Cum am ajuns să afectăm misiunea și activitățile unui serviciu secret

DGPI, serviciul secret al Ministerului de Interne, ne-a trimis un drept la replică (disponibil aici) în urma investigației „Puterea din umbră”, acuzându-ne de inadvertențe și de informații prezentate în mod eronat. Pentru a-și susține aceste aserțiuni, DGPI se folosește de jumătăți de adevăr și evită cele mai grave elemente din investigația Recorder. De exemplu, au uitat să răspundă la o întrebare esențială: De ce au sesizat DIICOT abia la trei ani distanță de la incidentul în care ofițerii DOS au găsit tehnică de înregistrare în biroul numărului doi din Poliția Română? Această întârziere se încadrează în Codul Penal la omisiunea sesizării, faptă pedepsită cu închisoarea?

Mai jos sunt răspunsurile noastre la dreptul la replică emis de DGPI:

• Cei de la DGPI ne cer să-i credem pe cuvânt că își desfășoară activitatea „cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a principiilor legalității, neutralității, imparțialității și echidistanței politice”, iar abuzurile și influențele politice sunt inexistente.

  Ca argument, afirmă că ofițerii și subofițerii cărora le retrag avizul de securitate pe durata unui an reprezintă doar 0,1% din totalul de 40.000 de persoane pe care le verifică anual. Asta deși investigația Recorder nu vorbește despre numărul celor și-au pierdut avizele, ci despre modul de operare cel puțin discutabil pe care DGPI îl aplică în retragerea acestor certificate de securitate, care vizează cu precădere oameni aflați în funcții sau în structuri foarte importante din zona Ministerului de Interne. În multe dintre aceste cazuri, e vorba de persoane care au deranjat puterea politică sau chiar DGPI-ul în mod direct. Totodată, numărul certificatelor retrase nu este nicidecum un argument în sprijinul ideii că DGPI respectă legea și nu comite abuzuri, pe care serviciul secret ar trebui să o fundamenteze pe niște dovezi mult mai clare.

  Dacă e să ne referim la numărul de avize retrase, le cerem și noi celor de la DGPI să ne creadă pe cuvânt atunci când le spunem că în ultimele zile nu mai facem față numărului de mesaje venite de la foști ofițeri din Ministerul de Interne care se plâng că au fost scoși în mod abuziv din sistem prin această metodă: retragerea accesului la informații clasificate de către DGPI.

• În încercarea de a convinge că în investigația Recorder există informații eronate, DGPI se folosește intens de tehnica manipulării prin omisiune. Făcând referire la cazul ofițerului Cătălin Moșneagu, DGPI afirmă că nu se poate face nicio legătură între pensionarea forțată a acestuia, ca urmare a retragerii avizului de securitate, și evenimentele din 10 august 2018. Serviciul secret argumentează prin faptul că Moșneagu a intrat în procedură de revalidare încă din 26 februarie 2018, dar uită să menționeze câteva informații mai mult decât relevante. Și anume faptul că avizul de securitate care l-a scos din sistem pe Cătălin Moșneagu a fost retras pe 24 august 2018, adică la scurt timp după ce ofițerul întocmise concluziile legate de incidentul intervenției forțele speciale ale Poliției și ajutase Parchetul Militar în ancheta privind evenimentele din 10 august.

  Procedura de revalidare deschisă pe 26 februarie e doar începutul unui proces de verificare, dar nici acest moment nu pare să fi fost întâmplător. Din documentele prezentate în instanță rezultă că această hotărâre i-a fost comunicată lui Moșneagu pe 29 februarie, adică exact cu o zi înainte ca acesta să participe la un concurs pentru ocuparea funcției de șef al Direcției de Control Intern din MAI. Moșneagu a câștigat funcția prin concurs și a rămas în sistem până în 24 august, când a ieșit ca urmare faptului că DGPI i-a retras avizul.

