Motto: „Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America”.
Starețul Ignatie de Harbin (Manciuria) anii ’30, sec. XX (atribuit)
Fără a avea pretenția acoperirii tuturor resorturilor care au stat in spatele evenimentelor violente din 6 ianuarie 2021, pe fondul cărora s-a desfășurat lovitura de stat prin care a fost inlăturat președintele Donald Trump, haideți să privim situația din SUA și dintr-o altă perspectivă, mai puțin sau aproape deloc abordată.
Perspectiva propusă de mine aici are ca punct de interes legătura dintre ideologia și formația doctrinară a principalilor doi actori politici, Barack Obama și Hillary Clinton – care din umbră, foarte multe indicii o arată, au fost implicați in revoltele deloc spontane din America – și părintele ideologic al radicalismului de stânga american, Saul Alinsky.
Barack Hussein Obama
Cam tot ce vedem că s-a petrecut in ultimul an în Statele Unite ale Americii sub aspectul lanțului de evenimente al căror deznodământ a dus la inlăturarea de la Casa Albă a președintelui Donald Trump, toate venind pe fondul prăbușirii economice accelerate și a crizei sociale cauzate de o pandemie izbucnită foarte oportun exact in ultimul său an de mandat – de la violențele de stradă până la fraudarea masivă și grosolană a votului din 3 noiembrie și culminând cu inscenarea asediului Congresului din ziua in care in clădirea Capitoliului trebuia decisă soarta alegerilor – iși are aproape in intregime originea intr-o conjurație de dimensiuni inimaginabile concepută in timpul președinției lui Barack Obama.
Din ea fac parte, nu neapărat in ordinea asta: Partidul Democrat și sistemul tentacular mafiot creat in timpul adminstrației primului președinte de culoare american, sistem format din rețele de ONG-uri și mii de organizații „civice” de extremă stângă, care au impânzit America in timpul celor opt ani in care Obama a fost președintele țării; interesele sistemului bancar corporatist și al unor finanțiști megalomani cu agendă globalistă și/sau neo-marxistă, cel mai cunoscut, influent și la vedere fiind George Soros; intelectuali din mediul universitar american penetrat și impânzit de discipoli și urmașii ideologilor neo-marxiști ai Școlii de la Frankfurt refugiați in SUA in anii ’30 după ascensiunea lui Hitler la putere in Germania, ideologi a căror „operă” revoluționară a dat lumii conceptul de „marxism cultural” gândit ca o revanșă la eșecul in epocă al revoluției internaționale comuniste, neo-marxism care de aproape un secol se face vinovat de indoctrinarea și radicalizarea noilor generații educate de tineri americani; puternicele trusturi media asociate stângii liberale; marile corporații cu intindere globală devenite mai puternice decât multe state cărora le-au subminat suveranitatea; servicii secrete corupte de putere, ele insele stat in stat și, desigur nelipsitul și atotputernicul complex militar-industrial, căruia fostele administrații cu agendă agresiv globalistă, culminând cu cea a lui Obama, i-au servit interesele de expansiune și putere. Adică pe scurt: Deep State.
Câștigarea fotoliului de președinte al Statelor Unite in urmă cu patru ani de către Donald Trump, un outsider absolut venit din afara sistemului de putere de la Washington a aruncat in aer acest establishment extrem de corupt, care a cotropit in primul rând America și pe americani și care s-a intins cu agresivitate pe tot globul, transformând in sensul cel mai rău posibil lumea noastră de azi.
Dar haideți să facem un recurs la memoria mediului online, care ne oferă nenumărte surse deschise, pentru a creiona un tablou mai larg de la care, cine vrea să extindă cercetările poate avea un punct de pornire.
Ce aflăm de aici? Că Barack Husein Obama in tinerețe a fost șeful unei celule studențești „comunitare”, luând lumină de gândire politică de la nimeni altul decât de la părintele și ideologul mișcărilor comunitare americane, Saul Alinsky (1909-1972), născut la Chicago din părinți imigranți ruși, un marxist radical, autorul cărții „Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals, apărută in 1971 și considerată a fi manualul fondator al organizării moderne a comunităților marginale și un clasic al teoriei de agitație și propagandă radicală de stânga. Este dacă vreți, cartea de căpătâi care l-a insoțit și il insoțește motivându-i acțiunile anarhice și de putere, pe Barack Husein Obama.
