ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Tot mai mulți oameni se
întreabă dacă în zilele noastre, mai este posibilă mântuirea sufletului? Dacă
scopul vieții creștine mai este dobândirea Sfântului Duh? Dacă omenirea mai are
în vedere respectarea poruncilor dumnezeiești? Și ce ar trebui să facă un om
pentru mântuirea sufletului?
Zilele acestea m-am întâlnit
cu un părinte duhovnicesc, drag mie, pe care, printre altele l-am întrebat: „Ne
mântuim, Preacucernice Părinte?”. Și el mi-a răspuns: „Greu, frate, greu…
Domnul Iisus Hristos și Maica Domnului să ne ajute. Prin vrednicia noastră,
categoric nu. Dar, prin mila lui Dumnezeu, unii dintre noi se vor mântui. Frate
știu că te rogi, dar nu este suficient… Mântuirea ta stă în mărturisirea de
credință și în milostenie. Fă fapte bune și te vei mântui. Crede în Domnul
Iisus Hristos și te vei mântui… Dumnezeu să te binecuvânteze! Amin”.
Pe de o parte, Dumnezeu nu ne
cere mult pentru mântuirea sufletului. Ne cer puțin. Dar, problema e alta:
facem noi oare acel puțin care ni-l cere Dumnezeu? Nu. Nimic nu este gratis în
această lume. Totul se plătește, aici și acum, nu în lumea de dincolo… După
faptă și răsplată. Iubim noi pe Dumnezeu din tot sufletul, din toată inima și
din toată puterea noastră, așa cum ne cere porunca divină? Iubim noi pe
aproapele nostru așa cum cere porunca? Ușor de spus, greu de făcut. Caută mai
întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga… Să luăm
aminte, chiar și în al doisprezecelea ceas, la cuvintele profetice ale
prorocului Isaia: „Când ridicați mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc
ochii aiurea, și când înmulțiți rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile
voastre sunt pline de sânge; spălați-vă, curățiți-vă! Nu mai faceți rău
înaintea ochilor Mei. Încetați odată! Învățați să faceți binele, căutați
dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe
văduvă!” (Isaia 2, 15-17).
Pe de altă parte, Evanghelia
lui Hristos ne îndeamnă la meditarea profundă și la revenirea în fire sau
revenirea în sine a omului, adică o întoarcere de la sine la Dumnezeu. Aceasta
presupune întărirea în gândul că Dumnezeu este de față. Oriunde ai fi, orice ai
face, să îți dai seama că ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu s-a întărit
deasupra inimii tale și o pătrunde. Această așezare sufletească vine în noi de
la sine după împăcarea gândurilor și curățirea inimii… „Fericiri cei curați
cu inima, zice Domnul, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Dar nu
numai în vedere, nu numai în starea „rece” înaintea lui Dumnezeu, constă esența
acestei stări. Aceasta e numai „anticamera” ca atare, înseamnă să năzuim cu
inima către Dumnezeu, uitând de tot ce este în noi și în jurul nostru, să fim
răpiți la El. Sfinții Părinți numesc aceasta „uimire”, adică ieșire din
perioada obișnuită a vieții și cufundare în Dumnezeu, pe grecește ekstasis.
Apoi, cine se va mântui? Părintele
Tadei, ne dă un răspuns: „Păi, Domnul știe! Domnul vrea ca toți să se
mântuiască. Toți suntem chemați. Dar mulți sunt cei chemați, puțini aleși! Să
ne rugăm Domnului să fim în rândul aleșilor Săi. Să nu ne părăsească, căci
suntem slabi. Suntem firi atât de iubitoare de lumea aceasta! Nu suntem ca
îngerii! Dar, cine nădăjduiește în Domnul Iisus Hristos, nu va fi rușinat!”.
Iar Sfântul Simeon spune despre
sine: „Eu nu am ținut îndelungate posturi, nu am petrecut fără de somn nopți,
nu am dormit pe pământul gol, nici alte osteneli nu am săvârșit. Ci numai am
căutat la neputința mea și am umilit pre mine însumi, și Domnul m-a mântuit”.
Doamne, ajută!
About Post Author