• O altă omisiune este legată de cazul ofițerului Paul Tablan, despre care DGPI spune că factorul politic nu ar fi putut reprezenta motivul eliminării sale din sistem pentru că la momentul inițierii procedurii împotriva sa ministerul era condus de o formațiune politică (PSD), iar la momentul eliminării sale ministrul era de la o alta (PNL). De fapt, procedura de revalidare s-a desfășurat pe timpul ministrului Carmen Dan, iar la momentul preluării mandatului de către alt partid, toată documentația prin care avizul lui Paul Tablan a fost retras era deja finalizată. 

• Foarte interesante sunt explicațiile DGPI cu privire la cazul lui Constantin Nicolescu, fostul adjunct al Poliției Române și omul în biroul căruia s-a găsit tehnică de înregistrare. Serviciul secret afirmă că, la momentul numirii acestuia în poziția de adjunct al IGPR, avea informații despre anumite „riscuri și vulnerabilități” din activitatea lui Nicolescu și a informat conducerea ministerului. În condițiile în care Constantin Nicolescu a fost, totuși, numit pe funcție, considerăm că explicarea unei situații atât de grave (numirea la vârful Poliției a unui ofițer despre care se știa că prezintă vulnerabilități) nu trebuie să vină de la Recorder, ci de la Ministerul de Interne din care chiar DGPI face parte. De asemenea, DGPI ar putea explica, la rândul său, de ce nu i-a retras avizul de securitate lui Nicolescu înainte de numire, fapt care l-ar fi împiedicat să ajungă în funcție.

  Mai mult, DGPI afirmă că lui Nicolescu i s-ar fi ridicat, într-un final, accesul la informații clasificate, în timp ce Ministerul de Interne a precizat, într-un răspuns scris către Recorder, că Nicolescu „a deținut autorizație valabilă pe parcursul anului 2019, cu mențiunea că începând cu data de 25.11.2019 i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept de pensie”. Le recomandăm celor două instituții să se pună de acord și să clarifice public care dintre cele două variante este conformă cu adevărul.

• Nu în ultimul rând, DGPI susține că Ionuț Mihalache și colegii săi care activau în Direcția de Operațiuni Speciale (DOS) se fac vinovați de faptul că au respectat un ordin nelegal, verificarea anti-interceptare a unui birou neintrând în atribuțiile DOS. DGPI omite să menționeze că cei patru ofițeri DOS au pus în aplicare un ordin venit de la vârful Poliției Române, verificând inclusiv birourile lui Liviu Vasilescu, șeful Poliției Române de la acel moment, și pe cel al lui Bogdan Despescu, consilierul său. Asta ridică o întrebare fundamentală: De ce nu le-a retras DGPI avizele de Securitate și de ce nu i-a reclamat la DIICOT și pe cei care au dat ordinul, nu doar pe cei care au executat?

• DGPI afirmă că Recorder a prezentat o informație eronată: aceea că CSAT nu mai avizează șeful serviciului, invocând o altă lege decât cea pe care am prezentat-o în materialul nostru. Legea la care face referire DGPI (80/1995, privind statutul cadrelor militare) se referă la avizarea de către CSAT a tuturor cadrelor militare numite în funcții înalte din zona militară, unde se încadrează și DGPI. În schimb, materialul Recorder face referire la excluderea CSAT din procesul de numire al șefului DGPI, făcând referire la legea 194/2017, care vizează organizarea și funcționarea serviciului secret al MAI.

În finalul comunicatului, serviciul secret al Ministerului de Interne ne acuză că am „influențat în mod negativ percepția personalului MAI cu privire la rolul instituției și am afectat misiunile și activitățile unității” și afirmă că jurnaliștii Recorder au prezentat în mod superficial activitatea DGPI.

Dorim, pe această cale, să oferim ocazia de prezentare a activității DGPI și în alt mod decât cel „superficial” în care am făcut-o până acum, motiv pentru care am trimis pe adresa instituției o solicitare de interviu video către directorul instituției, general maior Tiberiu Silviu Dumitrache. N-avem nicio îndoială că va accepta.