De fapt pentru a înțelege și mai bine ce resorturi ideologice mână in luptă cuplul Barack Obama – Hillary Clinton, trebuie să-l înțelegem mai intâi pe Saul Alinsky, pentru că amândoi, atât Obama cât și Hillary Clinton iși trag seva gâdirii politice din ideile intemeietorului organizării mișcărilor comunităților marginale și a radicalismului de stânga din America.
Într-o prezentare din 2008, fostul senator Barack Obama se descria pe sine, validându-se dacă vreți prin asociere cu marele ideolog anarhist, ca „un bun organizator comunitar și un foarte reușit construct al lui Saul Alinsky”, amintindu-și despre perioada cât a fost „ucenic” al școlii de gândire a părintelui comunitarismului american, ca fiind „cea mai bună educație pe care a primit-o vreodată”.
Mike Kruglik, un discipol al lui Alinsky in mediul căruia și-a format tânărul absolvent Obama convingerile radicale și l-a amintit pe președintele de mai târziu Obama, ca fiind „cel mai bun student pe care l-a avut vreodată, un maestru natural și incontestabil al agitației”.
De fapt motto-ul după care președintele Barack Obama și-a construit strategiile luptei pentru putere a fost inspirat de regula nr. 13 din „manualul pentru radicali” al lui Alinsky: „Alegeți ținta, fixați-o, personalizați-o și polarizați-o.”
Adică ce a făcut Obama din funcția de președinte, când a făcut din dreapta conservatoare americană și din clasa de mijloc și muncitoare a Americii (bazinul electoral republican), țapul ispășitor pentru toate bolile societății americane, impotriva cărora a polarizat revoltele mișcărilor de tipul „Occupy Wall Street”, care au cuprins America și parte din capitalele europene occidentale incepând cu septembrie 2011, sub sloganul „Occupy”.
Alinsky in cartea lui, „Reguli pentru radicali”, în capitolul intitulat „Tactica” împarte electoratul în grupuri „demografice” minoritare (concept regăsit in politica identitară de astăzi), grupuri ușor de instigat, manipulat și controlat, despre care spunea că: „organizatorul acestora trebuie să știe să instige cu cruzime resentimentele acestor oameni”.
In strategia lui, Alinsky vorbește despre divizare, demonizare și cucerire pentru a lua puterea prin presiunea și forța străzii. Cu zeci de ani în urmă Alinsky îi mărturisea unui jurnalist: „Acum trebuie să intețim nemulțumirile acestor oameni, cât sunt incipiente și să le dinamizăm pentru o schimbare radicală a societăți”.
Și foarte relevant, modelul de reușită revoluționară pentru Alinsky a fost nimeni altul decât Lucifer, despre care zicea: „Lucifer a fost primul radical cunoscut al omenirii, radical care s-a revoltat împotriva Creatorului său și a făcut-o atât de eficient, încât și-a câștigat propriul său regat.”
Sub acest crez au pornit la transformarea Americii și a lumii, Barack Hussein Obama și cea desemnată să-i ducă mai departe „opera”, Hillary Rodhman Clinton, intrerupți pentru puțin timp de apariția providențială dar meteorică a lui Donald Trump.
Desigur astfel de tactici pot „câștiga” alegeri, dar rezultatul final este dezastruos pentru țesutul social și coeziunea națională a oricărei țări in care au pătruns agenții revoluției neo-marxiste.
După opt ani in care cuplul Obama-Clinton a dictat politica la vârf a Statelor Unite și alți patru in care din culise au continuat să conspire impotriva Americii, instigând grupuri radicale de presiune impotriva lui Donald Trump, societatea americană și prin extensie cea din țările unde aceștia și-au pus amprenta sunt mai divizate și pline de resentimente ca niciodată.
Dar să revenim la prezentul nostru și să conexăm informațiile despre trecutul de ideolog revoluționar al lui Barak Obama, cu evenimentele care au devastat o bună parte din orașele americane in vara lui 2020.
