Tucker Carlson: Un director de club de striptease a venit la Casa Albă

Vizita lui Volodimir Zelenski la
Washington pentru a cere alte zeci de miliarde de dolari a stârnit furia celui
mai bun ziarist al momentului.

Un editorial fulminant al lui Tucker
Carlson la Fox News pe care l-am tradus pentru ActiveNews.

*

Din câte știm, nimeni, niciodată în
istorie, nu s-a adresat Congresului Statelor Unite îmbrăcat în hanorac. Dar ei
îl iubesc pe EL mult mai mult decât vă iubesc pe voi.

Vă amintiți când Sam Banckman-Fried a
apărut la Washington în tricou, turuind la prostii? Presa, Congresul, Casa
Albă, toți îl iubeau pe acel omuleț bizar numit Sam Banckman-Fried.

Mi-am amintit de aceste scene astăzi,
când președintele Ucrainei a venit la Casa Albă îmbrăcat ca directorul unui
club de striptease și a început să ceară bani. În mod uimitor, nimeni nu l-a
aruncat pe ușă afară. Dimpotrivă, i-au dat tot ce le-a cerut.

Plătitorii de taxe americani doresc ca
Joe Biden să continue să îi dea lui Zelenski tot ce cere, citez, „atâta timp
cât va fi nevoie”. Cât va fi nevoie SĂ CE? Să împingă armata rusă înapoi la
granițele dinaintea invaziei? Sună rezonabil.

Asta e ceea ce presupun probabil
majoritatea americanilor. Dar nu asta vrea să spună Zelenski, și nu asta cere.

Zelenski pretinde o schimbare de regim
în Rusia, la fel ca în Irak, în Libia și în multe alte țări eșuate. Numai că,
de data aceasta, în centrul masei continentale eurasiatice, în vecinătatea
lumii civilizate.

Asta a cerut Zelenski în mai multe
rânduri și fiecare dolar pe care i-l trimitem merge spre acest scop. În acest moment,
el este mult mai aproape de realizarea lui.

Ce se întâmplă dacă „învinge”? Cum va
arăta haosul care va urma? V-ați gândit la asta?

Cine va securiza cel mai mare arsenal
nuclear din lume, după ce îl vom fi ajutat pe Zelenski să răstoarne regimul din
Rusia?

Cine îl va înlocui pe Putin?

În mod bizar, aceste subiecte nu au
fost abordate astăzi, pentru că nu ele au fost tema programată.

Scopul vizitei de astăzi de la
Washington nu a fost de a face lumea mai stabilă sau de a lua decizii
înțelepte. Cu atât mai puțin de a ajuta America.

Ăsta este de fiecare dată ultima pe
listă.

Scopul a fost de a-l linguși pe
directorul clubului de striptease ucrainean și de a-i da noi miliarde de dolari
provenind din economia noastră în ruină.

Este dificil – de fapt este imposibil
– de imaginat un scenariu mai umilitor pentru cea mai puternică țară din lume.
Și ne-ar face plăcere să îl învinuim pentru asta pe Joe Biden. Dar nu putem,
cel puțin nu integral.

A fost un masochism bipartit. Partidul
unic este cât se poate de viu și de vioi în ciuda străduinței alegătorilor.

Dacă vă îndoiți că e viu și vioi, iată
o imagine a lui Zelenski cu un grup de senatori Republicani bătrâiori, în Kiev,
în luna mai.

Stau lângă el zâmbitori, în pantofii
lor ortopedici. Susan Collins, 70 de ani, John Barrasso, John Cornyn, conduși
de liderul lor de 80 de ani, Mitch McConnell.

Zelenski, 44 de ani, pozează între ei
într-un tricou mulat, încordat ca un halterofil și chinuidu-se să aibă un aer
feroce.

Par loviți de o vrajă. Niciodată, de
la descinderea la New York a tânărului Fidel Castro în uniformă de războinic,
clasa conducătoare îmbătrânită a acestei țări nu a fremătat mai tare de
plăcere.

Adoră un bărbat în uniformă. Ce puști
chipeș! Atât de puternic și de hotărât. Priviți expresia feței lui Mitch
McConnell, aproape că poți auzi cum uguie de încântare.

Nici o persoană cu capul pe umeri nu
ar fi prevăzut acest moment.

Dacă ai fi un ales Republican și
Zelenski ar veni la Washigton, poate te-ai gândi să folosești ocazia ca să-i
pui niște întrebări despre războiul pe care îl duce împotriva creștinismului în
Ucraina.

Mai ales dacă ai fi, să zicem, Mitch
McConnell sau John Cornyn, și o mare parte dintre alegătorii tăi merg la
biserică duminica. Ar fi normal să își facă griji.

Dar McConnell și Cornyn nu au discutat
despre asta. Nu au scos nici măcar o vorbuliță.

Nu o să auziți nici un cuvânt la
televizor în seara asta despre faptul că Zelenski a interzis o întreagă
denominațiune creștină veche în Ucraina, că a închis biserici și a aruncat
preoți în pușcării.

