ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Ai fost ultima rata rămasă in vitrina la Gostat cât erai in liceu. Colegii, in semn de apreciere, îți aruncau cu pateu in cap din ultima banca sau cu firimituri de pâine. Tot in semn de apreciere îți lipeau hârtii cu mascari pe spinare sau ciungă pe banca.
Nu puteai lega vreo prietenie cu nimeni, decât cu colega de banca pe care nu o lasa ta-su sa se dea cu deodorant ca sa nu atraga băieții. Erai îmbrăcată ca o matura, cu cele mai ponosite haine și tunsa cu ciobul și in timp ce pe fetele din jur le treceau primii fiori ai iubirii tu te fereai de băieții care îți puneau piedica pe holuri și hahaiau in grup de impleticelile tale in lupta cu pardoseala.
Alta varianta ca sa te scoți in aceasta viața nu puteai avea decât sa tocesti ceea ce ai și făcut. Trecerea prin viața ti-a fost marcată de tot ce ai suferit, de toți cei care ti-au dat cu șutul si te-au umilit ca pe un câine.
Dar la un moment dat viața te-a răsplătit cu un cadou sau cel puțin așa ti se pare pentru ca e frumos ambalat însă otrăvitor: sa vezi pe toți din jurul tău la fel de chinuiți cum ai fost tu. Sa fie băgați în pușcărie toți cei care refuza sa se injecteze. Sa nu mai aibă acces in locurile prin care calci tu. Sa ai un mall aerisit, sa nu te mai calci in picioare cu multă lume. Multă lume = oameni care îți aduc aminte de aia care te umileau. Sa stea acasă toți. Sa dispară. Sa se chinuie și ei și sa facă bine sa dispară. Ai trăit o viața sub pod și acum toată omenirea a ajuns sub pod la fel ca tine. Nu e minunat? Ce ti-ai fi dorit mai mult? Ce ai fi putut primi mai frumos de la viața?
About Post Author
