ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
URMĂRIȚI DUMINICĂ, ORA 19.00, ÎN PREMIERĂ AICI ANCHETELE ACTIVENEWS – STAREA DE LIBERTATEA
Sunt anticomunist, așadar sunt pentru libertate!
Citiți până la capăt vă rog pentru a înțelege, pentru cei care nu știu sau care au uitat.
Mă închin în fața Lui Iisus Hristos Mântuitorul și am în inima mea Cultul Eroilor. Marți, 15 noiembrie, ora 19, răspund prezent la Brașov, împreună cu Asociația Calea Neamului în fața Troiței de la Spitalul Județean închinată luptei anticomuniste a muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987. Ne alăturăm Ligii Suporterilor Stegari, împreună cu Neam Onoare Identitate, Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Starea de Libertate, Honor et Patria, Camarazii, Legitimă Apărare, Radical Entourage, Scut Botoșănean.
Am luptat cu toții de-a lungul timpului, inclusiv în ultimii ani pentru libertatea furată, o vom face în continuare, fără șovăire și nu ne va opri nimeni. Inamicii nostri de astăzi vor să reinstaureze întunericul de ieri. De aceea este de datoria noastră de români să cinstim și mai ales să readucem în fața generației tinere exemplul luptei anticomuniste pentru libertate din 15 noiembrie 1987.
Dincolo de toate restricțiile economice, lipsa alimentelor, lipsa căldurii și a curentului electric, raționalizate drastic, ”justificate” de plata datoriilor externe, uitându-se însă datoria pentru poporul român, principala restricție impusă în acea perioadă a fost restricția pe Libertate. Nu aveai voie să aduci nici cea mai mică critică regimului comunist, nu era voie să te asociezi în organizații sau sindicate care erau în afara regimului, erau interzise grevele si demonstrațiile împotriva acestuia, până și pentru un banal banc împotriva lui Ceausescu riscai pușcăria sau internarea la spitalul de nebuni.
Deținuții politici din perioada bolșevică erau urmăriti si persecutați, trăiau din ”pensii” mizere și nu aveau voie să se exprime, orice contact cu ei era interzis. Să iesi în fața guvernului sau oriunde și să-ți strigi nemultumirea era un fapt extrem ce te aducea direct în beciurile securității sau miliției unde erai bătut îngrozitor. Opera marilor gânditori interbelici, la fel ca și scrierile politice ale lui Mihai Eminescu sau Octavian Goga erau extrem de ferm cenzurate.
Manifestările religioase erau drastic limitate, religia creștină fiind în mod oficial condamnată. Marii duhovnici ai neamului românesc erau persecutați și urmăriți pas cu pas de securitatea partidului comunist și după eliberarea lor din temnițele comuniste, la fel ca si ceilalți deținuți politici.
Toate restricțiile pe libertate ce ne se impun acum și împotriva cărora ne revoltăm, atunci erau cu mult mai dure, a se compara amenzile cu pușcăria și bătăile crunte, deportările sau condamnarea la moarte. În perioada comunistă, inclusiv pe vremea lui Ceausescu, era un mare lucru să-ți schimbi domiciliul dintr-o localitate în alta. Să ai buletin de București, fiind din provincie, însemna să ai ”pile” (cunoștințe) puternice în nomenclatura partidului comunist. Imaginați-vă, dacă ați uitat sau nu știți, că un cetățean român trebuia să aducă argumente puternice pentru a se muta în București sau în alt oraș mare.
Era o întreagă aventură în acest sens, libera circulație a persoanelor fiind drastic resctricționată. Locul de muncă nu ti-l alegeai tu, ci era repartizat de sistem. Chiar dacă aveai bani, pur si simplu nu-ți puteai cumpăra un apartament, garsonieră, decât în anumite condiții și oricum nu puteai face asta decat in localitatea unde aveai adresa din buletin. Pentru cineva din Deva de exemplu era imposibil sa-si cumpere apartament in Iași. Pentru o mașină trebuia să astepți ani în sir sa o poti achiziționa. Nu aveai libertatea deplină să tai mai mult de un porc în propria ogradă, sau un vițel, deoarece erai obligat să-l dai la stat prin contract. Nu aveai dreptul de a deține pământ agricol sau o simplă livadă în proprietate, nu aveai voie să ai în proprietate utilaje agricole, nu aveai voie să ai nicio afacere, cât de mică ar fi ea, nu aveai voie să vinzi la piață produsele din gospodărie, nici măcar o legătură de pătrunjel.
În general nu prea aveai voie să faci nimic în afara sistemului comunist.
Pe acest fond, muncitorii brașoveni pe 15 noiembrie 1987 au declanșat revolta anticomunistă. Uzina Steagul Roșu a oprit lucrul. Muncitorii au ieșit în stradă. Mii de oameni din întreg Brașovul li s-au alăturat. Au cerut un trai decent și căderea regimului comunist. Au dat dovadă de un curaj fantastic, iar acel curaj, acea demnitate, a fost „răsplătită” de partidului comunist prin anchete și bătăi crunte în beciurile securității și miliției, prin deportări, schimbări forțate de domiciliu și locuri de muncă, prin ruperea familiilor și persecuții constante până în 1989. De tot acest tratament au avut parte și studenții din Brașov care s-au solidarizat cu muncitorii și care nu s-au lăsat răpuși de sistem, continuând lupta anticomunistă.
O mare prețuire și respect avem pentru acești oameni care au dat dovadă într-o perioadă cruntă că poporul român nu se lasă răpus și umilit.
Nu uităm nicio jertfă, niciun os sfărâmat de roată, nicio lupta a unui erou, niciun pas înainte pe calea neamului românesc. Nu uităm niciun strigat pentru libertate și nicio lacrimă a unei soții cu un bărbat plecat pe front sau în pușcării. Nu uităm scrâșnetul niciunei bătălii ce răsună în tâmplele istoriei noastre. Nu uităm, având aceleași idealuri ca cei dinaintea noastră, nu uităm, având aceeasi luptă, nu uităm, privind spre zorii României de mâine, spre libertatea de a fi român! Fiecare piedică și fiecare lovitură ne va întări.
Cu Dumnezeu înainte!
About Post Author
