Marea Trezire NU va avea loc: Împăcarea dintre Normali și Devianți este imposibilă

De la
bun început ne-au avertizat că nu ne vom mai întoarce niciodată la
„normalitate”. Au știut ce spun și nu s-au ferit să ne avertizeze în legătură
cu ce ne-au pregătit.

Un
editorial întunecat al lui CJ Hopkins publicat pe Consent Factory pe care l-am tradus
pentru cititorii ActiveNews.

*

Nu-i
așa că ești tentat să spui că, în sfârșit, s-a terminat povestea cu „pandemia
apocaliptică”?

Vreau
să zic, de data aceasta, chiar s-a terminat. De-adevăratelea. Nu ca în
celelalte dăți, când am crezut că s-a terminat, dar nu se terminase.

Am
fost ca în finalul filmelor din seria Alien, când părea că Ripley a scăpat în
sfârșit, dar „alianul” se ascundea în navetă, sau în capsula de salvare, sau în
intestinul lui Ripley.

Dar, de
data asta, nu e așa. De data, pare că s-a terminat de-adevăratelea,
de-adevăratelea.

Priviți
în jur! Greu mai găsești pe cineva să mai poarte mască (afară de locurile unde
masca e obligatorie). Greu mai vezi să fie cineva forțat să se „vaccineze”
(afară de locurile unde  „vaccinarea” e
obligatorie).

Iar
hoardele de fanatici ai Noii Normalități, bolnavi de ură, care au cerut ca
„nevaccinații” să fie segregați, cenzurați, concediați, diabolizați și persecutați
în fel și chip au tăcut cu toții (afară de cei care nu au tăcut).

Totul
a revenit la normal, nu?

Greșit.
Totul nu a revenit la normal. Totul a devenit acum Nou Normal.

Ce s-a
terminat este faza „șoc și groază”, care de la bun început nu era planificată
să dureze o veșnicie. Scopul ei a fost doar să ne aducă AICI.

Probabil
că vă întrebați unde este „Aici”. „Aici” este un loc unde noua ideologie
oficială a fost instituită ferm ca o nouă „realitate”, țesută pe urzeala vieții
normale de fiecare zi.

Nu, nu
peste tot. Doar acolo unde contează. (Chiar credeți că claselor conducătoare
globo-capitaliste le pasă ce cred oamenii din Lakeland – Florida, Elk River –
Idaho sau din vreun sătuc din Sicilia despre „realitate”?).

Da,
marea majoritate a restricțiilor guvernamentale au fost ridicate, mai ales pentru
că nu mai erau necesare.

Dar în
centrele de putere din întregul Occident, în politică, în mediul corporatist și în
sferele culturale, academice, presa mainstream etc. etc., Noua Normalitate a
devenit „realitate”. Sau, cu alte cuvinte, „asta este”, ceea ce reprezintă scopul
suprem al oricărei ideologii.

De
exemplu, am dat peste această „informație importantă despre COVID-19”, pe care
ești obligat să o cunoști (și să o respecți cu strictețe) dacă dorești să
asiști la un spectacol la acest teatru Off-Broadway din New York, unde „totul a
revenit la normal”.

Aș
putea cita nenumărate alte exemple, dar nu vreau să vă fac să pierdeți vremea.
În această etapă, nu obligativitatea măștii și a „vaccinării” în sine este
importantă. Ci simbolurile și ritualurile noii ideologii oficiale. O ideologie
care a divizat societățile în două categorii ireconciliabile de oameni:

1.   Cei care sunt gata să își adapteze și supună convingerile personale
discursului oficial al epocii, oricât de ridicol ar fi acesta – cu alte cuvinte
să bată din călcâie și să execute ordinele Sistemului Globo-Capitalist
conducător, indiferent cât de distructiv și fascist este.

2.   Cei care nu sunt pregătiți să facă așa ceva.

Să îi
numim pe primii „Normali” și pe ceilalți „Devianți”. Cred că știe fiecare dintre
voi în ce categorie se situează.

Această
divizare a societății în două clase de oameni, opuse și ireconciliabile,
depășește și transcende vechile tabere politice. Există Normali și Devianți atât
la stânga cât și la dreapta.

Sistemul
capitalist mondial, aflat acum la putere, se sinchisește prea puțin de tine
dacă ești „progresist”, „conservator”, „libertarian”, „anarhist” sau cum îți
trece prin cap să te numești.

