Oferim mai jos traducerea unui eseu excelent scris de autorul John Mac Ghlionn, cercetător, cu un doctorat în studii psihosociale, eseu apărut pe Epoch Times și Brownstone Institute:
Oliver Wainwright de la The Guardian a scris recent despre o nouă „conspirație socialistă internațională” care a luat lumea cu asalt. După cum a observat jurnalistul, „forțele marginale de extrema stângă complotează pentru a ne lua libertatea de a rămâne blocați în trafic, de a înainta cu greu pe șoselele de centură aglomerate și de a colinda străzile în căutarea unui loc de parcare”. Numele acestei „mișcări globale înfricoșătoare”? întreabă el sarcastic și oarecum disprețuitor: „Orașul de 15 minute”. Wainwright consideră că aceste orașe fac parte dintr-o „teorie banală a planificării”. Nu este chiar așa.
La câteva zile după ce articolul lui Wainwright a fost publicat, trei academicieni au descris îngrijorările cu privire la proiectul „orașelor de 15 minute” (FMC) drept „cea mai tare teorie a conspirației din 2023”. Într-o manieră elitistă, ei i-au luat în râs pe cei care au îndrăznit să pună la îndoială intenția din spatele FMC-urilor.
Nu trebuie să fii membru QAnon ca să ai îngrijorări cu privire la aceste creații asemănătoare cailor troieni. Înainte de a merge mai departe, este important să clarificăm definițiile. După cum a remarcat politologul Kelly M. Greenhill, nu toate „teoriile conspiraționiste” sunt nonsensuri și greșite. Să ne gândim, de exemplu, la teoria conspirației „Watergate” sau la faptul că Edith Wilson a luat majoritatea deciziilor executive după ce soțul ei, președintele Woodrow Wilson, a suferit un accident vascular cerebral. Destul de des, așa-numitele teorii ale conspirației se dovedesc a fi corecte.
Cunoscute și sub denumirea de orașe inteligente, FMC-urile sunt locuri în care tot ceea ce se poate imagina, de la locul de muncă la pizzeria preferată, este accesibil fie pe jos, fie cu bicicleta (nu cu mașina) în doar 15 minute sau mai puțin. Ce poate fi rău în asta?
La o primă analiză, nu e nimic atât de rău în asta. Până la urmă, preferăm confortul. Trăim într-o lume în care mantra „E prea lung, nu am citit” este auzită peste tot. Tânjim după comoditate; tânjim după rapiditate. Cu toate acestea, rapiditatea nu este întotdeauna un lucru bun; uneori este de-a dreptul periculos. Acest lucru este valabil mai ales atunci când oamenii, în mod conștient sau nu, își sacrifică libertatea pentru un acces ușor la anumite servicii. FMC-urile i-ar putea ajuta pe cetățeni să ajungă mai repede de la punctul A la punctul B, dar, totodată, aceste orașe le vor permite mai ușor celor de la putere să ne spioneze, să ne colecteze datele, iar Big Brother [Fratele cel Mare] va deveni Bigger Brother [Fratele și mai Mare].
Pentru mulți, sunt sigur că FMC-urile sună extrem de atrăgător. Dar nu vă lăsați păcăliți de nume. FMC-urile sunt de fapt „orașe inteligente”. După cum am observat într-un alt articol, cuvântul „inteligent” este de fapt doar un sinonim pentru supraveghere. Aceste monstruozități ultramoderne, saturate de tehnologie, folosesc sute de mii de senzori pentru a aspira cantități uriașe de date personale.
Politici FMC sunt în prezent implementate în orașe precum Barcelona, Bogota, Melbourne, Paris și Portland. Ce au aceste orașe în comun? Tehnologia de supraveghere. Până în 2040, se estimează că orașele din Statele Unite (și nu numai) vor cheltui trilioane de dolari pentru instalarea de camere suplimentare și senzori biometrici. Desigur, supravegherea este slabă acum. Dar, așa cum a spus faimosul Randy Bachman, încă nu ați văzut nimic.
Până în 2050, mai mult de două treimi din populația lumii va trăi în centre urbane atent monitorizate, precum niște șobolani în cuști înghesuite. Contrar credinței populare, nu mai trăim într-o societate panoptică. Când Jeremy Bentham, filosoful și teoreticianul social englez, a prezentat ideea acestui sistem de închisoare, nu exista internet. De fapt, nici măcar nu existau mașini. Trăim acum într-o lume post-panoptică – într-un panoptic digital, dacă vreți –, cu platforme uriașe de rețele sociale care colectează datele personale ale utilizatorilor înainte de a le vinde celui mai mare ofertant.
Companiile care conduc aceste platforme lucrează adesea în mod strâns cu oficialii guvernamentali, identificând presupușii infractori și pedepsindu-i în cel mai rapid mod. După cum a remarcat scriitoarea Kylie Lynch, aceste companii știu absolut totul despre tine; au acces instantaneu la istoricul browserului tău, la activitatea ta online și, în mod îngrijorător, chiar și la datele tale biometrice. Nu este surprinzător că aceste companii Big Tech vor avea un impact uriaș asupra FMC-urilor viitorului, prin faptul că vor furniza infrastructura digitală necesară pentru a ne monitoriza și a se asigura conformarea noastră în masă.
FMC sunt, de fapt, lupi în blană de oaie. Nu credeți nenumăratele narațiuni care vă spun altceva. A devenit un lucru obișnuit ca revistele elitiste și presa mainstream să-i ridiculizeze pe cei care îndrăznesc să pună la îndoială narațiunile potrivit cărora „ne interesează binele vostru suprem”. Am fost de prea multe ori trași pe sfoară înainte.
About Post Author