După ce in ianuarie 2017 Barack Obama și-a incheiat al doilea mandat la Casa Albă, nu s-a mulțumit cu statutul de fost președinte ca ceilalți președinți americani, care conform cutumei de la Washington, după ce au atins cel mai inalt vârf al puterii politice, la final de carieră se retrag discret din prim-planul politicii active, continuându-și activitatea prin turnee in care sunt invitați de diverse organizații, contra unor sume indecente, pentru a ține speech-uri și conferințe in mediul academic și universități, la summituri politice și forumuri economice, in general la intruniri ale unei elite mondiale foarte subțiri, la care bifează cu prezența, pentru menținerea prestigiului Statelor Unite și desigur al lor personal, pe lângă cecul substanțial incasat, ca parte a cutumei care le asigură foștilor președinți un trai mai mult decât confortabil și un statut de membrii ai unui club de „reflecție” extrem de exclusivist.
Dar nu, fostul președinte cu porniri revoluționare Barack Obama și-a stabilit cartierul general intr-un conac la doar câțiva Km de Casa Albă, de unde, din spatele zidurilor fortificate, nu a încetat in anii care au urmat mandatelor sale să imagineze și să lucreze pentru un guvern din umbră, care nu doar să-i apere moștenirea politică amenințată de reformele lui Trump, dar să și saboteze administrația succesorului său.
„Este bine ca toată lumea să se simtă stresată, deprimată, descurajată…”, a spus Obama într-un mesaj adresat forțelor sale loiale din toată țara, cerând o mobilizare absolută pentru un război total cu administrația Trump, „…ca să apărăm ceea ce am realizat până acum”, a intărit fostul președinte.
Drept urmare s-a pus in mișcare „celula de criză”, pentru sabotarea programului politic al noului președinte ales și inlăturarea lui din funcție sau ca ultimă soluție (criza sanitară incă nu apăruse), aruncarea in haos a țării și prăbușirea in increderea electoratului, astfel incât realegerea lui pentru un al doilea mandat să devină nu doar improbabilă, dar și imposibilă.
Ce a urmat alegerii lui Trump, incepând chiar cu a doua zi de după votul din 8 noiembrie 2016 este de acum istorie. Reacția Deep State a fost imediată și a imbrăcat aproape toate formele de impotrivire ale sistemului la schimbarea anunțată de noul președinte ales, rezistență exersată și perfecționată in anii din urmă pe mai multe meridiane ale lumii.
După cum scria intr-un articol apărut in 14 noiembrie 2015 in cotidianul New York Post editorialistul Paul Sperry, vrând să atragă atenția asupra legăturii nevăzute dintre evenimentele violente care apăreau „spontan” de nicăieri in multe locuri din SUA, „președintele Obama controlează protestele violente care s-au aprins in timpul mandatelor sale aparent inexplicabil in mai multe orașe și centre universitare (cunoscute incă din anii ’60 ca pepiniere de radicalism neo-marxist n.m), proteste exersate ca parte a strategiei invățate la școala mentorului său Alinsky.”
Practic Obama punea in practică, in vederea viitoarelor bătălii lecțiile invățate la școala lui Alinsky, recrutând din timp și antrenând in acțiuni violente, o armată de „justițiari sociali” formată din agitatori, huligani și bătăuși, pregătiți să continue post mandat „revoluția transformării fundamentale a Americii”.
Și a făcut acest lucru printr-un grup prea puțin cunoscut dar bine finanțat, numit Organizing for Action (OFA), organizație afiliată Partidului Democrat, care se finanțează prin donații substanțiale venite din zona de sprijin a oligarhilor de stânga, care au susținut și continuă să sprijine revenirea democraților la Casa Albă.
OFA, fost „Obama for America” in timpul campaniei de realegere a lui Obama pentru al doilea mandat, a antrenat intr-o primă fază peste 10.000 de radicali de stânga, care la rândul lor au atras și pregătit peste două milioane de tineri în tacticile de luptă de stradă, după metodele patentate de Alinsky.
