ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Există îngeri care-i
ocrotesc pe cei care rup lanțuri, la fel cum există mame fără seamăn care șterg
lacrimile pruncului lor nenăscut.
Rădăcinile, în plină
umilință, nu-și văd risipirea în pământ și, triste, își spală amintirile în
anotimpuri cu ochi deschiși. Păsările lunii aduc lumină vie pe aripile lor
pentru ca viețile noastre să înceapă cu adevărat.
Ce șansă să deschidem
ochii în plină revenire!
Am fugit aproape, ca
să se creadă viceversa, am plâns departe ca să se creadă că zâmbim și incantații fără seamăn rostim
în diminețile schimbării.
Cărbuni aprindem când
dansurile noastre împreună izbesc cerul.
Vorbim, rănim,
izgonim, izvorâm, dorim, tremurăm, încheiem, privim, așteptăm, înfruntăm, visăm
și așteptăm verbul ultim, cel pe care ne-a fost frică să-l împingem printre
dinți și să-l primim în vocabularul nostru.
Nu ne amintim
trecutul decât atunci când marea visează drumul spre casă și știm că schimbarea
are ecou acolo unde îngerii se îngrijesc de floarea pe care colții de stâncă au
numit-o a lor.
Citim în palma
câmpului, pe care ieri erau doar ramuri fără rost, că sub cenușă este
întotdeauna viață.
Apa vindecă, focul
are răbdare cu noi, aerul rostește adevărul și pământul se lasă lăcrimat.
Puterea e numai
pentru cei care se coboară într-atât cât s-o ridice de jos.
Frângerea coloanei nu
este divină, ci pur omenească.
De aceea există
îngeri care-i ocrotesc pe cei care rup lanțuri, la fel cum există mame fără
seamăn care șterg lacrimile pruncului lor nenăscut.
About Post Author
