[Ce a declarat Klaus Schwab în discursul său:]
Nu ne-am fi putut întâlni într-un moment mai dificil. Ne confruntăm simultan cu atât de multe crize. De ce avem nevoie pentru a stăpâni viitorul?
Cred că faptul de a avea o platformă în care să fie implicate toate părțile interesate ale societății globale: guverne, afaceri, societăți civile, generația tânără – și aș putea continua – cred că este primul pas în a face față tuturor provocărilor.
Este un lucru ciudat, atunci, să prezinți boala ca fiind leacul. Agenda WEF este în mod evident susținută prin promovarea unui sentiment de criză, ceea ce încurajează în mod firesc oamenii să se gândească la metode de ieșire din aceste crize. Prin aceste metode, WEF se înfățișează pe sine ca fiind un fel de salvare de urgență pentru umanitate – o cale pe care nimeni nu ar urma-o în circumstanțe normale. Totuși, propria versiune a înțelegerii realității nu ia în calcul deficitul enorm care decurge din însăși ideologia despre care pretinde că va salva planeta.
Viziunea perversă a Forumului Economic Mondial asupra naturii umane
Desigur, trăim vremuri neobișnuite. Este important să ne amintim, totuși, cum creșterea costurilor de trai a fost cauzată de guvernele și companiile cărora Schwab vrea să le dea o putere și mai mare. Politicile de izolare, sancțiunile ruinătoare și răspândirea unui sentiment de criză globală privind mediul au dus la măsuri care ne subminează grav nivelul de trai, atât acum, cât și în viitor.
Mijloacele prin care oamenii sunt informați sau dezinformați cu privire la natura realității îi face, în fond, bolnavi mintal. În plus, aceste mesaje sunt create de un sistem de algoritmi modelați după trilioane de date adunate în aproape 20 de ani de social media. Pe scurt, agenții statului au o capacitatea de a-ți modela opiniile despre tine însuți, despre realitate și alegerile tale de viață, fără ca tu să știi asta.
Acesta este un deficit în însăși valoarea umană și [această deteriorare] are loc acum. Există un deficit democratic în Occident, în care libertatea de mișcare, de conștiință și de exprimare, înainte „inalienabilă”, a fost suspendată printr-o urgență dubioasă de sănătate globală. Ceea ce s-a întâmplat ne-a arătat că drepturile noastre, departe de a fi inviolabile, urmează să ne fie negate atunci când exercitarea lor liberă s-ar dovedi incomodă pentru cei care conduc.
Însă asta înseamnă că aceste drepturi nu mai sunt, de fapt, drepturi. Ele nu au fost amânate, ci anulate. WEF nu menționează nimic despre suprimarea bruscă a libertăților fundamentale care au stat la baza societății occidentale în cea mai mare parte a secolului trecut. Politicile legate de urgența medicală globală și de controversatele tratamente ARNm dezvoltate ca răspuns sunt omise.
Aceste măsuri constituie unul dintre motivele pentru care nimeni nu mai vorbește despre „Lumea liberă”, deoarece Occidentul și-a pierdut, fără îndoială, statutul de superioritate morală pe care pretindea că îl are. Nu mai este un sistem liberal-democrat pluralist, întrucât tinde puternic spre o ideologie unilaterală, în care suntem liberi să fim de acord sau, în caz contrar, suferim consecințele devastatoare ale disidenței publice pentru că evidențiem cu voce tare un număr tot mai mare de fapte esențiale.
Această transformare șocantă a culturii noastre de la una care era mândră să manifeste toleranță față de punctele de vedere opuse la un stat bazat pe supraveghere și cenzură nu este deloc menționată în agenda WEF. Pe măsură ce oamenii se raportează mai mult la mediile bazate pe ecrane decât la relațiile unii cu ceilalți, ne putem aștepta ca mașinile să nu ne prefere independența minții și puterea caracterului care alcătuiesc ce e mai bun în noi.
Schwab pledează pentru o viziune tehnocratică despre o omenire transformată prin tranziția către un viitor mai puțin uman. Avem o problemă de management. Într-un fel, oamenii care ne gestionează viețile nu sunt niciodată trași la răspundere pentru luarea deciziilor lor dezastruoase. Pe de altă parte, din obiectivele și anunțurile WEF reiese că acesta promovează o teroare fabricată privind schimbările climatice pentru a susține un viitor post-uman.
Agenda WEF de astăzi este un aspect al acestei strategii, care, bazată pe încercarea de a înlocui interacțiunea umană cu simularea pe ecrane, reflectă viziunea mult mai timpurie a unui celebru ecologist.
Aceasta este o tehnică similară fiecărei inițiative din agenda lor postumană. Înlocuirea vieții reale cu ecrane pare să sune incitant [pentru adepții acestei agende], ca și cum am putea participa la crearea unei „lumi democratice” noi digitalizate.
Aceste procese nu doar că sunt sinistre prin scopul lor de a determina omenirea să prefere „viața” pe ecran vieții reale, dar sunt infantile și infantilizante.
Proiectul „stăpânirii asupra viitorului” se bazează pe a înlocui participarea la viața reală cu o versiune mai gestionabilă și mai editabilă a umanității viitoare, modelată prin medii bazate pe ecran și prin tehnologii precum implanturile biometrice și modificate genetic. „Stăpânirea asupra viitorului” înseamnă managementul asupra populației globale – în ceea ce privește numărul, comportamentul, natura și remodelarea socială a acesteia printr-o lume virtuală.
Din punctul de vedere al managementului tehnocrat, umanitatea constituie o problemă de rezolvat. Își propune să-și perfecționeze propriul sistem ștergând tot ceea ce încă ne ancorează în lumea reală la scară umană. De la credința în Dumnezeu până la obiceiurile noastre care ne defineau ca națiune și comunitate, tot ceea ce definește natura umană urmează să fie modificat printr-un proiect de raționalizare. Este un vis al stăpânilor. Pentru cei stăpâniți, visele lor vor fi visurile plăsmuite de mașină.