Deloc intâmplător și in paranteză fie spus, păstrând desigur proporțiile, scenariul pus in scenă in SUA seamănă in mare parte cu programul „Restart România” implementat incepând cu 2012 in țara noastră de ambasada Statelor Unite la București, in mandatul lui Mark Gitenstein. In cadrul acestui program, un număr impresionant de 140.000 de tineri au fost selecționați de ambasada SUA și alte ambasade occidentale, pentru a fi instruiți ca „agenți ai schimbării” in România. O forță de șoc impresionantă, la care se adaugă, pe lângă nenumărtele ONG-uri cu finanțări externe oculte, ele nefiind altceva decât tentacule ale unor puteri străine, comandourile formate din studenți și absolvenți de Drept, cum sunt și membrii organizației internaționaliste ELSA (conf. Cotidianul.ro), racolați de servicii și plasați ca agenți acoperiți in statele occidentale și chemați la ordin acasă pentru a pune bazele USR, organizația politică subversivă cu agendă clar neo-marxistă.
In fond o puternică și bine susținută „coloană a V-a” echipată, instruiră și finanțată, ca să acționeze in teritoriul țintă, in intersul exclusiv al puterilor de ocupație. Adică fenomenul #rezist_tefelist care, cu complicitatea și implicarea directă a serviciilor de informații așa-zis românești s-a manifestat prin tulburări și violențe extreme de stradă, sabotând și zdruncinând din temelii guvernările legitime ale României, pentru „simplul” fapt că nu corespundeau planurilor hegemonilor și nu răspundeau in intregime, intocmai și la timp, comenzilor externe dictate de stăpânii de facto ai coloniei care a devenit România.
Dar să inchidem paranteza și să revenim la SUA și la grupul radical de stânga, OFA (Obama for America), transformat ulterior, pentru contiunarea agendei lui Obama și după terminarea celui de al doilea mandat, in (Organizing for Action).
Inregistrată in anul 2015 ca un ONG non-profit, care putea primi donații și contribuții nelimitate, OFA era cureaua de transmisie cu organizațiile radicale de stânga, foarte influete în campusurile universitare unde, cum am mai spus, marxismul cultural inspirat de ideologii Școlii de la Frankfurt cu 90 de ani in urmă și-a atins apogeul indoctrinării tinerelor generații in timpul administrației Obama.
În plus, organizația lui Obama a instruit sute de mii de agitatori juniori prin AmeriCorps, un program pentru tineret ințiat de Hillary Clinton, pe care l-a extins prin intermediul „My Brother’s Keeper”, o inițiativă pentru „justiție rasială”, lansată în 2012 in urma morții in Florida, a adolescentului de culoare Trayvon Martin.>> Paul Sperry, 14 noiembrie 2015, New York Post.
Toate aceste acțiuni subversiv-anarhiste au fost sponsorizate la nivel federal și preluate pe agenda mișcărilor Black Lives Matter, Occupy, ANTIFA ș.a. fiind imbrățișate și incurajate in mod public in timpul revoltelor care au aprins America in vara lui 2020, când oamenii erau uciși in plină anarhie revărsată pe străzile și orașele americane, de insăși Barack Obama, liderul spiritual declarat al rebeliunii stângii extreme americane. Și cum altfel, aceste organizații anarhice, fiind copiii lui de suflet.
„Suntem de partea voastră” le-a dat asigurări președintele neo-marxist al Statelor Unite, organizațiilor Black Lives Matter și Occupy Wall Street, și în 2011 in timpul protestelor care au cuprins America (și Europa occidentală), încurajări reiterate public și in timpul intâlnirii din 2014 cu Patrisse Cullors, cofondatoarea Black Lives Matter, primită la începutul anului 2015 de Prima Doamnă, Michelle Obama, la Casa Albă. In paranteză fiind spus, Patrisse Collours, cofondoatoare și ideolog BLM recunoaște in cartea sa „When They Call You a Terrorist: A Black Lives Matter Memoir”, publicată în ianuarie 2018, că i-a studiat pe Marx, Lenin și Mao, devenind astfel „o marxistă convinsă și foarte bine instruită”.
„Președinte a încurajat non-stop tulburările civile care au epuizat națiunea in timpul mandatului său” Paul Speary, New York Post, noiembrie 2015.
