Cele mai grave informații false răspândite de instituțiile din domeniul sănătății publice – Lipsa de integritate și conflictele de interese au creat o pandemie instituțională de informații false fără precedent

„Aveți încredere în autorități, în experți și în știință”, ni s-a spus. Mesajele din zona sănătății publice în timpul pandemiei de COVID-19 erau credibile doar dacă proveneau de la autoritățile guvernamentale din domeniul sănătății, de la Organizația Mondială a Sănătății și de la companiile farmaceutice, precum și de la oameni de știință care repetau aceeași placă fără nicio gândire critică.

În numele „protejării” publicului, autoritățile au făcut mari eforturi, așa cum se arată în dosarele Twitter recent publicate (1,2,3,4,5,6,7) care documentează colaborarea secretă dintre FBI și platformele de social media, pentru a crea iluzia unui consens cu privire la răspunsul adecvat la COVID-19.

Ei au suprimat adevărul, chiar și atunci când era exprimat de oameni de știință extrem de credibili, împiedicând dezbaterile științifice și corectarea erorilor științifice. De fapt, a fost creată o întreagă birocrație a cenzurii, aparent pentru a se ocupa de așa-numita misinformare (informații false rezultate din eroarea umană, fără intenție de a face rău), dezinformare (informații menite să inducă în eroare și să manipuleze) și malinformare (informații corecte răspândite pentru a face rău).

Dar este posibil ca instituțiile „de încredere” să reprezinte o amenințare mult mai mare pentru societate prin diseminarea de informații false?

Deși se consideră, de obicei, că răspândirea informațiilor false pornește de la public, în timpul pandemiei de COVID-19, guvernele, corporațiile, organizațiile supranaționale și chiar reviste științifice și instituții academice au contribuit la o narațiune falsă.

Falsurile precum „Lockdown-urile salvează vieți” și „Nimeni nu este în siguranță până când toată lumea nu este în siguranță” au avut costuri uriașe reprezentate de mijloacele de trai și de vieți. Informațiile false emanate de la nivel instituțional în timpul pandemiei au fost în număr uriaș. Mai jos este doar o mostră cu titlu de ilustrare.

Autoritățile sanitare au convins publicul în mod eronat că vaccinurile anti-COVID-19 opresc infectarea și transmiterea atunci când producătorii nici măcar nu testaseră aceste rezultate. CDC și-a schimbat definiția vaccinării pentru a include noile vaccinuri cu tehnologie mARN. În loc să producă imunitate, conform definiției noi, era suficient ca vaccinul să creeze protecție.

Autoritățile au repetat mantra (la 16:55) „sigur și eficient” pe tot parcursul pandemiei, în ciuda dovezilor tot mai numeroase care apăreau despre daunele provocate de acest vaccin. FDA a refuzat publicarea integrală a documentelor pe care le-au examinat în doar 108 zile pentru acordarea autorizației de utilizare de urgență. Apoi, ca răspuns la o solicitare în baza Legii privind libertatea de informare, au încercat să amâne dezvăluirea lor cu până la 75 de ani. Aceste documente prezintă dovezi despre evenimentele adverse ale vaccinului. Este important de menționat că între 50 și 96% din finanțarea agențiilor de reglementare a medicamentelor din întreaga lume provine de la Big Pharma sub formă de granturi sau taxe pentru utilizare. Putem ignora faptul că este dificil să muști mâna care te hrănește?

Producătorii de vaccinuri au susținut că vaccinul are niveluri ridicate de eficacitate în ceea ce privește reducerea riscului relativ (între 67 și 95 la sută). Însă nu au dezvăluit publicului măsura mai fiabilă a reducerii riscului absolut, care a fost de numai aproximativ 1%, exagerând astfel beneficiul așteptat al acestor vaccinuri.

De asemenea, au susținut că „nu au fost observate probleme serioase de siguranță”, în ciuda raportului lor de siguranță post-autorizare care dezvăluie mai multe evenimente adverse grave, unele letale. Totodată, producătorii nu au vorbit public despre suprimarea imunității în timpul celor două săptămâni de după vaccinare și scăderea rapidă a eficacității, care devine negativă după 6 luni, sau despre riscul crescut de infecție cu fiecare rapel suplimentar. Lipsa de transparență cu privire la aceste informații vitale i-a privat pe oameni de dreptul la consimțământul informat.

Ei au mai susținut că imunitatea naturală nu este suficient de puternică și că este necesară imunitatea hibridă (o combinație de imunitate naturală și imunitate indusă de vaccinare). Această informație falsă a fost necesară pentru a vinde stocurile rămase ale produselor lor în ciuda creșterii numărului cazurilor de infecție în urma vaccinării.

În realitate, deși imunitatea naturală poate să nu prevină complet infecția viitoare cu SARS-CoV-2, este totuși eficientă în prevenirea simptomelor severe și a deceselor.

De asemenea, OMS a contribuit la informarea falsă a publicului. Și-a ignorat propriile planuri dinainte de pandemie și a negat faptul că blocajele și măștile sunt ineficiente în salvarea de vieți și că ele au creat un prejudiciu clar asupra sănătății publice. De asemenea, a promovat vaccinarea în masă în contradicție cu principiul din domeniul sănătății publice despre „intervențiile în funcție de nevoile individuale.”

