Ilie Bădescu: VARGA ERUDIȚIEI ȘI DRAGOTEA ÎNȚELEPTULUI
A plecat la cele veșnice Academicianul Răzvan Teodorescu. Era unul dintre pilonii ordinii academice cumpătate într-o Românie zguduită din toate fruntarele. Dincolo de rafinamentul și erudiția sa greu de cântărit, avea ceva de însemnătate strategică: era un om înțelept.
Înțelepții sunt, din nefericire, tot mai rari și mai risipiți. În locul lor se precipită făuritorii de proiecte, aventurierii cu închipuirea șiadesea cu fapta necugetată, de care e plină, iată, jumătatea veacului.
Singura nădejde este că plecarea cu trupul lasă în urmă prea-plinul spiritului său, deodată cu o și mai întețită chemare la buna cunoaștere a neamului nostru, așa cum este el situat la această poartă orientală, de unde se vede bine Vestul și Estul, Bizanțul și Apusul, Roma și Ierusalimul.
Ați cuprins în compasul gândirii și al operei Domniei Voastre raportul acestor lumi, înfrigurat să le găsiți terezia. Ușoară să vă fie urcarea la cer, distinse Domnule Academician!
Dumnezeu să vă așeze cu locul lângă cei mari ai poporului pe care l-ați măsurat cu varga erudiției și cu dragostea înțeleptului!
Iulian Capsali: ACADEMIA PIERDE UN BĂRBAT
Deși am fost un student contestatar al lui Răzvan Theodorescu la începutul anilor ’90, pot spune că devenise în ultimii ani unul dintre puținii piloni de apărare a spiritualității românești în fața celor care vor pe pământul nostru o tabula rasa peste care să se toarne cimentul globalist. Urma să-l chem la o conferință despre Mircea Vulcănescu, al cărui bust l-a apărat cu îndârjire acum două luni.
A fost unul dintre puținii intelectuali din anii ’80, în plină dictatură, care a apărat public monumentul unic de artă brâncovenească – Mănăstirea Văcărești, distrusă fără niciun scop real de mania demolatoare a lui Ceaușescu.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa!
Academia Română: Răzvan THEODORESCU – Istoria culturii, istorie și critică de artă
Membru titular 2000
Membru corespondent 1993
Vicepreședinte al Academiei Române, anul 2018
Președinte al Secției de arte, arhitectură și audiovizual, din 2013
Discurs de recepție: Despre prima modernitate a românilor, 21 noiembrie 2001
Biografie
Născut la 22 mai 1939, în București, este absolvent al Colegiului Național „Cantemir-Vodă” și licențiat al Facultății de istorie a Universității București (1963). Tot la Universitatea din București obține titlul de doctor în științe istorice, în anul 1972.
Și-a început cariera științifică în 1963 în cadrul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”, unde a fost cercetător până în anul 1990 și unde a deținut șapte ani funcția de director adjunct științific. Și-a axat încă de la început opera științifică pe studierea artei vechi românești și a artei medievale sud-est europene, ca și pe analiza unor capitole mai puțin cunoscute ale civilizației vechi românești și balcanice, domenii în care a făcut o serie de descoperiri și în legătură cu care a elaborat teze științifice importante, preluate și de literatura universală de profil (teoria „coridoarelor culturale”, teoria tipologiei „oamenilor noi” ca ctitori, teoria despre momentum princeps și începuturile artei sud-est europene în Evul Mediu).
Începând cu 1971 a fost implicat în conducerea unor organisme și instituții de complexități variate. În perioada 1971-1977 a fost director adjunct științific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, președinte al Radio Televiziunii Române între 1990-1992 și Membru al Consiliului Național al Audiovizualului între 1992-2000. În perioada 1993-1995 a deținut funcția de președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Din 1997 este șeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte. Patru ani ministru al Culturii și Cultelor și senator de Iași (2000 -2004); senator de Botoșani între 2004 -2008. Ambasador Național al programului ONU „Alianța Civilizațiilor” din 2009.
Activitate didactică
În 1987 a devenit conferențiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, astăzi Universitatea Națională de Arte din București, unde din 1990 este profesor. Tot în 1990 devine Rector al Universității Națională de Arte din București, iar din 2004 este șef de catedră.
Cursuri predate: Istoria Artei Vechi Românești, Tipologia Artei Sud-Est Europene, Tipologia Orientului Creștin, Istoria Civilizației Europene.
În anul 2000 a fost ales rector al Universității Media. Este profesor asociat al Universității „Danubius” din Galați, al Universității „Apollonia” din Iași și al Universității „Spiru Haret” din București. În perioada 2010-2011 a fost profesor asociat invitat la Colegiul Național de Apărare.
Din 2010 este expert coordonator la Școala postdoctorală a Academiei Române, specializarea „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”. (Acad.ro)
About Post Author
