ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
De la înființare și până astăzi orașul Cernăuți a avut mai multe cimitire. Pe timpul Moldovei medievale orașul își îngropa morții în apropierea bisericilor. La 1775, când Cernăuțiul este răpit împreună cu cea mai frumoasă și prețioasă parte nordică de la trupul Moldovei de către Imperiul Austro-Ungar, orașul avea 4 biserici de lemn.
Biserica Sf. Nicolai, biserica Sf. Treime, biserica vămească (a boierului Leca) și biserica Domnească (ctitorită de domnitorul Nicolae Mavrocordat). Ceva mai târziu au apărut cimitire ceva mai departe de biserici și de casele locuitorilor, care se conformau cerințelor noilor reguli sanitare. Astfel a fost creat un cimitir pentru morții de confesiune mozaică (pe povârnișul situat între actualele străzi Principale, Mozart și Odesei) și altul pentru creștinii ortodocși și romano-catolici (pe 2 parcele care se aflau între actualele străzi L. Ukrainka, Dragomanov, B. Hmelnițki și Kievului).
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea se naște ideia realizării unui nou cimitir fastuos, după modelul european. La începutul anului 1866, imediat după moartea lui Aron Pumnul, care a fost înmormântat încă în cimitirul vechi, autoritățile orașului acceptă deschiderea unui nou cimitir în afara orașului, la marginea suburbiei Horecea. Planul cimitirului a fost realizat de injinerul Relli, care reprezenta o treime din suprafața actuală de 14 hectare. În 1884, compania Tauberg a efectuat lucrări de drenaj pe locul cimitirului, din păcate, ele fiind primele și ultimele lucrări în această direcție.
Timp de peste 50 de ani de la deschiderea noului cimitir rudele celor înmormântați în cimitirul vechi au avut posibilitatea să-și deshumeze rămășițile pământești ale celor dragi și să-i reînhumeze în cel nou. Această soartă au avut-o mai multe personalități printre care și A. Pumnul a cărui rămășițe pământești au fost reînhumate în noul cimitir la 1886, când pe mormânt a fost ridicat și un frumos monument cu basorelieful cărturarului.
Peste mai bine de 100 ani de la deschiderea lui cimitirul de pe str. Zelena nu mai putea face față necesităților de înmormântare și autoritățile deschid un nou cimitir în afara orașului, la marginea cătunului Hadilău, parcelă ce a fost cumpărată de la colhozul „28 iunie” din satul Cuciurul Mare.
Revenind la istoria cimitirului trebuie să menționăm faptul că nu doar pitorescul și diversitatea arhitecturală a monumentelor funerare fac din acesta un punct de interes, cât mai ales numărul impresionant de mari personalități românești care au fost înmormântate aici. Deaceea o plimbare în cimitir este mai mult un prilej de reflecție asupra vieții, nu doar un moment trist, solitar și îngândurat. De fapt acest oraș mort este un purtător al istoriei vii, pentru că este ca o oglindă care reflectă lunga istorie a acestui multpătimit ținut strămoșesc. Numele de savanți, artiști, profesori, muzicieni, medici, preoți, teologi, oameni politici și familii boierești ne vor convinge că acest cimitir este un adevărat Panteon al Bucovinei.
Partea ortodoxă, partea românească a acestui cimitir, cum ne place nouă s-o numim, a avut de suferit mult odată cu instaurarea puterii sovietice. Majoritatea rudelor cu morți în cimitirul Cernăuțiului au fost nevoiți să iee drumul pribegiei, alții să fie deportați în Siberia și Kazahstan sau duși la munci silnice în Carelia, Donbas, Răsăritul Îndepărtat… Astfel morții din cimitirul cernăuțean au rămas fără urmași care să îngrijească de mormintele lor. Dar nu este normal ca peste remarcabilul trecut românesc al acestui oraș, al acestui cimitir să se lase perdeaua uitării. Alcătuirea unui album-ghid al cimitirului din Cernăuți ar putea salva întrucâtva această situație. Prin editarea lui am avea o șansă să ne (re)întâlnim cu oamenii de demult, cu cei care au trăit în oraș înaintea noastră, cei care, într-un fel sau altul, și-au pus amprenta asupra Cernăuțiului. Am stimula poate, cel puțin pe cititorii lui, să-și îndrepte pașii, gândul, privirea spre această regiune fantastică și uitată pe nedrept, explorând astfel prin contact direct trecutul românesc al Bucovinei.
( Fragment din cartea „Cimitire vii” în curs de apariție)
About Post Author
