În Parlamentul European activează, perfect onorabil și fără să se tulbure nimeni, un colaborator cu acte în regulă al Poliției politice comuniste: Traian Băsescu. Stau și mă întreb cum ar fi reacționat simandicioasele conștiințe euro-atlantice dată în locul lui Petrov ar fi fost un agent al Gestapoului.
*În decembrie 2019, președintele Iohannis dădea românilor asigurări, nemaiuzite la vreun președinte, cum că „perioada de intrare cu bocancii a unor partide în justiție s-a terminat”. Recent el a revenit adresându-se noilor membri ai Consiliu Superior al Magistraturii: „Vă încurajez să luați atitudine de fiecare dată când independența justiției este pusă în pericol prin încercări de imixtiuni politice.” În chestiunea aceasta, fundamentală pentru societatea noastră – și de o gravitate aparte în ultimele trei decenii – se pun azi câteva întrebări. Se terminase cu adevărat imixtiunea politicului în justiție în decembrie 2019?
În procesele justițiabilului contribuabil de rând cu autoritățile publice, chiar așa au stat și stau lucrurile pe timpul prezidenției d-lui Iohannis? Dar la imixtiuni în justiție s-au dedat doar „unele partide” sau și serviciile de informații (cu discreția lor ai zice serafică, dar cu nimic mai odioasă) în beneficiul unor importante instituții statale, al unor înalți demnitari ai statului – dar și pentru a-i reprima pe adversarii cei mai incomozi ai Sistemului (vorbesc la acest întreg capitol despre SRI, Serviciul secret al Armatei și SPP)? Încă mă încăpățânez să-l cred pe actualul președinte mai onest decât oricare dintre predecesori. O fac însă mai ales sub rezerva că mai are încă doi ani de mandat, precum și cu o anumită încredere că în acest răstimp el s-ar putea dovedi capabil, spre deosebire de toți predecesorii, să asume – cu orice risc personal – decizii libere capitale în beneficiul țării, și bineînțeles și al justiției.
*Cum au tâlhărit Securitatea și oamenii ei țara în ultimele trei decenii? O parte din ei au mers la Cotroceni, în Parlament, la Guvern, în Servicii și în Justiție, iar ceilalți, serviți de primii, jefuind resursele, economia, sistemul bancar și tot ce s-a putut jefui prin „privatizări”, „concesiuni”, contracte cu statul, evaziune, și în orice alt mod.
*Am în lista de Facebook zece persoane din Caracal care trăiesc în București, și care mi-au cerut prietenia. Însă n-am niciuna să-mi fi cerut prietenia, care să fie din București și să trăiască în Caracal. Bucureșteni infatuați…
*Anii de după 1989 au făcut o dovadă și mai clară decât cei de sub comunism că la români republica e în mod esențial improprie și în mod fatal falimentară. Sub dictatura ermetică demonstrația nu putea fi la fel de clară ca în democrația, caricaturală în mod fatal și ea, de după revoluție.
*Cei care-l îndrăgiți pe Putin întrebați-vă cam ce-ar fi gândit Regele Mihai și Corneliu Coposu despre urgia adusă de KGB-ist în granițele noastre. Și mai veniți-vă în fire, totuși.
*Avocați de odinioară: Avram Iancu, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Iuliu Maniu, Duiliu Zamfirescu, Cincinat Pavelescu, Ioan Rațiu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Păstorel Teodoreanu, Ștefan Cicio Pop, Matatias Carp, Demostene Botez, Eleodor Focșeneanu, Emanoil Gojdu. Ce mai e astăzi baroul? O breaslă anonimă, otova și cenușie. Dresată de o magistratură infamă, ce s-a abandonat profitabil unei pletore politice scabroase și Securității criminale.
*Donald Trump tocmai a criticat decizia SUA de a trimite tancuri în Ucraina, numind efortul de respingere a invaziei ruse drept „război nebun”. Însă n-a avut nici de data aceasta de făcut vreo critică invadatorului Putin. Trist și greu de înțeles.
*Mă duc mâine, poimâine și n-am și eu o decorație de la Cotroceni, cum are fosta colegă Blandiana. Om recalcitrant și nesuferit, așa am să mor…
About Post Author
