ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Împăratul împăraților, Arhiereul cel Mare și Prorocul mai înainte vestit de către proroci,
Cela ce acum vine să Se nască în ieslea din Betleem ca un sărac,
să vă lumineze calea în toate zilele și să vă dea putere pentru a urma adevărului poruncilor Lui,
să vă înconjure totdeauna cu sfinții Săi îngeri și cu sfânta Sa purtare de grijă,
și Nașterea fără seamăn să vă aducă bună arvună a veșnicei bucurii! – o urare frumoasă de la Sophia la care ne alăturăm și noi, îndreptând-o către toți cititorii ActiveNews. Vă mulțumim că suntem împreună! Doamne, ajută!
Cu noi este Dumnezeu!
Colindele lui Radu Gyr
Colindele scrise în închisoare de poetul Radu Gyr, deși au aceeași bucurie a Nașterii Domnului, au în ele și amărăciunea celor care sufereau după gratii pentru convingerile lor religioase. Mai târziu, în anii ´70, aceste colinde scrise într-o perioadă tristă din viața poetului au dat însă naștere și la o situație ciudată, aproape amuzantă. La Facultatea de Teologie din București, la o serbare de Crăciun la care au participat profesorii și alte personalități, au fost invitați și Monica și Demostene Popa, fiica și ginerele lui Radu Gyr (foto sus), în calitate de membri ai coralei Patriarhiei. Băiețelul lor, Radu Popa (în prezent compozitor, profesor și dirijor al Filarmonicii „Banatul”), avea câțiva anișori atunci. La vremea cuvenită, a ieșit în fața auditoriului, s-a înclinat și a spus: „Voi recita un colind de bunicul meu, Radu Gyr!”… Invitații, în frunte cu patriarhul Justinian Marina, au avut un moment de încremenire absolută, întrucât numele și opera poetului aveau interdicție. Dar nimeni n-a făcut vreun gest de oprire a micuțului recitator, care s-a transformat astfel într-un curajos purtător al mesajului celui oprimat. Audiența s-a bucurat în taină de această reușită, la fel și membrii familiei lui Radu Gyr. Publicăm câteva mai jos. (D.Ș.)
Colind
A venit și-aici Crăciunul
să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea peste viața mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viața mea
care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
peste dorurile mele. /Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus /pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus /numai lacrimi grele.
Maica Domnului Curată,
ad-o veste minunată! /Înflorește-n prag zâmbetul tău drag /ca o zi cu soare.
Zâmbetul tău drag
îl așteaptă-n prag /cei din închisoare.
Steaua prinde să lucească
peste ieslea-mpărătească.
Și din nou trei magi /varsă din desagi
aur și tămâie. Îngerii de sus
magilor le-au pus /cerul sub călcâie.
Lumea-n cântec se deșteaptă,
pe Mesia îl așteaptă.
Zâmbete cerești
intră pe ferești,
vin în orice casă.
Și în orice gând
arde tremurând
câte-o stea sfioasă.
Numai temnița posacă
a-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru osândiți,
Îngerii grăbiți
Nu aduc colinde.
Peste fericiri apuse
Tinde mila ta, Iisuse.
Cei din închisori
te-așteaptă-n zori
să le-aduci lumină.
Cei din închisori
te așteaptă-n zori,
pieptul lor suspină.
O, lisuse Împărate,
iartă lacrimi și păcate!
Vinâ să-nchizi ușor
rănile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi te-om aștepta, /căci pe Crucea Ta stăm bătuți în cuie.
O, brad frumos
0, brad frumos, ce sfânt păreai
În altă sărbătoare…
Mă văd copil, cu păr bălai
Și ochii de cicoare.
Revăd un scump și alb cămin
Și chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin
Mi-apar și azi în minte.
Un brad cu daruri și lumini
În amintiri se-arată,
În vis zâmbește ca un crin
Copilul de altădată.
Azi nu mai vine Moș Crăciun
În noaptea de cenușă.
Ci doar tristețile se-adun
Să-mi plângă lângă ușă.
În frigul temniței mă frâng,
Sub lespezi reci, tăcute,
Împovărat de daruri plâng
În amintiri trecute.
Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele
Și-mi pare temnița mormânt
Al tinereții mele.
Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
și-au pornit cu plugușorul îngerii din cer.
Merg cu plugul de oglindă
și de giuvaer,
toți luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler –
Patru heruvimi în haine
albe de oier
răspândesc în lume taine
– Lerui, Doamne, Ler –
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari, ca să le-mpartă,
– Lerui, Doamne, Ler –
Singur tu aștepți în tindă,
suflete stingher,
nesosita lor colindă,
– Lerui, Doamne, Ler –
Nici un înger nu mai vine
fâlfâind mister,
să colinde pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler.
Ziurel de ziuă
Tot mai arde cerul sus,
ziurel de ziuă,
peste ieslea lui lisus,
ziurel de ziuă.
Vitleeme, colț de rai,
ziurel de ziuă, îngeri
palizi încă ai?
Ziurel de ziuă.
Alb și fraged Vitleem,
ziurel de ziuă, în ce vis să te mai chem?
Ziurel de ziuă.
Steaua sfântă de Crăciun, ziurel de ziuă,
din ce praf s-o mai adun?
Ziurel de ziuă.
Lacrimi mari pe cer
s-aprind
ziurel de ziuă,
prin tristeți de foc colind,
ziurel de ziuă.
Pentru-nsângeratul mag,
ziurel de ziuă, pune, Doamne, spini pe prag,
ziurel de ziuă.
Și acoperă cu lut,
ziurel de ziuă,
Vitleemul meu pierdut,
ziurel de ziuă.
ZIARUL LUMINA al Patriarhiei Române
și
ACTIVENEWS
About Post Author