Potrivit lui Mitch McConnell, tirania
anti-creștină pare să fie tot ce își doresc Republicanii mai mult. Nu se mai
satură de ea. Imploră după mai multă.

Priviți-l pe McConnell explicând:

Mitch McConnell: A oferi ajutor ucrainenilor
să îi învingă pe ruși este prioritatea numărul unu a Statelor Unite în acest
moment, conform majorității Republicanilor. Acesta este modul în care vedem noi
provocările cu care țara noastră se confruntă acum.

Alți doi senatori Republicani, care
stăteau lângă el, aprobau din cap, semn că era adevărat.

Înfrângerea lui Putin este, citez,
„prioritatea numărul unu a americanilor Republicani”. Numărul unu? Înainte de
propria noastră economie? Sau de școlile copiilor noștri? Mai presus de cei peste
2000 de tineri uciși anul trecut de fentanil în Kentucky, statul pe care
McConnell îl reprezintă?

Pedepsirea lui Vladimir Putin pentru
că l-a pus în funcție pe Donald Trump este mai importantă decât toate astea,
spune McConnell.

Frontierele ucrainene contează. Ale
noastre, nu.

Bănuiam noi că așa gândesc. Dar acum
au ajuns să ne-o spună în față.

Iată-l pe Joe Biden anunțând că va
plăti pentru mai multe arme moderne care vor fi trimise în Ucraina, fie că vă
convine, fie că nu.

Joe Biden: Vom continua să întărim
capacitatea Ucrainei de a se apăra, în special apărarea aeriană. Și de aceea
vom fi prezenți în Ucraina cu baterii de rachete Patriot și vom antrena trupele
voastre pentru a le putea utiliza cu precizie.

A citit după hârtiuță. Poate că textul
a fost scris de producătorii de arme cu care are contract Pentagonul și care
tocmai au organizat un eveniment la Washington pentru ambasadorul Ucrainei.

Efectiv, și-au pus logo-urile pe
invitație, în cazul în care ar mai fi cineva care nu pricepe ce se întâmplă.

Este, așadar o mare schimbare față de
ce aveam luna trecută. Dar nu veți afla asta din presă. Ziaristul nostru
obișnuit de la Washington îl iubește mai multe pe Zelenski decât pe voi. Deci
presa nu suflă o vorbă.

Dar este o schimbare politică majoră.

Cu doar câteva luni în urmă, un înalt
responsabil din Apărare al Statelor Unite declara, cităm:

„Nu se pune problema să instalăm o
baterie Patriot în Ucraina. Ca să facem asta, ar trebui să punem trupele americane
să o opereze.”

Cu alte cuvinte, să purtăm un război
direct împotriva Rusiei, lucru care nu doar că nu a fost aprobat de Congres,
dar majoritatea americanilor nu au nici o idee că e posibil.

Dar acum se petrece. Știați? Sunteți
de acord? Este acesta lucrul cel mai important? Mai important decât nepotul vostru
mort de fentanil?

Da, zice Mitch McConnell.

Și este doar începutul. Pentru că, așa
cum tocmai ați văzut, Zelenski a venit la Washington cu noi pretenții. Este ca
musafirul de care nu mai poți să scapi.

Și cu fiecare moment în care îl
tolerăm, pretențiile sale cresc.

În caz că nu ați văzut, iată o parte
din ce a spus cu puțin timp în urmă:

Volodimir Zelenski: Asistența
financiară are și ea o importanță crucială. Și aș dori să vă mulțumesc.
Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc atât pentru ajutoarele financiare pe care deja
ni le-ați oferit și pentru cele pe care poate veți decide să ni le mai
trimiteți. Banii dvs. nu reprezintă o pomană. Sunt o investiție în securitatea
și în democrația mondială și pe care îi folosim în modul cel mai responsabil.

Așadar, șeful unui guvern străin,
îmbrăcat în hanorac, intră în Congresul Statelor Unite și începe să ceară bani.
Și apoi are tupeul să le spună oamenilor de acolo, care îi dau alte zeci de
miliarde de dolari din banii voștri, că nu este pomană, că e investiție.

Serios? Care sunt beneficiile? Și,
până la urmă, care e scopul? Care e justificarea?

Avem noi vreo datorie istorică față de
Ucraina? Avem noi vreo animozitate istorică cu Rusia non-sovietică?

Nu și iar nu.

Ce avem noi de câștigat aici? Nu este aceasta
țara noastră? Și cum îți permiți să ne vorbești nouă așa?

Ce se întâmplă cu noi? Chiar atât de
mult am ajuns să ne disprețuim? Avem atât de puțin respect pentru Statele Unite
încât nu doar acceptăm așa ceva, dar și aplaudăm?

Ce nu e în regulă cu noi? Ce nu e în
regulă cu conducătorii noștri?

Și,
mai ales, încotro ne îndreptăm?