Adrian Onciu: Coaliția tancurilor și răspunsul Kremlinului

”Sunt cele mai bune din lume”, pretinde satisfăcut Joe Biden, cu referire la cele 31 de tancuri Abrams livrate Ucrainei. De parcă ar fi vorba despre niște gogoși cu gem scoase la vânzare pe taraba din fața Casei Albe.

Statele Unite și NATO au intrat cu ambele picioare în Ucraina și sunt băgate în război până la gât. Este exact ceea ce Viktor Orban preconizase că o să se întâmple. O escaladare a conflictului, o implicare irațională de partea unui regim Zelensky cel puțin inconștient.

Victoria clamată de Kiev reprezintă fantezie pură. Propagandă NATO. Doar ignoranții pot crede că Ucraina va elibera teritoriile din sud-est (inclusiv Crimeea) cu 200 de tancuri. Sau chiar cu 1.000. A spus-o însuși Arestovich, ex-consilierul lui Zelensky. Totul este legat de interesele Pentagonului și ale Casei Albe.

Ele sunt două la număr, strâns legate: 1) Deconectarea ireversibilă a Rusiei de Europa și 2) Afacerile cu armament și energie.

În paranteză fie spus, dacă ne referim la Olaf Scholz, îți trebuie ceva tupeu (dacă nu cumva cuvântul e mult prea moale) ca să trimiți tancuri împotriva rușilor, la 80 de ani de la Holocaust și după cele 20 de milioane de victime datorate Operațiunii Barbarossa.

Marea întrebare este dacă Occidentul va face următorul pas. Imediat după mulțumirile pentru tancuri, Zelensky și-a dres vocea ca să ceară avioane și rachete cu rază lungă de acțiune. Mă îndoiesc că Putin va sta cu mâinile-n sân. Kremlinul a trasat deja o linie roșie, știe că dacă pierde controlul asupra spațiului aerian lucrurile se complică enorm.

Pe de altă parte, Kievul e conștient că tancurile nu valorează doi bani fără susținere din partea aviației. Așa că împinge lucrurile și mai departe.

Până la marea contraofensivă de primăvară anunțată cu surle și trâmbițe, specialiștii NATO îi învață pe soldații ucraineni care-i treaba cu tancurile Abrams, Leopard, Leclerc și Challenger. Foarte posibil și piloții lui Zelensky (câți au mai rămas) se pregătesc să zboare cu F-16, unii chiar în România. Însă procesul de școlarizare este unul de durată, cu riscul ca absolvenții să încurce butoanele pe câmpul de luptă.

A pretinde că războiul nu se termină până când rușii nu se retrag inclusiv din Crimeea înseamnă a spune că vom trăi într-un conflict perpetuu, cu milioane de morți și amenințarea unui dezastru nuclear. Victoria de pe buzele lui Zelensky nu înseamnă nimic altceva decât victoria industriei de armament a Statelor Unite, la pachet cu industria energetică. Plus dramele propriului popor. Plus criza economică majoră. Plus probabilitatea în creștere a izbucnirii celui de-al treilea război mondial dincolo de granițele Ucrainei.

Din nefericire, Occidentul va miza pe aceeași cale războinică, la limita catastrofei, cât timp conflictul sângeros se va duce până la ultimul ucrainean, și nu până la ultimul neamț sau american.

Joe Biden și aliații au dat șah. Urmează Putin la mutare.

………………………………….

Dacă v-a plăcut comentariul, îi puteți cumpăra autorului o cafea . Astfel sprijiniți în mod direct și opozitia.net, o platformă media independentă de schimb de idei între patrioții de pretutindeni și globaliștii fără nici un Dumnezeu.