„Iritarea socială cronică poate aduce prejudicii incalculabile țesăturii unei națiuni. Acuzând în mod constant și fals oamenii de rasism, sexism, homofobie sau islamofobie – sau orice alt -ism sau fobie pe care o aduc pe agenda publică – acești agitatori creează reacții de furie și ură din partea oamenilor, la care inainte nu existau.
Dar poate acesta și este obiectivul, după cum recomandau Alinsky, Obama și alți radicali: „un organizator revoluționar trebuie să zguduie din temeli tiparele predominante – să agite și să creeze dezamăgire și nemulțumire oamenilor față de valorile in care cred, până când masele ajung la punctul insușirii deziluziei induse față de modul de viață din trecut […] atunci timpul va fi deja pregătit pentru Revoluție.” și-a incheiat Paul Speary articolul premonitoriu din perspectiva rebeliunii care a cuprins in 2020 America, articol apărut, repet, in noiembrie 2015 in New York Times.
Obama studentul a devenit Obama Maestrul… Întunericului.
Absolut edificator, dacă suprapunem aceste imagini peste celelalte evenimentele pe fondul cărora președintele Donald Trump a fost indepărtat de la Casa Albă in urma unei lovituri de stat foarte elaborate, ale cărei ramificații incă neelucidate depășesc cu mult granițele americane.
Dar să privim in contiuare și către Hillary Clinton…
……………………………………………………………..
Victoria neo-marxismului in America? (II)
Hillary Rodham Clinton
Hillary Clinton, al cărei nume de fată pe vremea studenției la Wellesley College era Rodham, în anul 1969 a scris o teză laudativă de 92 de pagini, despre nimeni altul, decât Saul Alinsky.
„Dacă idealurile soților Alinsky ar fi actualizate, rezultatul ar fi o revoluție socială”, scria Clinton în teza sa, disponibilă online.
„Hillary Rodham, la fel ca mulți tineri americani, a intrat în facultate cu o educație conservatoare fermă dar a ieșit un socialist înfiorător”, spune despre ea Trevor Loudon, autorul a două filme documentare apărute pe DVD și streaming online, in care sunt evocate, legat de dna. Clinton, ideile periculoase ale lui Alinsky: „Rules for Radicals” și „The Enemies Within”, ultimul bazat chiar pe cartea lui Loudon, ”The Enemies Within: Communists, Socialists and Progressives in the U.S. Congress”.
„Și pentru o parte din această transformare, se arată in documentar, răspunzător este în mod clar mentorul ei politic, radicalul marxist din Chicago, Saul Alinsky.”
Un alt amănunt deloc de neglijat pentru parcursul indoctrinării tinerei absolvente Hillary Clinton a fost stagiul pe care aceasta l-a petrecut in anul 1971 ca intern la cabinetul de avocatură din San Francisco al avocaților Robert Treuhaft și Doris Brin „Dobby” Walker Roberson, amândoi membri ai partidului comunist american și ai Asociației Internaționala Democrată, controlată in epocă de Uniunea Sovietică.
Poate fără nicio legătură directă sau cunoscută cu trecutul ei legat de cercurile radicale neo-marxiste este și faptul că, din poziția sa de secretar de stat in cabinetul Obama, prin intermediul Fundației Clinton deținută de soțului său Bill Clinton, Hillary Clinton a inlesnit cumpărarea de către Rusia a grupului minier canadian Uranium One Inc, de către societatea rusă Rosatom.
Această vânzare care s-a făcut prin mai multe donații către Fundația Clinton a fostul președinte Bill Clinton, a diminuat cu 20% stocurile americane de uraniu, care au intrat astfel in posesia Rosatom.
Coincidență? Intâmplare? O, daa… sigur că da…
Un alt capitol deloc de neglijat care arată și o altă dimensiune ce ține de siguranța națională a Statelor Unite este și legătura foarte puternică a doamnei secretar de stat Hillary Clinton cu asistenta ei personală, Huma Abedin, un personaj cu puternice legături in lumea islamică.
Huba Mahmood Abedin fost vicepreședinte al campaniei prezidențiale pentru Casa Albă din 2016 al candidatei Hillary Clinton, a fost din 2009 până in 2013 și adjunct al șefului de personal al secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton.
