrie 15, în
zilele binecredinciosului domn Mihail Suțul voievod și al Preasfințitului
Mitropolit Iacov”. Sfintele moaște ale Sfântului Paisie au fost dezgropate
în veacul al XIX-lea, dovedindu-se a fi nestricate. Au fost așezate într-o
raclă situată într-un baldachin amenajat în pronaosul bisericii Mănăstirii
Neamț, un important loc de pelerinaj pentru întreaga Ortodoxie.
* Informațiile sunt
preluate din volumul Paisianismul în contextul cultural și spiritual sud-est
și est european (secolele XVIII-XIX), de Valentina Pelin, apărut la Editura
Doxologia în anul 2017.
Viața Sfintei Cuvioase
Parascheva de la Iași
Născută
în Epivat (azi
Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de
Constantinopol, capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva a trăit în
prima jumătate a veacului al XI-lea. Și-a însușit încă din fragedă copilărie
modelul viețuirii întru Hristos, înțelegând sensurile profunde ale iubirii de
semeni, ale milosteniei și faptelor bune.
La
vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta
Evanghelie cuvintele: „Oricine voiește să vină după
Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu
8, 34). A fost momentul care a decis definitiv traseul pe care Cuvioasa
Parascheva avea să-l urmeze: cel al credinței în Hristos și al jertfirii pentru
cei nevoiași. Astfel, așa cum consemnează scrierile, toată viața sa și-a
împărțit hainele și tot ce avea mai de preț celor sărmani și lipsiți de ajutor.
După moartea
părinților, a părăsit casa părintească din Epivat, îndreptându-se spre locurile
sfinte de la Ierusalim, pe care-și dorea cu ardoare să le vadă. A început acest
lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s-a închinat la
moaștele sfinților din cetate. Aici a cerut binecuvântarea părinților
duhovnicești și și-a continuat drumul, stând un timp la Calcedon (actualul
Kadikoy, în Turcia), mergând apoi în Heracleea Pontului, într-o mănăstire
închinată Maicii Domnului.
După un
timp, Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot
restul vieții sale în locurile în care au trăit Mântuitorul și Sfinții
Apostoli. Astfel, după ce s-a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul
Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul
și Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viață aspră și plină de nevoințe.
La 25
de ani însă, a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându-se spre
casă, după ce într-o noapte, în timp ce se ruga, un înger de lumină i-a spus: „Lasă pustiul și întoarce-te în patria ta,
unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele
tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinți, pe rude și toate bunurile din
lume”.
Așadar,
tânăra Parascheva a plecat înapoi spre casă, unde avea să trăiască smerit, fără
să fie recunoscută de cineva, până la sfârșitul vieții. La 27 de ani, Cuvioasa
și-a încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L iubise atât de
mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare. Sfintele sale moaște au
fost descoperite mult mai târziu de un călugăr, fiind așezate la loc de cinste,
după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu
frica lui Dumnezeu, și unei femei pe nume Eftimia. Așa se face că trupul
neputrezit și înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica „Sfinții
Apostoli” din Kallicrateia, unde s-a scris că au stat vreme de 200 de ani.
Mulțimi de oameni au venit să se închine sfintelor sale moaște, după ce s-au
dovedit făcătoare de minuni.
Din
Kallicrateia, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo
(Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici, au fost duse
la Belgrad, unde au poposit până în 1521, apoi s-au întors la Constantinopol,
pentru alți 120 de ani.
În
1641, Cuvioasa a pornit spre Moldova, într-o lungă și definitivă călătorie,
după ce domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaște în dar de la
Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
Racla
cu moaștele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galați,
fiind însoțită, așa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliți
greci. De la Galați a fost adusă la Iași într-un car cu boi, înconjurată de
mulțimi de clerici și credincioși. În capitala Moldovei, Sfânta a fost
întâmpinată cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam și de episcopii
de Roman și Huși. Astfel, la 13 iunie 1641 Cuvioasa a fost așezată în Biserica „Sfinții
Trei Ierarhi”, unde moldovenii au cinstit-o până în anul 1889, când a fost
mutată în Catedrala mitropolitană, unde se află și astăzi.
Prima mențiune
în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al
Moldovei, apărută la Iași, în anul 1643.
About Post Author
