Există o necredință
bună și o necredință rea.
Ultima este
trândav-blazată („nu mă interesează”), răuvoitor-agresivă (stilul Caramitru-Mândruță-USR)
sau pur și simplu imbecilă.
Cea dintâi este
prudentă, chiar sceptică, cere dovezi, însă e binevoitoare, deschisă.
Exponentul ei: Apostolul Toma. Un motto perfect pentru ea: „Cred, Doamne, ajută
necredinței mele!”.
Pe 2 februarie, Biserica prăznuiește Întâmpinarea Domnului, o
sărbătoare care are în prim-plan un necredincios emblematic de tipul I:
bătrânul și dreptul Simeon.
Potrivit tradiției, el a făcut parte dintre cei 70 (după unii, 72)
de traducători (câte 6 din fiecare neam al lui Israel) ai Scripturii.
În secolul III î.Hr.,
Ptolemeu al II-lea Filadelful (284-247) îi convoacă la Alexandria pe cei 70 de
înțelepți pentru a traduce Vechiul Testament în grecește, traducere care, după
numărul autorilor, avea să fie numită Septuaginta („șaptezeci” în latină).
Faraonul își dorea mult această scriere în monumentala Bibliotecă din
Alexandria, una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii.
Când Simeon ajunge la pasajul
despre venirea Mântuitorului – „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște
fiu” (Isaia, 7, 14) -, el traduce „Fecioară” prin „Femeie”, pentru că i se pare absurd ca o fecioară
să nască.
Pentru necredința sa (izvorâtă din prudență, nu din reavoință),
Dumnezeu îi dă o „pedeapsă dulce”: să nu moară până nu-L va vedea
cu ochii lui pe Mesia, Cel născut din Fecioară.
Când Iisus împlinește 40 de zile, este dus de Iosif și Maria la
templu, pentru a fi închinat lui Dumnezeu, conform tradiției iudaice pentru
primul născut.
Simeon, care era preot și avea aproape de 300 de ani, este cel
care îl primește în brațele sale pe Prunc.
Revelația este instantanee,
de pe ochii minții i se ia ceața: Îl ținea în brațe pe Mântuitorul lumii! Scriptura
se împlinise.
Atunci rostește zguduitoarea frază:
„Acum, slobozește pe
robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gătit-o înaintea feții tuturor popoarelor; lumină spre
descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel”.
Acolo sus, Dumnezeu, un tip
cu simțul umorului, trebuie că a zâmbit pe sub mustăți.
About Post Author
