Dr. Nicholas Dima: INTERMARIUM sau TERITORIUL DINTRE MĂRI

In ultima vreme a reaparut idee de Intermarium, cuvant latin insemnand ‘spatiul dintre mari;’ in acest caz e vorba despre spatiul dintre Marea Baltica si Marea Neagra. Pentru o mai buna intelegere a subiectului, din nou fierbinte in contextul razboiului din Ucraina, recomand cartea cu acelasi nume. Ampla lucrare, cu subtitlul The Land between the Black and Baltic Seas, semnata de istoricul polonez Jan Marek Chodakiewicz, a aparut in Statele Unite in 2012. La scurt timp dupa aparitia ei mi s-a cerut o recenzie critica a subiectului. Recenzia a fost postata si se gaseste pe internet. Ulterior, am publicat-o in volumul meu de articole si eseuri The United States vs. Russia, 2009-2019, editura Academica Press, Washington-London, 2020.

In principiu, Intermariumse refera la spatiul est european de la Marea Baltica pana la Marea Neagra, disputat
in ultimele doua secole de Rusia si Germania si locuit in prezent de Polonia,
tarile Baltice, Belarus, Ucraina si tangential de provinciile romanesti Basarabia
si Bucovina de nord. Timp de cateva sute de ani (1386-1795) o buna parte a
acestui teritoriu a fost controlata de marele ducat Lituano-Polon si de aici interesul
Poloniei pentru spatiul respectiv. De-a lungul istoriei, regiunea a fost insa obiectul
multor expansiuni si imixtiuni externe. Partea sudica a regiunii adiacenta
spatiului locuit de romani a fost controlata un timp de Tatari si de Turci.

Primul razboi mondial a dus
la formarea statelor nationale noderne, dar Moscova nu a renuntat la Ucraina si
a incercat sa reocuperze chiar si Polonia. In consecinta, in perioada
interbelica Varsovia a lansat ideia organizarii teritoriului intr-o zona speciala
(Intermarium) care sa separe Germania de Rusia si sa asigurea
stabilitatea Europei de Est. Al doilea razboi mondial a tulburat din nou apele
si a dus la ocuparea intregii regiuni de catre sovietici. Apoi, prabusirea
Uniunii Sovietice in 1991 a creiat o noua ordine europeana. Moscova nu a
renuntat totusi la teritoriul pierdut si a lansat ideia ‘strainatatii apropiate’ vizand fostele republici sovietice care
si-au declarant independent si pe care urmareste din nou sa le controleze. Intentia
recenta a Kievului de a se alatura Uniunii Europene si aliantei NATO a
determinat Rusia sa invadeze Ucraina. Este interesant ca in 2012 cand a aparut
cartea Intermarium nimeni nu mai vorbea de acest subiect. Acum ma
intreb daca autorul stia cumva ceva confidential despre teritoriul dintre Marea
Baltica si Mare Neagra!? Se readuce oare in discutie regiunea respectiva?

Autorul cartii este profesor universitar de istorie si e titular al
catedrei de studii poloneze a institutului World
Politics din Washington. Studiul sau, sustinut de o intreaga echipa de
cercetatori, reprezinta in mare masura un punct de vedere polonez, dar
angajeaza in mod evident si interesele Americii in regiune. Ca roman preocupat
de soarta tarii noastre, studiul m-a interesat din perspectiva istorica,
etnopolitica si geopolitica. Ma gandesc la Basarabia si Bucovina. In ce masura
consolidarea unui spatiu Intermariumar afecta Romania si obiectivele ei geopolitice? Cartea face doar referiri
marginale la fostele provincii romanesti, dar faptul ca sunt mentionate in contextul
reorganizarii regiunii imi da de gandit. Aici ma simt obligat sa fac o
paranteza bazata pe experienta mea de cercetator si journalist care a participat
la un numar important de intruniri stiintifice internationale.