Singurul
lucru care îi interesează cu adevărat este dacă ești Normal sau Deviant. Dacă
ești gata să le execuți ordinele. Dacă ești dispus să îți adaptezi percepțiile
și comportamentul și gândirea la noua lor „realitate”.

La „realitatea”
globo-capitalismului hegemonic, care a evoluat treptat în ultimii 30 de ani și
care a intrat acum în faza sa totalitară.

Am tot
scris despre evoluția capitalismului globalist în eseurile mele încă din 2016 –
și de la începutul anilor 1990 în piesele mele de teatru – așa că nu o să mai
reiau întreaga poveste aici.

Versiunea
scurtă este că, din 2016 încoace, GloboCap au tot presat, destabilizat și privatizat
planeta al cărei singur și incontestabil proprietar a rămas, după ce Uniunea
Sovietică s-a prăbușit, și totul era grozav.

Și
după aceea au apărut Brexitul, Donald Trump și toată răzvrătirea „populistă” și
neo-naționalistă împotriva globalismului în întregul spațiu occidental.

Așa că
GloboCap a trebuit să rezolve problema asta. Ceea ce face de șase ani încoace.
Nu de doi și jumătate.

Războiul
împotriva oricărei opțiuni diferite nu a început cu Covidul și nu se va sfârși
cu Covidul.

GloboCap
(sau „Corporatocrația”, dacă preferați) a delegitimizat, demonizat și eradicat
disidența, impunând tot mai mult, din 2016 încoace, în societatea occidentală,
o uniformizare ideologică.

Noua Normalitate
nu este decât cea mai recentă strategie care urmărește acest scop.

Odată
ce va sfârși de zdrobit această răzvrătire „populistă” și de impus o
uniformitate ideologică societății urbane din întregul Occident, va reîncepe să
destabilizeze, restructureze și să privatizeze restul lumii.

Așa
cum a făcut și cu „războiul împotriva terorismului” și cu alte proiecte de
promovare a „democrației”, între 2001 și 2016.

Scopul
acestei campanii mondiale de Gleichschaltung este scopul oricărui sistem
totalitar: adică de a califica drept patologică orice deviație în raport cu
ideologia oficială.

Prea puțin
importă natura deviației. Ideologia oficială nu contează nici ea prea mult.

(GloboCap
nu are o ideologie fixă. Poate trece la o nouă „realitate” oficială de la o zi
la alta, așa cum am văzut recent pe pielea noastră.)

Ce
contează pentru ei este voința sau nu de a se supune „realității” oficiale,
indiferent care ar fi ea, și cât de ridicolă ar fi ea, și indiferent de câte
ori a fost ea dezmințită și uneori recunoscută ca ficțiune, de aceleași
autorități care continuă totuși să dicteze „realitatea”.

Vă voi
da un alt exemplu concret.

După
ce am dat peste „restricțiile Covid” (adică sistemul de segregare socială) care
continuă să fie aplicat în acel teatru Off-Broadway, am dat și peste acest
articol din Current Affairs despre oracolul Yuval Noah Harari, al cărui autor
menționează în trecere că între 6 și 12 milioane de persoane „au murit de
Covid”, ca și când aceasta ar fi o evidență pe care nimeni nu o poate contesta.

Adică,
este parte din noua noastră „realitate” oficială, în ciuda faptului (cel
adevărat, de data aceasta, recunoscut până și de „autoritățile sanitare”) căoricine a murit din orice cauză în spital, după ce a fost testat pozitiv, a
fost înregistrat ca „decedat de Covid”.

Iată
cum „realitatea” (adică „realitatea” oficială, „realitatea” consensuală) este
fabricată și impusă.

Este
fabricată și impusă nu doar de presă, guverne, corporații și ONG-uri, dar și
(mult mai eficient, în ultimă instanță) prin repetarea la nesfârșit a discursurilor
oficiale ca fapte de necontestat. Axiomatice.

În
minunata noastră nouă „realitate” globo-capitalistă totalitară, oricine se îndoiește
sau respinge asemenea „evidențe” devine instantaneu un „Deviant” și este
excomunicat din societatea „Normalilor”.

