ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
După ce un imbold
irepresibil l-a făcut să arunce ditamai bolovanul în baltă și să tulbure
liniștea celei mai sfinte perioade a anului, dl Papahagi s-a bosumflat.
Pasămite, propunerea
dumisale de a nu mai sărbători Învierea alături de ortodocși, ci de catolici și
protestanți, nu s-a bucurat de aprecierea cuvenită.
Dimpotrivă, a fost
împroșcat cu o remarcabilă cantitate de zoaie.
Drept care dl Papahagi
anunță că închide taraba și se duce să se pregătească de Paști.
După ce a stricat tihna
tuturor, Marele Om se duce să mediteze josnicia și nerecunoștința lumii
acesteia și să se reculeagă.
El are un singur
lucru să își reproșeze: că a aruncat mărgăritare înaintea porcilor.
Porcii suntem noi –
ierarhi, preoți, mireni de toate condițiile, mai mult sau mai puțin
intelectuali – care nu am înghițit mărgica prezentată ca nestemată, ci am afirmat
răspicat că este otrăvită.
Spre ghinionul d-lui Papahagi,
și noi, Porcii, facem parte din Biserică. Și continuăm lucrarea Porcilor de
ieri – Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, George Racoveanu,
Sandu Tudor – care s-au opus cu tărie acum o sută de ani acestui
„aggiornamento”.
Retragerea țâfnoasă a
d-lui Papahagi, dincolo de dovedi încă o dată că neamul prost se naște ofensat,
este mult mai importantă decât pare.
Este pasul înapoi
făcut de Agresor în fața Victimei care îi opune rezistență.
Cu adevărat, rar s-a
văzut o asemenea mobilizare exemplară a românilor împotriva Zurbagiilor care
vor să le Reseteze viețile.
Rar o asemenea ridicare,
la un popor acuzat de apatie în fața istoriei.
Cât pe ce să
explodeze Mămăliga din nou!
Ca în momentele de
mare primejdie, Stupul s-a strâns în jurul Mătcii-Biserică și a alungat Chițcanul
venit la furat de miere.
Rozătorul s-a retras cu coada între picioare, bombănind, și amenință că va reveni. Nu ne îndoim. Dracul nu are odihnă.
Însă o asemenea
încercare întărește. Dă încredere în propriile forțe. Demonstrează că Marea
Resetare și uniformizarea procustiană pe care Noua Ordine ne-o pregătește pot
fi combătute.
Și că agresorul, deși
puternic, poate fi învins. Cu o triplă condiție: să credem – să mărturisim – să
luptăm.
„Îndrăzniți, Eu am
biruit lumea.”
Ar trebui să le fim recunoscători lui Papahagi și
celorlalți din aceeași făină infestată: în Săptămâna Patimilor, noi am trăit
deja o Mică Înviere.
About Post Author