***

 Secolele 19 si 20 au fost
controlate la nivel mondial de Europa occidentala si soarta multor tari mici a
depins de sprijinul primit de la marile puteri europene. Prin afinitati de
limba, origine si cultura, tara noastra a beneficiat de sprijinul Frantei. A
doua parte a secolului 20 a fost dominat de America si Uniunea Sovietica, dar
Romania a fost aruncata in bratele Moscovei, ceace i-a distrus elita nationala
si a instrainat-o de vechile prietenii. Tocmai in acei ani ai razboiului rece am
participat la multe din intrunirile mentionate si am avut prilejul sa constat cat
de izolati suntem noi romanii.

 Prin limba si traditii ne
apropiem de popoarele latine si de occident, dar prin religie suntem izolati. Ortodoxia
ne apropie de greci, de rusi, de bulgari, de ucrainieni, dar din punt de vedere
etno-demografic aceste natiuni au fost inamicii letali ai natiunii noastre. Acestea
ne-au erodat si ne erodeaza in continuare neamul. Grecii, de exemplu, i-au absorbit
pe aromani; bulgarii ne-au fortat confratii sa se asimileze; sarbii refuza sa
recunoasca romanii din Timoc; ucrainienii ii numesc moldoveni pe confratii de
peste Prut si le refuza alfabetul latin si educatia in limba proprie. Am observant
totodata ca la mai toate conferintele internationale slavii se uneau aproapte
toti impotriva noastra. E adevarat ca slavii catolici si protestanti nu ne
dusmanesc, dar nici ei nu uita ca sunt slavi.

Pe de alta parte, am constatat ca natiunile est europene catolice si
protestante au afinitati religioase adanci cu occidentul si cu America.
Polonezii, de exemplu, s-au impus prin biserica catolica si prin pozitiile la
care au ajuns au influentat politica Washingtonului. Drept rezultat, cand un om
de stiinta ca Chodakiewicz lanseaza un studiu de proportii ca Intermarium, specialistii Americani ii
acorda atentia cuvenita.

Secolul 21 a erodat sentimentele nationale si afinitatile religioase,
dar au ramas interesele materiale care se regasesc in ideologii similare si in
vechi filiatiuni. Pan-slavismul promovat de Rusia, care a favorizat toate
popoarele slave din jurul nostru impotriva intereselor noastre, a slabit dar nu
a disparut. Intre timp, a slabit insa in mare masura si simtamantul care unea
candva ginta Latina. Prin limba si traditii inca avem afinitati cu popoarele
Latine, dar fara o politica inteleapta, demna si curajoasa va fi aproape
imposibil sa mai putem transforma aceste afinitati in avantaje economice sau
geopolitice.

Intre timp au aparut noi poli ai puterii international, precum China,
si spre deosebire de alte tari, ca Ungaria de exemplu, Romania nu pare sa fi
inteles imperativul adaptarii la noile conditii. Polonia, pe de alta parte, s-a
reorientat insa si un intelectual patriot ca Chodakiewicz a pregatit deja
terenul pentru noul spatiu… dintre mari.

***

Studiul Intermarium e obiectiv
si bine documentat. Autorul nu se sfieste sa scoata in evidenta nici slabiciunile
tarii sale de origine si nici greselile tarilor care au inflentat istoria recenta
a Europei de Est. In acest sens, el critica America pentru abandonarea intregii
regiuni si pentru acceptarea post-belica a expansiunii sovietice. Bazat pe numeroase
cercetari Chodakiewicz are curajul sa scrie ca in cei mai grei ani ai secolului
20 Polonia a fost ‘tradata’ de aliatii ei occidentali. Despre communism el scrie
ca pana si in prezent istoriografia occidentala accepta propaganda stalinista potrivit
careia URSS-ul ar fi ‘eliberat’ tarile Europei de est. El afirma si citez: Decenii intregi America a promovat
minciunile oficiale Sovietice…

Cu multa demnitate si curaj autorul pune deasemenea semnul egalitatii
intre atrocitatile comise in regiune atat de nazisti cat si de comunisti si in
acest sens citez din nou: „Teroare la
scara masiva, exterminari si deportari, au reprezentat etalonul de baza atat al
Germanilor cat si al Sovieticilor…” In plus, autorul sustine ferm ca desi
nationalismul a fost esential in lupta impotriva comunismului, noile regimuri post-sovietice
au exclus nationalistii de la masa victoriei. Acest lucru s-a intamplat in toate
tarile foste comuniste. Si adaug eu: a fost o mare miopie deoarece
nationalismul moderat reprezinta coloana vertebrala a natiunilor; fara
nationalism, o natiune devine un simplu consumator materialist si dezorientat.