În același timp, OMS a mers până la a exclude imunitatea naturală din definiția sa dată imunității de turmă și a susținut că numai vaccinurile pot ajuta la atingerea acestui scop final. Însă acest lucru a fost mai târziu inversat, sub presiunea comunității științifice. Din nou, cel puțin 20% din finanțarea OMS provine de la Big Pharma și de la filantropii care investesc în produse farmaceutice. Oare cel care plătește cântărețul nu stabilește melodia?

The Lancet, o revistă medicală respectabilă, a publicat o lucrare în care susținea că hidroxiclorochina (HCQ) – un medicament reutilizat folosit pentru tratamentul COVID-19 – a fost asociată cu un risc ușor crescut de deces. Acest lucru a determinat FDA să interzică utilizarea HCQ pentru tratarea pacienților cu COVID-19, iar NIH să oprească studiile clinice asupra HCQ ca potențial tratament pentru COVID-19. Acestea au fost măsuri drastice luate pe baza unui studiu care ulterior a fost retras în urma apariției de dovezi care arată că datele folosite erau false.

Într-un alt exemplu, revista medicală Current Problems in Cardiology a retras – fără nicio justificare – o lucrare care demonstra un risc crescut de miocardită la tineri după vaccinurile anti-COVID-19, după ce lucrarea a fost revizuită de colegi și publicată. Autorii au pledat pentru principiul precauției privind vaccinarea tinerilor și au cerut efectuarea mai multor studii de farmacovigilență pentru a evalua siguranța vaccinurilor. Ștergerea unor astfel de descoperiri din literatura medicală nu numai că împiedică știința să-și urmeze cursul natural, dar, de asemenea, înseamnă ascunderea de informații importante față de public.

O poveste similară se referă la Ivermectină, un alt medicament utilizat pentru tratamentul COVID-19, de data aceasta implicând în mod potențial mediul academic. Andrew Hill a declarat (la 5:15) că concluzia lucrării sale despre Ivermectină a fost influențată de Unitaid, care este, întâmplător, principalul finanțator al unui nou centru de cercetare la locul de muncă al lui Hill – Universitatea din Liverpool. Meta-analiza sa a arătat că Ivermectina a redus cu 75 la sută mortalitatea cu COVID-19. În loc să susțină utilizarea Ivermectinei ca tratament pentru COVID-19, el a concluzionat că sunt necesare studii suplimentare.

Suprimarea tratamentelor potențial salvatoare a fost esențială pentru a se putea acorda autorizarea utilizării de urgență a vaccinurilor anti-COVID-19, absența unui tratament pentru boală fiind o condiție pentru acordarea EUA (p.3).

De asemenea, multe instituții media sunt vinovate de răspândirea de informații false. Acestea au fost sub forma unor relatări părtinitoare sau prin faptul că au acceptat să fie o platformă pentru campanii de relații publice (PR). PR este un cuvânt inofensiv pentru propagandă sau arta de a distribui informații pentru a influența opinia publică în serviciul unor grupuri de interese speciale.

Pericolul PR-ului este că trece drept opinie jurnalistică independentă în fața unui public needucat. Campaniile de PR au ca scop să creeze o aură de senzațional în jurul descoperirilor științifice, eventual pentru a crește gradul de acceptare de către consumatori a unui anumit medicament, pentru a crește finanțarea pentru cercetări similare sau prețul acțiunilor. Numai în SUA, în 2021, companiile farmaceutice au cheltuit 6,88 miliarde de dolari pe reclame TV.

Lipsa de integritate și conflictele de interese au creat o pandemie instituțională de informații false fără precedent. Este la latitudinea publicului să stabilească dacă cele de mai sus sunt cazuri de informare greșită sau dezinformare.

Încrederea publicului în mass-media a cunoscut cea mai mare scădere din ultimii cinci ani. Publicul nu mai poate avea încredere în instituțiile „autoritare” care erau menite să se îngrijească de interesele lor. Această lecție a fost învățată cu un mare preț. Multe vieți au fost pierdute din cauza suprimării tratamentului timpuriu și din cauza unei politici nocive de vaccinare; afaceri distruse; locuri de muncă distruse; regres în sfera educațională; sărăcie agravată; afectarea sănătății atât fizice, cât și mintale. Un dezastru în masă care putea fi prevenit!

Avem de ales: fie continuăm să acceptăm pasiv informațiile false de la nivel instituțional, fie ne opunem. Ce mecanisme de control și echilibrare trebuie să punem în aplicare pentru a reduce conflictele de interese în instituțiile din domeniul sănătății publice și de cercetare? Cum putem descentraliza mass-media și revistele academice pentru a reduce influența publicității farmaceutice asupra politicii lor editoriale?

Cum putem deveni consumatori mai critici de informații? Nimic nu anihilează mai bine narațiunile false decât capacitatea de a ne pune întrebări și gândirea critică.