În timpul mandatului lui Hillary Clinton la Departamentul de Stat și in campania ei prezidențială, Abedin i-a devenit unul dintre cei mai apropiați și influenți asistenți.
In privința asta, cu adevărat interesante sunt alegațiile mai multor congresmani republicani, dar și mărturiile unor ofițeri CIA cum că, membri ai familiei lui Huba Abedin au legături cu organizații radicale islamice, ceea ce contravine protocoalelor de siguranță națională ale SUA, doar că acest lucru nu a determinat-o pe Hillary Clinton să o indepărteze din imediata ei apropiere, ba dimpotrivă.
Clare Cortez, fost ofițer de operațiuni CIA declara intr-un interviu pentru filmul documentar „The Enemies Within” că, „in perioada in care la Departamentul de Stat a fost Hillary Clinton, intreaga politică externă a Statelor Unite a fost in intregime bulversată. Nu s-a mai continuat urmărirea și capturarea jihadiștilor, iar in Libia au ajutat prin complicitate cu milițiile jihadiste ale Al Qaeda la răsturnarea guvernului legitim condus de Gadaffi, care in ultimii ani – afirmă Cortez – colabora in secret cu guvernul american, devenind un aliat in regiune al SUA.”
„Acesta e doar un exemplu din multe altele care s-au intâmplat in timpul cât dna. Clinton a fost secretar de stat pentru politica externă și Abedin sfătuitoarea ei cea mai apropiată”, a mai spus fostul ofițer CIA, Cortez.
Huba Abedin a venit la Departamentul de Stat cu tot bagajul său de relații și legături pe care famiia ei le avea cu Frăția Musulmană.
Guvernul saudit a inființat un institut al afacerilor minorităților musulmane, la conducerea căruia l-a numit pe tatăl celei mai apropiate și de incredere asistentă a secretarul de stat al Statelor Unite. Institutul la conducerea căruia se afla tatăl Hubei Abedin a publicat revista Jurnal – Afaceri și Minorități Musulmane, al cărei redactor șef a fost tatăl, apoi mama asistentei d-nei. Clinton, Huba Abedin insăși fiind prezentă in consiliul de redacție. Este evident un conlict de interese, care poate fi privit și ca o cale de a-i fi răsplătite anumite servicii dnei. Abedin, dacă nu cumva institutul respectiv era și o curea de transmisie subterană directă intre guvernul saudit și secretarul de stat Hillary Clinton.
De asemenea, continuă ofițerul CIA Cortez, in cadrul acelui consiliu editorial era prezent și un anume Abdullah Omar Nassif, un saudit care inființase inainte de 11.09.2001 „Rubby Trust”, o companie care se ocupa de consultanță financiară, cu scopul explicit de a plasa bani in fonduri de investiții pentru Osama Bin Laden și Al Qaeda.
Legăturile dnei. Clinton cu organizațiile radicale islamice sunt mult mai complexe și adânci declară și Phill Haney, retras din activitate din Departamentul pentru Securitate Homeland, in același film care documentează și activitatea secretarului de stat Hillary Clinton.
„In calitate de ofițer de informații, am depus un jurământ, să apăr această țară inclusiv in fața amenințărilor interne. Și Hillary Clinton este o amenințare internă.” Phill Haney, Department of Homeland Security, retired.
De ce arată lumea in care trăim așa cum arată după cele două mandate ale lui Obama cu Hillary la Departamentul de Stat, nu cred că ar mai trebui să mire pe nimeni care e intr-o oarecare care măsură informat sau are un minimum interes să afle.
Ce urmează de aici mai departe?
……………………………………………………………………
Victoria neo-marxismului in America? (III)
Epilog
In timp ce președintele Donald Trump, cel mai pacifist președinte american, omul care a stins sau a pus pe pauză războaiele demente ale Americii, singurul președinte de stat care a ințeles ce pericol reprezintă pentru lumea liberă expansiunea Chinei cu modelul său politic și social, acest om, care și-a dorit o revenire a Statelor Unite la tradiții și valori conservatoare este pus la stâlpul infamiei și lapidat in piața publică, in fața poporului său și a lumii intregi, pentru vina de a-și fi iubit țara pe care a pus-o inaintea oricărui alt interes.