Serios,
doar ca să vă amuzați, încercați să obțineți o slujbă într-o corporație, într-o
universitate, pe un platou de filmare sau pe Broadway, sau la o editură, ori în
cercetare, fiind în același timp cinstit în legătură cu convingerile voastre
despre Covid.

Sau,
dacă ești un ziarist „respectabil”, ai agenți literari sau pentru conferințe, sau
un manager personal, vorbește cu voce tare despre realitate (adică realitatea
adevărată, despre care știi că este adevărată, dar a fost evitată ca o ciumă în
ultimii doi ani), și ai să vezi cum cariera ta se prăbușește și dispare
dintr-odată, ca un rahat aspirat de vârtej într-un closet de avion.

Aceste
ultime două paragrafe sunt destinate exclusiv „profesioniștilor urbani”, care
încă mai au cariere, sau aspiră să aibă, sau care sunt încă învestiți cu
încredere de către Sistem ca făcând parte din societatea „normală”.

Adică,
în nici un caz, cei din Florida sau Idaho, sau amicii mei literari „Devianți”.

Noi,
ăștilalți, ne-am cam dat foc la punțile care ne leagă de societate.

Dacă
nu ne punem cenușă în cap, nu ne stropim cu benzină și nu ne dăm foc în piața
publică în semn de pocăință, nu există cale de întoarcere în societatea
„normală”. (Cea normală, fără ghilimele, oricum nu mai există).

Înțeleg
că mulți dintre voi așteaptă cu nerăbdare ziua în care Normalii se vor „trezi”
și vor accepta adevărul, astfel încât să ne putem întoarce la ceva care să
semene cât de cât cu vechea realitate.

Acest
lucru nu se va întâmpla. Nu ne vom întoarce. Normalii nu se vor mai „trezi”
niciodată. Pentru că nu sunt adormiți. Nu sunt hipnotizați.

Nu își
vor „reveni în simțiri” într-o bună zi, asumându-și responsabilitatea pentru
răul pe care l-au făcut.

Desigur,
vor prezenta scuze pentru „greșelile” lor și vor recunoaște că au „exagerat”.
Dar discursul oficial al pandemiei Covid și noua „realitate” pe care aceasta a
inaugurat-o vor rămâne în vigoare. Și ei le vor apăra pe amândouă cu prețul
vieții lor.

Sau
mai degrabă, le vor apăra pe amândouă cu prețul vieții NOASTRE.

Dacă
credeți că exagerez, atunci amintiți-vă epitetele cu care GloboCap i-a
condiționat pe Normali pentru a ne demoniza: „conspiraționiști”, „negaționiști
ai științei”, „insurecționiști”, „extremiști”, „teroriști domestici violenți”.

Nici
unul dintre ele nu desemnează o ideologie politică sau o poziție politică ori
critică. Toate reprezintă o DEVIERE de la Normă. ORICE tip de deviere de la
normă.

Sunt
termeni tactici, goliți de sens, concepuți pentru a ascunde caracterul politic divers
al opozanților față de globo-capitalism (sau „globalism”, dacă sunteți sensibil
la cuvântul „capitalism”), pentru a ne băga pe toți în găleata mare și unică a
„devianței”.

În
general, nu este de bun augur atunci când țări întregi – sau sisteme întregi,
supranaționale, globale, care nu pot fi trase la răspundere prin vot – flutură
deodată „găleata devianței”.

De
obicei, asta indică faptul că lucrurile vor lua o turnură urâtă. Urâtă la modul
totalitar. Adică exact ce se petrece de șase ani încoace.

În
iulie 2021, la apogeul valului de ură fascistă a Noii Normalități, când „restricțiile
Covid”erau aplicate manu militari, când a fost implementat un sistem de
segregare globală, iar unii mă amenințau cu decapitarea pentru că refuzam să mă
„vaccinez”, am publicat un articol intitulat „Drumul spre Totalitarism”.

Ne
aflăm în continuare pe acel drum. Normali și Devianți, deopotrivă.

Mergem
pe acest drum de o bucată de vreme. Probabil mai lungă decât realizează mulți
dintre noi.

Vremea
s-a îmbunătățit puțin. Imaginile de pe fereastră s-au schimbat. Dar destinația,
nu!

Și nu
am văzut să existe vreo ieșire. Dacă vedeți voi vreuna, dați-mi de veste!