Sa revenim insa la realitatea de azi. Nu stim ce au discutat
Washingtonul si Moscova la intrunirea din insula Malta, dar e clar ca s-a decisreformarea regiunii dintre… Marea
Baltica si Marea Neagra. A promis Washingtonul ca nu va extinde alianta NATO in
regiune? Probabil ca nu vom afla curand raspunsul, dar cert este ca Moscova s-a
opus categoric cooptarii Ucrainei intr-un pact militar occidental. De altfel,
este evident ca Ucraina si republica (artificiala) Moldova au fost lasate, cel
putin temporar, in sfera Rusiei post-sovietice. Intre timp, a fost extinsa
alianta NATO si initial Polonia si Romania au devenit noii piloni ai Americii
in Europa de Est. Razboiul din ultimul an din Ucraina a schimbat insa din nou
echilibrul local de forte si a antrenat noi interese internationale. Drept
rezultat, au iesit la lumina cateva curiozitati:

Ucraina a ‘redescoperit’ importanta nationalistilor si i-a organizat in
forte para-militare ca sa lupte impotriva Rusiei. Cand ai nevoie de nationalisti gata sa se sacrifice pentru o mare cauza
te folosesti de ei. Cand nu mai ai nevoie de ei, le intorci spatele! S-a
intamplat in trecut si se mai intampla si azi! Se pare ca manipulatorii conflictelor
nu cunosc proverbul romanesc potrivit caruia ‘ulciorul nu merge de multe ori la apa.” Ramane de vazut cat timp se
vor lasa nationalistii folositi de altii.

Pe de alta parte, in pofida presei occidentale ‘indragostita’ subit de ‘democratia’
regimului de la Kiev, oamenii au inceput sa inteleaga ca de fapt… Crimea fusese
facuta cadou Ucrainei de catre Hrusciov; ca regiunile din estul tarii sunt
locuite preponderent de rusi; ca partea de vest a Ucrainei facuse parte din
Polonia; ca Basarabia si Bucovina de nord fusese anexate abuziv de Stalin; si
ca practic Ucraina e in mare masura un construct sovietic. Si poate cel mai bizar
element nou: polonezii si ucrainieni, cunoscuti inamici de sute de ani, devin spontan
mari prieteni si odata cu noua prietenie reapare si notiunea de spatiu intermarium care sa cuprinda ambele
tari. In consecinta, in mintea unor analisti, incepe sa prinda contur un fel de
super-stat polono-ucrainian care sa blocheze Rusia si sa apere interesele Vestului.
Intr-un asemenea plan, Romania isi pierde importanta. Cine si cum va trasa insa
noile frontiere si noile zone de influenta? Ce se intampla cu Basarabia si
Bucovina de nord?

La inceptul unui nou secol, istoricul polonez sustinea ca Statele Unite
nu au o viziune geopolitica clara cu privire la fostul spatiu Sovietic din
Europa de est. El atragea atentia ca incurajand populatia locala si oferind
oamenilor doar sperante de viitor nu mai e suficient in zilele noastre. Pentru
a contra-cara atmosfera crescanda anti-Americana din Europa occidentala,
Washingtonul trebue sa actionize foarte judicious si sa-si consolideze prezenta
in estul continentului. E vorba evident de spatiul dintre mari, de Intermarium.

Nu se stie ce turnura va lua razboiul din Ucraina, dar deocamdata rusii
au suferit un shoc neasteptat iar globalistii au primit o palma usturatoare. Unii
analisti se asteapta la o noua escaladare in urmatoarele luni, dar judecand
dupa aparente ostilitatile ar putea fi temporar suspendate. Rusii pastreaza
Crimea si sud-estul Ucrainei si conflictul ingheata pana la urmatoarea runda de
violente care ar putea duce la o noua realiniere mondiala. Ca roman, eu ma
gandesc la pamanturile noastre de dincolo de Prut.