Obama, antiteza totală a lui Donald Trump, președintele neo-marxist american, „cel mai bun construct al lui Saul Alinsky”, cum se lăuda chiar el, care a antagonizat ca nimeni altul prin politici progresiste societatea americană, a răvășit statele din nordul Africii și a distrus țări ca Ucraina, Siria, Libia, s.a.m.d. lăsând in urmă milioane de victime, morți și răniți, provocând cea mai mare migrație de refugiați de după WWII, a primit premiul Nobel pentru Pace și se bucură astăzi, alături de ceilalți doi președinți americani complici la demolarea lumii – Bill Clinton și George Bush jr. prezenți și ei la depunerea jurământului de învestire a fostului vicepreședinte, de toate onorurile invingătorilor.
Să nu urlii la stele pentru nedreptățile acestea?
Cum va arăta lumea după victoria rebeliunii neo-marxiste și instalarea printr-o fraudă colosală la Casa Albă a unui Cabinet din care nu lipsesc nume de rezonanță din fosta administrație Obama/Clinton, incepând chiar cu al 46-lea președinte american – Joe Robinette Biden?
Să ne uităm numai la vicepreședintele Kamala Harris, cea care in cazul (foarte probabil) in care președintele Biden nu-și va mai putea continua mandatul il va inlocui in Biroul Oval.
Radicală de extremă stânga (conf. epochtimes-romania), provenită și educată intr-o familie de intelectuali (tatăl, Donald Harris, economist jamaican și mama, Shyamala Gopalan, cercetător indian în domeniul cancerului), amândoi părinții cu afinități comuniste și activism in Asociația Afro-Americane din Berkeley, in mijlocul căreia in 1966 se puneau bazele Partidului Black Panther, de ideologie maoistă, modelul mișcării de azi, mult mai „de succes”, Black Lives Matter, Kamala Harris ajunsă la Casa Albă, intr-adevăr reprezintă o amenințare majoră pentru lumea liberă.
Coincidență sau mai degrabă nu, liderul din anii ’60 al Asociației Afro-Americane din Berkeley, Donald Warden (cunoscut sub numele de Khalid al-Mansour) avea să-l sprijine pe Barack Obama să intre la Facultatea de Drept Harvard.
Se poate spune acum, privind la modul in care aceste pesonaje și-au impletit destinele și și-au sincronizat pașii in vederea continuării și finalizării celui mai ambițios proiect al Școlii de la Frankfurt inceput cu aproape un secol in urmă – transformarea profundă a Americii din liderul mondial al lumii libere in liderul mondial al revoluției neo-marxiste, că Noua Stângă Globalistă, echivalentul peste timp al Internaționalei Comuniste, a câștigat…
Ce urmează de aici? Nici nu mai contează de fapt, oricum China este marea câștigătoare a trădării din interior a Americii.
Și in sfârșit acum, neo-marxismul „occidental” visat de Lukacs, Marcuse, Horkheimer, Gramsci și ceilalți strategi ai istoricei revanșe a marxismului cultural gândit in laboratoarele Școlii de la Frankfurt, după o gestație de aproape un secol in universitățile americane de unde s-a răspândit otrăvind noi și noi generații de americani ajunși astăzi in poziții cheie in establishmentul politic de peste ocean, va face o strălucită joncțiune cu modelul de comunism asiatic, al „vieții pe credite” supravegheată de I.A. visul postumanist al geriatricilor cu sex incert de la Davos.
Imaginile ireale transmise zilele acestea din capitala americană, cu un oraș pustiu și in stare de asediu, cu zeci de mii de soldați inarmați, garduri de sârmă ghimpată și blindate care blochează accesul către Capitoliu, pe esplanada căruia, locul zecilor de mii de americani entuziaști care de obicei asistă la spectacolul ceremoniei depunerii jurământului noului președine al Americii a fost luat de 200.000 de stegulețe (probabil made in China), arată in realitate că uzurpatorii puterii politice de la Washington știu prea bine că farsa lor nu a prins la poporul american și se tem…
About Post Author
