Vlad Cubreacov: UNDE ESTE ȚINUTUL SECUIESC DIN UNGARIA?

Este general cunoscută existența secuilor în Europa. Etnogeneza și istoria acestui grup etnic este puțin cercetată, în mediul științific conturându-se ipoteza unanim acceptată că secuii sunt un popor de origine turcică. Nu se cunoaște perioada sau data exactă a strămutării secuilor din Asia în Europa.

De-a lungul timpului însă, potrivit mai multor mărturii scrise, secuii au avut propria lor limbă și scriere (runele turcice), diferită de limba și scrierea românilor, maghiarilor sau a altor popoare cu care au intrat în contact sau conviețuit. Runele turcice sunt și astăzi folosite în unele localități din România și alte state în care au locuit sau mai locuiesc secui. Un șir de toponime din Ungaria și alte state cuprind numele etnic Secui sau derivate ale acestuia.

Secuii locuiesc atât în Ungaria, cât și în România și Serbia. În România se atestă existența secuilor în județele Covasna, Harghita, Mureș, Brașov, Hunedoara și Suceava, în Ungaria – în județele Tolna și Baranya, iar în Serbia – în unele districte din Provincia Autonomă Voievodina. Etnicii secui din România reprezintă o comunitate diasporală, dat fiind că matricea etnogenetică secuiască este situată în limitele actuale ale statului maghiar, în județele mai sus amintite: Baranya și Tolna. Centrul administrativ al județului Tolna este situat în orașul Szekszard, din paradigma etnonimului Szekely, iar centrul administrativ al județului Baranya – în orașul Pecz. De asemenea, sursele maghiare atestă prezența etnicilor secui, diferiți de maghiari, în fostele județe Szerém, Temes, Abaúj, Gömör, Bars, Moson și Fejér din cuprinsul actual al Republicii Ungare sau din Provincia Autonomă Voievodina din Serbia.

Este de precizat că în anul 2018 a fost lansată în Ungaria o inițiativă legislativă populară pentru recunoașterea secuilor din județele maghiare Tolna și Baranya drept grup etnic minoritar. Academia de Științe a Ungariei a avizat favorabil această inițiativă legislativă, iar Autoritatea Electorală Centrală a Republicii Ungare a preluat inițiativa, conform procedurilor. Cu toate acestea, proiectul de lege a fost respins de Legislativul maghiar, care, de asemenea, se opune recunoașterii oficiale a minorității evreiești din Ungaria.

În prezent, există doar 13 naționalități recunoscute de stat în Ungaria: armeană, bulgară, croată, germană, greacă, poloneză, rromă, română, ruteană, sârbă, slovacă, slovenă și ucraineană (în limba maghiară: bolgárok, cigányok, görögök, horvátok, lengyelek, németek, örmények, románok, ruszinok, szerbek, szlovákok, szlovének, ukránok).

De fapt, grupurile etnice secuiesc și evreiesc reprezintă, după țigani (300-450 de mii), cele mai numeroase minorități naționale din Ungaria. Ironia sorții este că tocmai aceste numeroase minorități nu sunt recunoscute oficial de către statul maghiar și nici nu pot beneficia de drepturi naționale, în spirit european.

Alte minorități etnice nerecunoscute oficial în Ungaria sunt: hunii (în maghiară: hunok, de origine turcică, 2 381 de persoane înregistrate la ultimul recensământ), iașii (jászok, de origine osetă/alană), bunevații (bunyevácok, de origine sud-slavă).

Se estimează că numărul etnicilor secui din Ungaria ar fi în jur de 200 de mii. Potrivit mai multor sociologi și etnografi, aceștia reprezintă o minoritare silențioasă, deopotrivă cu minoritatea evreiască mozaică maghiarofonă din Ungaria, care ezită să-și asume și afirme public identitatea distinctă (Ungaria este, în afară de Federația Rusă, statul european cu cea mai numeroasă comunitate evreiască din Europa) și nu-și declară, decât cu rare excepții, această identitate cu ocazia recensămintelor populației. Una dintre cauzele pentru care evreii din Ungaria ezită să se declare ca atare la recensăminte se explică prin trauma istorică suportată în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când cea mai mare parte a evreimii maghiare a fost exterminată în lagărele de concentrare.

Astfel, un foarte mare număr de cetățeni maghiari declară la recensămintele populației ca ar deține două naționalități concomitent. Desigur, recenzorii și organele de statistică rețin de fiecare dată naționalitatea maghiară ca fiind ”de bază”, iar cea de-a doua naționalitate ca fiind ”facultativă”. Există localități întregi din Ungaria în care între 50% și 90% din populație declară că ar aparține atât etniei maghiare, cât și unei alte etnii nemaghiare. Nu cunoaștem dacă dubla etnie este o invenție pur maghiară sau se mai practică și prin alte state. Autoritățile ungare folosesc pentru asemenea cazuri noțiunea de ”identitate hibridă”. Observăm din harta de mai jos o concentrație maximă de localități din Ungaria populate de persoane de ”dublă etnie” chiar în zona adevăratului Ținut Secuiesc care cuprinde județele Baranya, Tolna și zone largi din județele limitrofe.

Harta Ungariei pe localități după persoanele cu ”dublă etnie”. A két nemzetiséget deklarálók összlakosságon belüli aránya, 2011// Proporția celor care declară două naționalități în totalul populației, 2011. Sursa: Dr. Tatrai Patrik. Etnikai folyamatok Magyarországon az ezredforduló után. Budapest, 2014. // Dr. Tatrai Patrik, Minoritățile etnice din Ungaria după cumpăna dintre milenii. Budapesta, 2014.

Mai mulți cercetători atestă și o ezitare a etnicilor secui din România de a-și asuma deschis și afirma identitatea secuiască distinctă, diferită de cea a românilor sau maghiarilor, vorbindu-se de asemenea despre o minoritate silențioasă. Acum două decenii a fost înregistrată Uniunea Secuilor din România, în frunte cu președintele ei fondator Kiss Kalman, care a clamat constant recunoașterea secuilor ca minoritate națională distinctă, cu toate drepturile aferente minorităților în sistemul democratic românesc.

În istoria veche și cea contemporană se atestă existența mai multor popoare care vorbesc o altă limbă decât cea a strămoșilor lor, adoptând idiomuri străine, cărora le-au conferit particularități distincte, astfel apărând etnolectele. A se vedea irlandezii vorbitori nativi de limbă engleză, evreii vorbitori nativi de limbă idiș (germanică), ladino/sefardă (latină), karaimă (turcică) sau romaniotă (grecească), grecii vorbitori nativi de limbă urumă (turcică), rromii vorbitori ai unor etnolecte românești sau maghiare etc., etc. Mulți cercetători afirmă că secuii vorbesc în prezent un etnolect propriu, de origine maghiară, care nu este identic cu limba maghiară standard vorbită de etnicii maghiari din Ungaria sau din alte state.

Exprimăm opinia că organismele internaționale pentru drepturile omului ar trebui să acorde o atenție deosebită chestiunii minorității secuiești autohtone din Ungaria și să insiste asupra recunoașterii oficiale a acestei minorități silențioase (dar și a minorității evreiești nerecunoscute), susținând orice demers de autodeterminare a acestei minorități de origine turcică în adevăratul Ținut Secuiesc, care cuprinde actualele județe Tolna și Baranya și zone limitrofe din alte trei județe ale Ungariei (Fejér, Somogy și Bács-Kiskun).

SECUII NU SUNT MAGHIARI. Foto MTI (Agenția Telegrafică Maghiară)